271 matches
-
uităm faptul că este cel mai desăvârșit erou de Harlequin care poate exista În viața reală, oftă Courtney. Cred că o să-mi modelez eroul următorului meu roman după el. —După Philip? Era greu să-ți imaginezi un erou de Harlequin jeluindu-se și Înjurând din cauza cearșafurilor, dar cred că genul ăsta trebuia adus la zi pentru noul mileniu. —Bette! E Înalt, frumos și puternic. E și străin, pentru numele lui Dumnezeu, arătă ea, fluturând un exemplar din Dulce și sălbatică iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-n noi rămâi pe mai departe La Judecata Omului vei fi și dreaptă carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentru ca împlinirea creștinească să aducă ruga la căpătâiul Lor. Apar primele semne Mormântul are o lungime de 11 metri și o lățime de 3 metri și jumătate. Adâncimea lui nu e mai mare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lacrima începe iertarea, lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre.” Petru C. Baciu Nu înstrăinați pământul E porunca-Testament! E avertisment și durere. Pământul e talpa țării. „De vrei să fii tu însuți și fruntea să nu-ți pleci Să ai un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
într-o rază durerea ta pe veci înlăcrimează ... eu râd și plâng în limba română nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română, nu pot trăi și nu pot muri decât în limba română, doina și fluierul jeluiesc tot în limba română, privighetoarea cântă în limba română, bucuriile și durerile le spunem în limba română, ura și dragostea se exprimă tot românește, limba română e leagănul meu, patul meu de dor și de suferință. când am spus primul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de caligrafie. Distihuri rimate și poeme atârnă pe toți pereții, fiind chiar nevoie de mai multe sfori pentru a lega altele de căpriori. Bucătăria pregătește un banchet pentru mai bine de două mii de oaspeți. Grupul de bocitoare începe să se jeluiască atunci când prințul Kung îngenunchează din nou. Psalmodierea se înalță într-un crescendo, iar trompetele devin de-a dreptul asurzitoare. Sper din tot sufletul ca acesta să fie sfârșitul ceremoniei, însă din păcate nu este decât începutul. Cea de-a șaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și pe care satul, dar și comuna întreagă l-au botezat «Ghetu’ om, săracu’!». Și nu întâmplător. În calitatea pe care o avea, intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tristă priveliște: curtea presărată cu pietre și plină de dudău, încât îi este cuiva frică a îmbla prin ea. Casele egumenești se dărâmau, plouă în ele; cu toate acestea locuiește acolo un nenorocit preot și un miserabil dascăl, care se jeluiesc la toată lumea că au să moară de foame”262. Adevăratele lucrări de restaurare au început în anul 1908, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești. A refăcut acoperișul caselor domnești, s-au restaurat chiliile de lângă sala gotică, s-au îndepărtat ruinele și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vreme cutremurului celui mare am apucat stăpînindu-să acel loc de biserica ungurească”... Dacă ai să crezi cumva că Locman gerahul s-a putut liniști te înșeli, fiule. Drept dovadă, ascultă ce spune el la 8 septembrie 1777: „Pre înălțate doamne, jeluiesc mării tale pentru o mare împresurare ce are locul casălor și a dugenelor mele despre locul dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și n-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ascultător, dar... Dar nu te grăbi, pentru că această danie - după cum aflăm dintr-un „Uric sîrbăscu” - la 14 aprilie 1652 (7160) „Rugătorii noștri călugării de la sfînta mănăstire ce ...iaste făcută și zidită den temelie de răpăosatul Miron Barnovschie vodă...s-au jeluit înaintea noastră,...dzicând așe: cum întărituri ce au avut și alte drese de danie și de miluire...de la ctitorul său...Miron Barnovschie vodă, și de întărire de la alți domni,...toate au arsu în taina (tainița) sfintei mănăstiri și cu multă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ei și să-i pedepsească”. Întrebarea-i de ce s-a făcut vodă atât de binevoitor cu sărmanii țigani? Păi nu spune domnul? „Au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni rugătorii noștri de pe la toate sfintele mănăstiri și s-au jeluit... că au avut țigani de danie și miluire de la alți sfântrăposați domni... și n-au putut să-i stăpânească pentru că tot umblă slugile hătmănești și juzii de țigani și iau de la ei gloabe și ciubote în fiecare an”. Până aici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
așa de-acum înainte știi ce simte Henry față de tine. — E îngrozitor, zise Eva. — Sigur că-i îngrozitor. Dominația masculină ne degradează până la stadiul de simple obiecte. — Dar până acum Henry n-a făcut niciodată ceva de genul ăsta! se jelui Eva. — Păi uite c-a făcut-o acum. — Nu mă mai întorc la el. N-aș mai putea suporta. Mă simt atât de rușinată... — Draga mea, nici nu-ți bate capul cu așa ceva! Nu trebuie să pleci nicăieri. Sally o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rugăciune în care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată rău „Rămâi la mine!”, Eva renunță la orice încercare de a se autocontrola și se jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta”, părintele St John Froude își formase o părere complet opusă. Ieși din încăpere, clătinându-se pe picioare, și se adăposti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă - că fusese lovit de delirium tremens mult mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am mai atins de câteva zile, își îngroașă placid pelicula de praf. În climatul ăsta mai reușeam să gândesc pozitiv doar într-un dialog imaginar cu Suzy (de fapt un monolog pe două voci, amândouă atone. Uite, vezi, iubito (mă jeluiesc eu) ce-am ajuns? În ziua asta liberă nici să beau nu pot... Fii fericit, Tudor (răspund cu glasul ei, pentru care trebuie să-mi irit coardele vocale), o să-ți treacă și pe urmă gustul băuturii va fi cu-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
puradeii și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi dă gagiu mișto! Ce’ț trebui țâe să belești ochiu la belita aia dă petardă!. Își ridicaseră poalele și se dădeau cu curul prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pomeni pe cei din Ruginoasa, care erau în Amara ca acasă. Serafim Mogoș, cu tâmplele cărunte și cu ochii cuminți, povestea ce-a pătimit de la jandarmi. Vorbind, însă, nu se uita la oameni, ci undeva departe, parcă s-ar fi jeluit unui judecător drept. Un copil îl ținea de mână și se învîrtea în jurul lui când încoace, când încolo, vesel ca un fluture alb lângă un pom bătrân. Toți cunoșteau întîmplările, că doar s-a dus vestea anchetei în toate satele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spectacolul. Platamonu se aruncă nebunește între dînșii: ― Nu tăia, Chirilă!... Aoleu!... Omorîți-mă pe mine, măi oameni. Aoleu! Câteva brațe îl opriră pe loc, câțiva pumni îl izbiră, iar din mijlocul cercului glasul lui Chirilă rosti cu imputare: ― Uite, așa mă jeluiam și eu când mi-am văzut pe Gherghina cu burta plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
om de frunte și de ispravă! Tocmai în clipa aceea pică și Petre împreună cu Nicolae Dragoș. Petre s-a certat rău cu maică-sa, care n-a vrut să-l lase să mai iasă din casă și plângea și se jeluia că are să se nenorocească. Barem Nicolae a avut să ție piept și părinților, dar și cumnatei sale, cea mai înfricoșată, ca pe urma faptelor lui să nu pătimească Ionel al ei. Cei doi flăcăi s-au înțeles fără cuvinte. Și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndrăznit să spuie odată: ― N-a sosit încă ceasul dreptății, cucoane Grigoriță, dar trebuie să sosească odată ș-odată, că lume fără dreptate nu se poate! Cosma Buruiană venea mereu să ceară sfaturi și ajutoare, și mai ales să se jeluiască. Toate speranțele lui erau în despăgubirile de la stat, altfel și-ar fi luat lumea în cap, că țăranii i-au risipit și cenușa din vatră. De la dânsul a aflat Grigore că colonelul Ștefănescu, într-o clipă de deznădejde, a împușcat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar fierul de pe nicovală și-a pierdut culoarea roșie, Biscornet a cercetat cu mare interes bucata de fier. A oftat din răsputeri, a mare necaz. Și-a lăsat brațele să-i cadă de-a lungul trupului vlăguit și s-a jeluit, cu voce tare: „Totul e în zadar!” între dorință și realitate era o mare diferență. încăpățânat, fierul nu era dispus să cedeze prea ușor intențiilor meșterului. Cu toate acestea, omul nu s-a dat învins. A luat-o de la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
că au venit înaintea noastră și înaintea întregului Sfat al domniei mele obștea creștinilor rugători călugări de la sfânta mănăstire Zugraf... care este la Sfântul Munte Athos”. ― Ei! De aici înainte, lucrurile sunt foarte întortocheate, fiule. Ascultă numai: “Și s-au jeluit... cu lacrimi și cu mare jalobă că au fost lipsiți de metohul și mănăstirea lor, Sfântul Nicolae, care este în țarina târgului Iași, care... a fost dată de sfântrăposatul domn Petru (Șchiopu) voievod ca să fie metoh sfintei mănăstiri Zugraf,... pentru că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mână, și te vei convinge singur.” Îi urmez sfatul: „Io Ieremia Moghila voievod...Facem cunoscut cu această carte...că au venit înaintea noastră...obștea creștinilor rugători călugări de la sfânta mănăstire Zograf...care este la Sfântul Munte Athos și s-au jeluit...cu lacrimi și cu mare jalobă că au fost lipsiți de metohul și mănăstirea lor, Sfântul Nicolae, care este în țarina târgului Iași, care înainte de acești ani a fost dată de sfântrăposatul domn Petru voievod ca metoh sfintei mănăstiri Zograf
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]