272 matches
-
în centrul continentului, cînd în partea lui de nord, ba o dată chiar în India. Blana, cu anii, jerpelindu-se, Țeposu o dă la reparat, de unde o scoate peticită jalnic. " - Uite cum și-a bătut joc de jaguarul meu!, mi se jelui bietul droghist, aproape disperat. - Cine-i prostul care ți-a stricat așa de rău blana? - Tot șarlatanul care mi-a vîndut-o!... - De ce șarlatan? - Pentru că m-a păcălit!... Ție pot să-ți spun drept... jaguarul era fals... Cu banii care i-
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
Dumitru Hurubă Mi se jeluie prietenul Haralampy: -Fratele mieu, de când ni s-a instalat interfon pe scară, dorm agitat și visez enormități. De aceea, îmi exploatez televizorul până când încălzirea agregatului distorsionează chipurile și vocile... -Da, și ? Care-i problema ? Oprește-l... -Păi, asta e șmecheria
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
fără pițule, n-or mai avea bani de pită, da' nici n-or mai scânci pe la cozi și aleluia cu pomană cu tot! Iar cu agricultorii la fel: li-s plini ciorapii și șosetele de roni, dar toată ziua se jeluie că se descurcă greu... Da, fratre: toate televiziunile, jurnal de jurnal, anunță că bugetul țării arată ca o gaură neagră, iar pensionarii și agricultorii se lăfăie... - Știi ce? îi zic. Fii bun și... Poate ai vreo problemă de rezolvat... Dar
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
Cristian Teodorescu Primarii Bucureștiului se jeluiesc că n-au bani să repare străzile dintre blocuri. În schimb au găsit fonduri să schimbe bordurile trotuarelor. Cel mai abitir s-a apucat de treaba asta primarul sectorului 6, Poteraș. Iar cine știe ce alt gînditor din primăria acestui sector s-
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
Popey Marinarul din cunoscutele desene animate. Femeia a început să plângă, printre sughițuri a dat vina pe ,să trăiți bine", pe tranziție și pe inflație și a încheiat: - Plec la mama! Și s-a dus în bucătărie să i se jeluie. Eh, amintiri... În orice caz, contrar mai tuturor așteptărilor, unele chiar sumbre, stăm în fața televizorului și ne minunăm stupefiați că mai suntem în viață, iar cei de la putere, tot acolo. Ba, molipsit de râsul larg și sănătos al domnilor Traian
Sorcova Veselă? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11021_a_12346]
-
munci, lupta și învinge. Ori îi trage sute de mii de ani o doină de jale. Atunci, cât ține cântecul, sufletul e slobod, dar trupul tot în lanțuri rămâne. Ori își pune rogojină aprinsă în cap și merge să se jeluiască oricui, și atunci puțini îl vor asculta în lumea aceasta, unde toți, oameni și popoare, au așa de mult de lucru cu ei însiși și cu ale lor. Ori se ține blestemând după stăpânul cel rău, care din când în
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
interdicția la care trebuia să mă supun: - Am cheile, murmură el, le cunosc sunetul, știu scînteierea pe care le-o dă soarele și culoarea lor vesperală și am convingerea că vei păstra despre mine amintirea ce se cuvine. M-am jeluit aici să-l văd pe Wagner domnind peste omenire pînă să intervin eu. Va să zică n-am să te mai aud. Dar scumpa dumitale voce, felul în care citești m-ar fi vindecat pe vecie! Văzîndu-l atît de disperat, i-am
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
metaforă formidabilă pentru o stare de spirit pe care o trăisem la operă. Anulasem convenția amorului pe melodie, a ironiei pe tril, a furiei pe cabaletta, a complotului în cadențe de marș, a muribundului care cânta lung 'adio', a poporului jeluind sau hohotind 'la rampă' în cascade de armonii. Confruntarea dintre scenă și spectator, oricât am considera-o firească, este convenție asumată: și la teatru. Muzica o poate neutraliza. Și așa ajungem și la Mozart. La el semnificațiile trec dincolo de litera
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
Doamne, am fost atât de mândri de ele, încât noaptea le-am visat viteze și intransigente mame de... Ștefan cel Mare din poezia bolintineană (și Sfânt după ce a rezolvat cu turcoaica de la Soci...), spunându-i marelui domnitor venit să se jeluie la ușă, după o bătălie pierdută cu turcii: De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu... Bineînțeles, ton rece și insensibil. Aerim! Fix ca turcii care nu prea știu de glumă, fiind conservatori și iubitori de tradiții și de
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
iar fierul de pe nicovală și-a pierdut culoarea roșie, Biscornet a cercetat cu mare interes bucata de fier. A oftat din răsputeri, a mare necaz. Și-a lăsat brațele să-i cadă de-a lungul trupului vlăguit și s-a jeluit, cu voce tare: „Totul e în zadar!” între dorință și realitate era o mare diferență. încăpățânat, fierul nu era dispus să cedeze prea ușor intențiilor meșterului. Cu toate acestea, omul nu s-a dat învins. A luat-o de la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
te mușcă, Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul este floare; Celălalt poate să zboare. Deși sare, nu-i sărat, Cu trăistuță e dotat. Ziua în amiaza mare El se jeluie de zor: „Mor, mor, mor”, și iarăși „mor”, Însă de murit nu moare. Câte-o dată, pasămite, El atacă chiar și vite. Prin copaci și prin păiș, Se strecoară pe furiș Și îți șuieră-n urechi Doar un cântec foarte
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
în Paris. în ziua de 6 aprilie 1814, Napoleon I Bonaparte a fost nevoit să abdice. Se afla la Fontainebleau. Prăbușit moralicește, istovit fizic, mărețul mic împărat nu dădea semne că înțelegea foarte exact semnificațiile momentului. în numele Franței, el își jeluia în tăcere propria soartă. își amintea de puținii prieteni, dar mai ales de numeroșii dușmani. în acele momente, însă, din adâncurile ființei au ieșit la iveală și imagini pe care părea să le fi îngropat definitiv în uitare. între acestea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
îndemnat de solidaritatea de familie să salveze pe Hangerliu, cu intenția leală de a ușura de asemeni situația lui Tudorel, în măsura posibilităților. În aceste pelerinaje diplomatice, fața lui își păstra mereu masca surâzătoare. Instinctul îi spunea că a te jelui e discreditant și fără efect. Și când solicita, Gaittany își păstra ascendentul, făcând parcă o favoare de a cere un serviciu. Vizită și pe Pomponescu, a cărui intervenție ca neutru putea să aibă o șansă de succes. - Să trăiți, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară. Și-i șterse ostentativ, frecându-i îndelung, cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se Îmbete culcânduse pe cosciug, acoperind groapa cu o bucată de placaj pentru a se feri de razele solare ce cădeau perpendicular asupra lucrării...! După o vreme, au venit la cimitir rudele mortului Începând să-l bocească...Probabil, l-au jeluit prea cu zgomot deranjând bețivanul care se trezi din somn Înjurând, iar cu mutra lui desfigurată de somn și băutura Își făcu apariția dând placajul la o parte...! Clipele de groază au fost sublime!! Îngrozite rudele mortului, au Început să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se vedea o porțiune Întinsă de cer, iar noaptea stelele plîngeau. Comercianții din zonă, Alvin și George și alți cîțiva ale căror nume nu le cunoșteam, clătinau din cap deasupra biroului lui Shine, beau cafea, ridicau din umeri și se jeluiau unul altuia. Alvin a zis „Mai bine era În Rusia, să fiu al dracu” și toată lumea a fost de acord cu acest punct de vedere și a bălăbănit din cap, după care cineva a zis „Nu poți să te pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre nori, cătând lumina... Tace și ascultă. Inima îi bate să se spargă, parcă jeluindu-se, ca trântită de-o piatră... își blestămă întunericul și nenorocul. -Trăiesc și mor, vreau să mă trezesc... dar, nu mă pot trezit...! Tot asa muncindu-se, s-a trezit nădușit de sudoare, morfolind între buze: ”Iartă-mă, Fată... Iartă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
transmisă urmașilor, urmașilor, până în zilele noastre. Să vă aduc pe lume n-a fost nimic, cu mult mai greu e să vă fac să fiți mulțumiți!” Astfel de vorbe pare să fi rostit Dumnezeu, adresându-se oamenilor, care întruna se jeluiau. - De ce ne-ai făcut asta... Adame?!... repetă, Iorgu îndurerat. Suntem materie îndurerată, carne care urlă măcinată de gânduri... până și tăcerile noastre sunt văicăreli înnăbușite. Omul, convins că e în stare să-l ajungă din urmă pe Dumnezeu, și să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așa de-acum înainte știi ce simte Henry față de tine. — E îngrozitor, zise Eva. — Sigur că-i îngrozitor. Dominația masculină ne degradează până la stadiul de simple obiecte. — Dar până acum Henry n-a făcut niciodată ceva de genul ăsta! se jelui Eva. — Păi uite c-a făcut-o acum. — Nu mă mai întorc la el. N-aș mai putea suporta. Mă simt atât de rușinată... — Draga mea, nici nu-ți bate capul cu așa ceva! Nu trebuie să pleci nicăieri. Sally o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rugăciune în care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată rău „Rămâi la mine!”, Eva renunță la orice încercare de a se autocontrola și se jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta”, părintele St John Froude își formase o părere complet opusă. Ieși din încăpere, clătinându-se pe picioare, și se adăposti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă - că fusese lovit de delirium tremens mult mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lăsat să intre. Vorbea foarte înțepat fiindcă îi dispăruse pipa. Era prima dată că-l vedeam fără pipă, prima dată când îmi arăta cât de mult depindea liniștea lui de această pipă. Era atât de agitat încât tot timpul se jeluia. Mi-a luat-o cineva sau cineva a scăpat-o în spatele cine știe cărui obiect... nu-mi imaginez la ce i-ar folosi cuiva pipa asta, se tângui el. Se aștepta ca Helga și cu mine să-i împărtășim supărarea, să considerăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ei și să-i pedepsească”. Întrebarea-i de ce s-a făcut vodă atât de binevoitor cu sărmanii țigani? Păi nu spune domnul? „Au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni rugătorii noștri de pe la toate sfintele mănăstiri și s-au jeluit... că au avut țigani de danie și miluire de la alți sfântrăposați domni... și n-au putut să-i stăpânească pentru că tot umblă slugile hătmănești și juzii de țigani și iau de la ei gloabe și ciubote în fiecare an”. Până aici
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
legat la ochi, comenzi către plutonul de execuție. Voi muri și gata! Nu m-am gândit niciodată că voi fi salvat și mi-a fost mai ușor așa. Mă purtam foarte dur cu ei. Ați inversat rolurile? Da. Gardienii se jeluiau soțiilor acasă și aflam și asta. În pușcăriile rusești, supraviețuiește cel mai tare. Toți pușcăriașii mă stimau pentru că eram dur și mă purtam foarte urât cu conducerea respectivă. Rușii respectă duritatea și cuvântul dat, iar lumea interlopă mă ajuta din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]