894 matches
-
a apărut, a avansat spre Diderot, și pe un ton convingător a anunțat: „Domnule, formula 11, prin urmare, Dumnezeu există!”. Diderot, pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută, a rămas uluit, în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs. Jenat, el a cerut să părăsească Rusia, o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. Cu toate că este amuzantă, anecdota este totuși apocrifă, dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral, având un spirit enciclopedic și care a publicat
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
favorit al Elisabetei și menționată cu aciditate de unii curteni drept "Die Einzige" ("Singurul copil") deoarece Elisabeta îi acorda mai multă atenție decât fraților ei. Valerie și-a iubit mama însă conform jurnalului ei, de multe ori s-a simțit jenată și copleșită de concentrarea Elisabetei asupra ei, mai ales pentru că ea însăși avea un caracter modest și practic. O altă porecă a Valeriei a fost "copilul maghiar", pentru că nașterea ei a fost o concesie a Elisabetei, căreia îi displăcea intimitatea
Marie Valerie de Austria () [Corola-website/Science/323740_a_325069]
-
vecinătate cu Pemberley, proprietatea domnului Darcy unde locuiește acesta. Convinsă că acesta este plecat, acceptă la insistențele mătușii să viziteze casa. În timpul vizitei însă îl întâlnește pe Darcy, care se întorsese mai devreme acasă. Darcy e surprins, iar Elizabeth foarte jenată. E uimită când vede că el e foarte schimbat, pare sociabil și gentil. Darcy încă îndrăgostit de Elizabeth, vrea să-i arate că se poate schimba. Pentru Elizabeth în schimb sentimentul de admirație se transformă în dragoste, chiar dacă-i este
Mândrie și prejudecată () [Corola-website/Science/315200_a_316529]
-
decât prin păcăleală. Se dovedește în plus și pisălog, credul și fără coloană vertebrală.-- Bătrânul profesor de matematică, <strong>domnul Popescu</strong>, cu teoriile lui depășite despre viață și educație, e simbolul pierzătorului tranziției pe care tinerii câștigători îl ascultă jenați și de care râd când iese din încăpere. La baza ierarhiei (a râsului și a familiei) se află femeile, care se achită de dublul rol atribuit acestei poziții: susțin prin munca domestică (prepararea și organizarea mesei, îngrijirea copiilor, păstrarea datinilor
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
-se cu numerose aventuri, care se pare că ațâțau foarte mult gelozia tinerei împărătese. Irina nu iubea lumea masi mult decât toaletele.Îi era silă să se producă în public, în marele aparat al ceremoniilor imperiale și se arăta foarte jenată și rușinată când rangul ei o silea să apară. Nu-i plăcea să vorbească li petrecea în serbările de la curte tăcută, cu buzele strănse, rece și misterioasă ca o statuie de marmoră (comparația este a Anei Comnena). În sfârșit Irina
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
vechea rugăminte de a-mi ușura înscrierea la cursurile „fără frecvență” din cadrul Facultății de Filologie. Mă gândesc că, și pe bună dreptate, v-ați plictisit de toată povestea mea și scriindu-vă, vă rog să mă credeți, mă simt foarte jenat. Dar a mai trecut un an și cred că pedepsele nu sunt nici ele veșnice. Așa că, cine știe, poate de data asta tov[arășul] Dobroiu o să se lase înduplecat și o să-mi aprobe înscrierea. Mai ales că acum am un
Însemnări despre epistolograful Sorin Titel by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5856_a_7181]
-
pe podea, el sare pe o canapea veche printr-un geam deschis afară într-un buncăr de cărbuni și se pune în Phooeymobil. Chiar dacă se accidentează, dăunează sau de altfel stânjenește un civil, trecătorul se simte onorat în loc de enervat sau jenat când vede cine a făcut-o, ca atunci când a condus Phooeymobilul prin ciment moale stropind muncitorii și aceștia au spus că sunt onorați să aibă o muncă de zi întreagă distrusă de "marele Hong Kong Phooey". Dublajul a fost realizat de
Hong Kong Phooey () [Corola-website/Science/334016_a_335345]
-
Nutzhorn, iar mama Joan (născută Lange). În anul 1902 când avea vârsta de 7 ani se îmbolnăvește de poliomelită (paralizie infantilă); boala a cauzat paralizia piciorului său drept. Fiind handicapată, era batjocorită de copii vecini, chiar mama ei se simțea jenată de boala fiicei. În anul 1907 părăsește pentru întotdeauna casa părintească, ea nu va aminti niciodată numele tatălui ei. Cu ajutorul mamei găsește un post de bibliotecară în New York Public Library în Lower East Side din Manhattan de unde își va ajuta
Dorothea Lange () [Corola-website/Science/317113_a_318442]
-
în ajun și avea să plece la Kiyosu a doua zi. Oetsu se întreba câte luni aveau să treacă până mai puteau petrece o zi împreună. Un copil cu probleme! își spuse ea. Sosirea lui Hiyoshi era inoportună. Ridică privirea, jenată. Ce-aveau să creadă cumnații ei? Chiar putea fi acela copilul surorii sale? Auzi glasul scârțâit al lui Hiyoshi din salonul soțului ei: — Dumneavoastră erați cu toți samuraii aceia, atunci pe malul râului, călare pe un cal. Îți mai amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
treptate cunoscute și i s-a format o reputație atât de proastă, încât nimeni nu mai voia să-i fie mesager. A, băiatul ăla din casa lui Chikuami. E un încurcă-lume spurcat la gură. Evident, mama lui Hiyoshid se simțea jenată față de oameni. Era stingherită din cauza fiului ei și, ca răspuns la bârfe, se grăbea să-l ponegrească, de parcă delincvența lui crescândă ar fi fost incurabilă. Nu știu ce să mă mai fac cu el, spunea. Nu poate suferi agricultura și pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sunt întotdeauna îngrijorat, dar adevărul e că am fost neglijent. N-am știut. Auzisem eu că Maimuțoiul e un om șiret, însă nu mi-am imaginat niciodată că l-ar interesa fiica mea! Tokichiro se scărpină în cap. Era foarte jenat, roșu ca focul în obraji. Când Mataemon izbucni în râs, fu ușurat, dar tot roșu. Deși nu știa ce simțea Nene față de el, era îndrăgostit. CARTEA A DOUA AL DOILEA AN AL LUI KOJI 1556 PERSONAJE ȘI LOCURI ASANO MATAEMON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
scrisoare pe care o primea de la oamenii din orașul ăsta. — Aici o supraestimezi pe fiica noastră. Zău că nu-i mai înțeleg pe tinerii din zilele noastre - bărbați sau femei! Se întoarse spre Tokichiro, care stătea scărpinându-se în cap, jenat, la un pas de ușă, și izbucni în râs. Tokichiro se bucura peste măsură că fusese invitat în casa iubitei sale de către tatăl ei, iar inima îi bătea nebunește. — Ei, nu sta acolo! Mataemon îl conduse în salonul de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de lac și o poliță. Toate erau daruri de la prietenii care aflaseră despre avansarea lui dar, constatând că norocosul stăpân al casei era plecat, măturaseră, instalaseră mobila și în sfârșit se apucaseră să spele poarta. — Vă mulțumesc. Sunteți prea buni. Jenat, Tokichiro se grăbi să-i ajute cu ce putea. Nu mai rămăsese decât să umple ploștile cu sake și să le pună pe tăvi. — Domnule Kinoshita, îl chemă unul dintre furnizorii castelului, care i se simțea îndatorat de pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de nevoie. Sănătatea trebuie să fie pe primul lor, spuse ea. — Tatăl tău e acasă? Nu, e plecat. În loc să-l invite înăuntru, făcu doar un mic pas înapoi. — Ei, dacă Domnul Mataemon lipsește... Tokichiro își dădu repede seama cât de jenată era. — Atunci, mai bine plec. Nene dădu din cap, ca și cum și ea ar fi dorit același lucru. — Am venit doar ca să întreb dacă Inuchiyo a trecut pe-aici. — Nu, n-a trecut, clătină din cap Nene, dar sângele îi năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi geloasă. Trăiți în armonie. Cum putea înțelege Nobunaga atât de bine inima unei femei? Deși puțin cam înspăimântător, era un om pe care se puteau baza atât ea, cât și soțul ei. Nu știa dacă să fie mulțumită sau jenată. Reveni la locuința ei din orașul castelului. Dar nu-i vorbi soacrei sale, care aștepta neliniștită, despre povețele lui Nobunaga în legătură cu gelozia. — Ori de câte ori rostește cineva numele de Nobunaga, toți tremură de frică, așa că mă întrebam ce fel de om o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sensibilități ale celor doi oameni și continuă, fără menajamente: — Ranmaru, nu ești mai puțin învățat decât Mitsuhide și ai făcut unele cercetări în construirea de castele, pare-mi-se. Ce părere ai despre construcția unui donjon Ei, Ranmaru? Observând tăcerea jenată a pajului, îl întrebă: — De ce nu răspunzi? — Sunt prea nedumerit, stăpâne. — De ce? Sunt stingherit, se prosternă Ranmaru cu fața peste ambele mâini, ca și cum i-ar fi fost o profundă rușine. Seniorul Mitsuhide se poartă urât. De ce-aș avea eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
paji râdea sonor. Hikoemon se întoarse în loc și-l puse pe Mosuke, șeful pajilor, să facă ordine. Mosuke, la rândul său, răcni spre pajii din companie: — Liniște! O armată înaintează cu demnitate! Când Hideyoshi întrebă ce se întâmplase, Hikoemon păru jenat: — De când le-am permis pajilor să călărească, se zbenguiesc în rânduri ca și cum ar fi la un picnic. Fac multă gălăgie și glumesc între ei, astfel că nici chiar Mosuke nu mai e în stare să-i potolească. Poate ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
privind doar lung capul proaspăt ras al lui Hideyoshi, în care se reflecta verdele copacilor din grădina învecinată. — Măcar capul mi-e mai limpede, pe căldura asta, adăugă Hideyoshi, cu un zâmbet. E foarte răcoritor să te tunzi. Arătând cam jenat, începu să-și frece viguros pielea capului. Când Sebei și Ukon văzură că Hideyoshi mersese până la a se rade în cap din respect pentru fostul lor senior, uitară de nemulțumirea dinainte, rușinându-se imediat de propria lor meschinărie. Singura problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Chiar dacă Generalul Kazumasa n-ar fi vrut să asculte ceea ce se spunea, Hideyoshi stătea drept în fața lui, așa că n-avea cum să nu audă. Hideyoshi părea să dicteze o scrisoare extrem de importantă către clanul Mori. Kazumasa se simți din nou jenat, fără a ști ce să facă. Spuse: — Problemele dumneavoastră oficiale par destul de urgente. Să mă retrag? — Nu, nu, nu este nevoie. Termin într-o clipă. Hideyoshi își cotinuă dictarea. Primise o epistolă de la un membru al clanului Mori, felicitându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
l-a dăruit când l-a trimis la mine pe Ishikawa Kazumasa. Nobukatsu plecă spre Hamamatsu la începutul lunii și se întoarse cam prin ziua a zecea. — Ospitalitatea clanului Tokugawa a fost atât de elegantă încât m-am simțit aproape jenat, raportă el. Au fost foarte atenți cu mine. — Seniorul Ieyasu părea a sta bine cu sănătatea? — Mi s-a părut că se simțea extrem de bine. Și cum e cu disciplina vasalilor săi? — Are o calitate care nu se mai găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu degetele și ciocănindu-și rotulele, Nobuo îi privi cu un dezinteres înfumurat: — Mda, bine. Dar voi patru trebuie să luați masa de seară cu mine. Vom bea și puțin sake. Vasalii superiori se uitară unii la alții, părând cam jenați. Vă împiedică ceva s-o faceți? îi întrebă Nobuo. Unul dintre servitori spuse, ca și cum s-ar fi scuzat: — Adevărul e că nu demult a sosit un mesager cu o invitație de la Seniorul Hideyoshi, iar noi tocmai am venit ca să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nuobo din Kuwana. — Firește. — Scrisorile de felicitare sunt aici. — Felicitări pentru acordurile de pace? — Întocmai. Cred că înțeleg ce aveți în minte, stăpâne. Nu vă veți arăta nemulțumirea dar, văzând o asemenea mărinimie, până și Seniorul Nobuo va fi probabil jenat. — Ce vorbești, Kazumasa? Ar fi o lașitate din partea mea să-l pun pe Seniorul Nobuo într-o situație jenantă, iar o declarație de continuare a luptei din simțul datoriei ar părea cam ciudată. Indiferent că e o pace falsă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
medicinei familiare în doze mai mari și mai puțin pe ocolite" (Killick 1995: 3) nu putea decât să arunce țările debitoare în recesiune, transformându-le în țări ,,dependente de ajutor" (Payer 1974). Cu siguranță, în anii 1980 Fondul descoperea din ce în ce mai jenat că nu mai era un contribuitor net al țărilor subdezvoltate, ci un beneficiar net al fluxurilor de profit de la acestea (Killick 1995: 3). În plus, era conștient că orice slăbire vizibilă a economiei prin condiții ale datoriilor putea accelera scurgerea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
administrația roșie i-a trimis în Cameră. [15 mai 1879] ["DEOCAMDATĂ FOILE RADICALE... Deocamdată foile radicale nu simt altă trebuință mai urgentă decât aceea de a-și număra amicii din Cameră și din Senat; ocupațiune în care nu prea sânt jenați nici de regulele adevărului, nici de considerațiuni de onestitate politică. Înainte-mergătorul acestor numărători pe răboj e, ca-n toate afacerile de pură invențiune, ziarul "Romînul". {EminescuOpX 235} Temele de aritmetică vulgară și de "uite popa, nu e popa", practicate cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dar și forță fizică, mână groasă, ai fi zis o labă... O luă înainte, își aruncă haina pe un fotoliu și dispăru. Petrică fusese ignorat în aceste clipe, dar observai la el o curioasă transformare: părea stăpânit de o bucurie jenată și confuză, împotrivirea lui cruntă se retrăsese (nu dispăruse, vedeam bine), un vag surâs îi flutura pe chipul lui mic, delicat, de o frumusețe minoră, dacă pot să spun așa, căci astfel îmi apărea în acele clipe. "Hai, zise el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]