KorAP: Find »[drukola/base=jidan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...41 >

1,007 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

protecția atât de manifestă a diplomaților europeni Mulțumindu-ne deocamdată cu lămurirea dată de ziarul francez în privința exploatării populației rurale de cătră evrei și în privința teoriilor umanitare, ținem a afirma aci chiar că deosebirea ce o face între israeliți și jidanii propriu-ziși esistă oarecum și la noi și o recunoaștem. însă nu trebuie să se uite un lucru. Izraeliții - cum zice ziarul francez - inteligenți, instruiți, cari să se fi așezat în țara noastră de mult ocupîndu-se statornic și onest de o

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
cineva ocrotire de la străini în contra propriei sale țări, precum îi văzurăm făcând acum în urmă pe izraeliți fără nici o excepție, se poate numi patriotism, iar nu cu totul altceva. Acelora ce se bucură de calitățile de cari nu se bucură jidanii propriu-ziși, cum îi numește "Le Soleil", națiunea română, fără să le mai ceară testimonie de patriotism, ceea ce cunoscîndu-i d-aproape ar fi absurd să mai facă, le va acorda, pentru satisfacerea principiului umanitar înscris în art. 44 al Tractatului, cetățenia

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
te împiedici numai de cîte-o piatră de mormânt, care servește drept pavaj. Și, ca un semn ce mult le priește românilor constituția și liberalismul modern, acolo unde se sfătuiau odinioară pârgarii și șoltuzul Sucevei dezbat azi în limba nemțească consilieri jidani, iar sucevenii înșiși aleg astăzi în Parlamentul din Viena, cu voturi cumpărate pe bani, pe evreul Offenheim, atât de cunoscut prin onestitatea manipulațiunilor sale financiare. O tempora, o mores! Poemul dramatic al lui Alexandri face să răsară înaintea ochilor sufletului

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
te împiedici numai de cîte-o piatră de mormânt, care servește drept pavaj. Și, ca un semn ce mult le priește românilor constituția și liberalismul modern, acolo unde se sfătuiau odinioară pârgarii și șoltuzul Sucevei dezbat azi în limba nemțească consilieri jidani, iar sucevenii înșiși aleg astăzi în Parlamentul din Viena, cu voturi cumpărate pe bani, pe evreul Offenheim, atât de cunoscut prin onestitatea manipulațiunilor sale financiare. O tempora, o mores! Poemul dramatic al lui Alexandri face să răsară înaintea ochilor sufletului

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
afla arareori cazul în care frații mai mari ar fi urgisit pe cel mai mic pentru patrimoniul părintesc. Hazlie e asemenea observația "Romînului" că instituția maioratului ar fi jidovească. Daca popoarele europene - toate fără escepție - ar fi compuse numai din jidani, atunci da. Dar maioratul l-au avut toate popoarele moderne, unele în timpuri mai depărtate, altele și-n ziua de azi, și aceasta e una din cauzele pentru care au înflorit toate, iar daca azi în multe părți ale Europei

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

scula, nu mă scula, visez că plec acasă”. Mi se pare interesant. Fac interviuri și cu supraviețuitori ai Holocaustului din lagărele din Germania și nimeni nu-și amintește nici un vis. Nu știu. Visul nostru era să fie bine. (decembrie 2002) „Jidanii nu primeau nota zece” interviu cu Lya Schenker (n. 1929) Mihai Vakulovski: Doamnă Lya Schenker, cum era familia dumneavoastră Înainte de război? Lya Schenker: Sunt din Vatra Dornei, mă numesc Lya Schenker, născută Binderer. Am stat În Vatra Dornei până pe 11

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
bocceluța cu cele câteva lucruri pe care le aveau - le-au aruncat și pe acelea În apă. Militarii erau...? Români, români - au vorbit cu mine. Au spus: „Mergi la moarte, ce-ți trebuie ție cercei?”. Asta e. Au țipat, din „jidan spurcat” nu ne scoteau, cuvinte ordinare, cuvinte oribile... Din „jidani”, „porci” și „răi” nu ne mai scoteau... Știu și eu cât a durat trecerea Nistrului până am ajuns În Moghilău? Iar acolo din nou condiții foarte grele - alte barăci, care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au aruncat și pe acelea În apă. Militarii erau...? Români, români - au vorbit cu mine. Au spus: „Mergi la moarte, ce-ți trebuie ție cercei?”. Asta e. Au țipat, din „jidan spurcat” nu ne scoteau, cuvinte ordinare, cuvinte oribile... Din „jidani”, „porci” și „răi” nu ne mai scoteau... Știu și eu cât a durat trecerea Nistrului până am ajuns În Moghilău? Iar acolo din nou condiții foarte grele - alte barăci, care nu erau mai frumoase decât cele din Atachi, erau tot

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că n-am familie și așa mai departe. Ei, odată și-a permis un bețivan și mi-a spus „jidovcuță rea din Bucovina”, dar pe urmă și-a cerut scuze și eu am tăcut. De fapt și de drept, cuvântul „jidan” n-ar fi fost atât de hulitor cum e acum dacă sub Antonescu nu s-ar fi spus asta de dimineață până seara și dacă persecuțiile n-ar fi fost atât de mari asupra noastră. Doar cuvântul „Jude” e așa cum

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
noastră. Doar cuvântul „Jude” e așa cum ne numim - cum dumneavoastră vă numiți basarabeni, noi ne numim Jude. Dar pentru că legionarii au tot vorbit numai de rău și ne-au persecutat, și ne-au hulit ș.a.m.d., sigur că cuvântul „jidan” a devenit astfel foarte jignitor pentru noi. Măcar dacă nu s-ar mai repeta. Măcar să nu mai apară legionarii și să nu mai apară antisemitismul. Dar, din păcate, există România Mare, care e destul de extremistă. Dacă poporul român se gândește

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
propria mea răspundere, deoarece eu nu aveam, ca și ceilalți, autorizație. Primul popas era chiar la Vindiceni, guvernat de Mocanu. Ajunși la Vindiceni, ne-a Întâmpinat chiar plutonierul, adresându-i-se președintelui cu cuvintele: „Ce-i cu trupa asta de jidani?”. Președintele, foarte calm, i-a prezentat autorizațiile. Eu, neavând ce prezenta, i-am spus doar care este scopul venirii mele. A mormăit că a auzit de cele Întâmplate la Tropova, dar pentru că am Îndrăznit să vin fără autorizație, mă va

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
doar erați Încă niște copii? — Erau, desigur, influențate de cei de acasă, de familie. — Cum se manifesta această schimbare ciudată? — Ne ignorau, nu se uitau la noi și erau totdeauna cu cântecele legionare pe buze. Printre care, țin minte: „Toți jidanii și țiganii ne tot sug, ne sug mereu”. Asta te Înnebunea. Te Înnebunea. Am spus: „Slavă ție, Doamne, că ne-au dat afară”. Știți, era legea aceea că evreii nu mai aveau voie să urmeze școlile de stat. Și, sincer

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Nu poți spune că a mers cineva cu pușca și a Împușcat. Era, totuși, un sergent-major, mi se pare, unu’ Costică - dacă apărea Costică trebuia să dispari: dădea totul jos, te lovea, Îi plăcea să țipe că el e regele jidanilor. Trebuia să te ascunzi totdeauna. Spuneați că aveați voie să ieșiți afară doar două ore. Da, două ore. Și În restul timpului... Stăteai În casă. În casa care nu era casă. Cam despre ce vorbeați În restul timpului? Erați trei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
zile a apărut armata română și cea germană. O mătușă de-a mea, un unchi și un văr au fost Împușcați În fața casei, că lumea a ieșit afară. Și au fost Împușcați pe loc. — Întâmplător? — Nu, s-a spus: „Uite jidanii!” - și s-a tras. A doua zi a venit și la noi o patrulă, ne-au scos afară În curte și, cu armele ațintite spre noi, au spus că ne Împușcă. Au intervenit niște vecini creștini cu care... Eram În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Imperiului Țarist)... Și oprește un camion și un cetățean zice: „Vă iau, ce, e o problemă? Plătiți atâtea ruble” - deja Începuse să circule rubla. Și mergem cinci sau șase kilometri și În mijlocul unei păduri se oprește rusnacul și zice: „Ia, jidanilor, dați-vă jos, că vă ia mama dracului, vreți să vă Împușc eu acuma? Dacă ați scăpat de nemți, ce, credeți că noi suntem mai buni?”... Bineînțeles, banii erau dați, dar ne-am dat jos... Și atunci am văzut eu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
le aplice nu s-au grăbit. Dar, totuși, au Început să se resimtă. În Herța nu țin minte să fi existat vreun legionar, dar cuziști au fost - era o mișcare condusă de la Iași de profesorul Cuza, care avea tendințe antisemite, „jidanii la Palestina”... Se Îmbrăcau În cămăși albastre, dar erau mai mult tineri, foarte puțini În vârstă și cu foarte puțină priză la populație... Eu, cel puțin, cât am fost În liceu la Dorohoi și când veneam acasă, nu simțeam aceste

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Întâmpinăm trupele” - și mă ia pe mine și mergem, eram vreo 50-60 de oameni, ceea ce era mult, români, evrei... Ajungem noi, vin trupele, erau toți - parcă Îi văd și acum - cu căștile acelea metalice, iar un căpitan zice: „Care sunt jidani dintre voi să treacă de o parte”. Imediat s-a schimbat toată treaba - sigur că, fiind jidani, am trecut Într-o parte și după aceea a dat comandă să fim Împușcați... Imediat? Imediat. Parcă văd și acum că un domn

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
români, evrei... Ajungem noi, vin trupele, erau toți - parcă Îi văd și acum - cu căștile acelea metalice, iar un căpitan zice: „Care sunt jidani dintre voi să treacă de o parte”. Imediat s-a schimbat toată treaba - sigur că, fiind jidani, am trecut Într-o parte și după aceea a dat comandă să fim Împușcați... Imediat? Imediat. Parcă văd și acum că un domn Costăchel, când și-a dat seama despre ce este vorba, a Început să-i spună domnului căpitan

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
trebuie acest nume”... Și atunci mi-am ales acest nume, Dan, care e un nume biblic, unul dintre cele douăsprezece triburi evreiești. Și de atunci, din 1946, mă cheamă Dan. Și toată lumea când mă Întreabă cum mă cheamă zic „Dan jidan”. Și lumea zâmbește, așa ca dumneavoastră. După ce m-am Întors din lagăr am intrat, Într-adevăr, la medicină. După eliberare, pe 11 aprilie 1945, aveam abia 39 de kilograme, m-am Întors foarte grav bolnav de plămâni, cu multiple leziuni

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
domnișoară care-l educa, dar și familia a trecut la creștinism. A avut aceeași soartă. Și doamna asta a venit să spună că ei sunt creștini și au Înjosit-o, au bătut-o: „Să-i servești pe puturoșii ăștia de jidani? Nu ți-e rușine? Un neam așa superior cum este al nostru! Meriți să scot și sufletul din tine”. Și o bătea, o bătea... Eu una n-am mai putut să sufăr să văd... Dar un lucru nu v-am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
deschide ușa și cineva dă cu piciorul și mă descoperă acolo. Cine era? Un Blockaltester sau vreun șef de lagăr, ceva, polonez, deținut, dar atașat nemților, un trădător - de ăștia nu duceam lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și ungurește, și românește, și nemțește, așa că nu era nici o problemă. Numai că ungurii au adus cu ei și un nărav care era mult mai rău decât Înainte. Nenorocirea nu era bătaia, pe care oricum o mâncai... căci dacă erai jidan, prin definiție, cum te vedeau te băteau - ci faptul că au introdus numerus clausus. - Această lege era introdusă de mai mult timp? - Nu, nu. La ei o fi fost introdusă de mai mult timp, dar la noi nu era. La

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ungur de meserie... (râde) Pe al doilea Îl chema Munteanu și era român de meserie, iar al treilea era tata. Ce se discuta când jucau cărți? În primul rând se Înjurau etnic: „Futu-ți Dumnezeii mă-ti de bozgor Împuțit!” - „Jidan Împuțit!” - „Arde-te-ar focul de jidan Împuțit!” - dar astea erau niște expresii fără nici un fel de valoare. Fiecare s-ar fi dus În foc pentru celălalt. Discutau politică. Ungurul era cu Madosz-ul, un fel de U. D. M. R.

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Îl chema Munteanu și era român de meserie, iar al treilea era tata. Ce se discuta când jucau cărți? În primul rând se Înjurau etnic: „Futu-ți Dumnezeii mă-ti de bozgor Împuțit!” - „Jidan Împuțit!” - „Arde-te-ar focul de jidan Împuțit!” - dar astea erau niște expresii fără nici un fel de valoare. Fiecare s-ar fi dus În foc pentru celălalt. Discutau politică. Ungurul era cu Madosz-ul, un fel de U. D. M. R. Românul nu mai țin minte cu ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
era imediat după război - la Sărmașu, unde au fost omorâți 200 sau 300 de evrei... Dar nu trebuiau să fie pogromuri organizate. Erau niște mini-acțiuni. Toți evreii... dacă Îi vedeai pe stradă cu steaua galbenă, Îi băteai. Prin definiție: „Este jidan, trebuie bătut”. A existat o mare mișcare antisemită. Domnule, antisemitismul este un act politic extraordinar. Atunci când treburile merg prost, se scot din vestigiile politice niște arme. Prima armă, de bază, este naționalismul. Apelând la sentimentele patriotice oamenii uită că nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]