156 matches
-
-i vine să creadă. Îi mai numără o dată. O mică avere. Asta îi complică și mai mult existența - atât cât a rămas din ea: cui să lase toate astea? Privirea lui Lionel este atrasă de lămâiul de pe terasă: arată mai jigărit ca niciodată, deși l-a tratat cu cenușă. Ba ieri seară i-a dat și puțină șampanie, de pe fundul sticlei. Ia o hotărâre gravă: dacă un lămâi prăpădit e în stare să moară demn, închis pe un balcon, se va
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dumnezeu, nu-mi stă în putere să pot acorda vreodată iertarea la asemenea jigodii. Ploșnițe protejate prin lege Cu ocazia trecerii în neființă a unui boschetar devenit pentru un scurt timp celebru, ca până la urmă să moară ca un câine jigărit, uitat de toată lumea, într-o garsonieră mizerabilă de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva s-au scălâmbăit ca niște clovni de prost gust în fetidul circ de tristă amintire
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămâneam tot mică și jigărită, când mănâncam atâta. Era sigură că am limbrici și seară de seară mă punea să beau lapte călduț cu usturoi pisat. Îl înghițeam greu, cu gândul la eroii copii din cartea Copii eroi. Dar eu nu mă jertfeam nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de vegetație, la câmpurile cu rare tufe de cactus, și nu pot evita un sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și de post, mergea la pas călare pe un asin jigărit. Prințesa, care nu mai putea de frică, l-a implorat să-i salveze viața și s-o conducă până într-un port la mare, de unde să se poată îmbarca pe o corabie și să părăsească Franța, spre a nu mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe care le ciuguli una câte una. Îi urmă grosul turmei, apoi, după ea, ajunseră la ultimele firimituri și doi godaci mai jigăriți, nr. 73 și 74, cu urechi normale și pulpe scurte. Într-un minut, în aer nu mai rămăsese urmă de mâncare, iar porcii se răsuciră, privind întrebători spre camera de comandă. — Vă dați acum seama? spuse entuziast Păscuțoiu. Datorită acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
avea parfumuri fine, curioase într-un azil - dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce arăta distins, îngrijit, flegmatic, înalt, tuns perie și albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de săpun. - Nu se poate acum, se jelui capul nou apărut, jigărit. Nu vreau să intru încă peste el, mai patrulăm pe aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de săpun. - Nu se poate acum, se jelui capul nou apărut, jigărit. Nu vreau să intru încă peste el, mai patrulăm pe aici. Acuma-i somnoros... să nu ne iasă apoi vorbe că l-am fi surprins în nedeplinătatea facultăților fizice și mentale. - Arăți ca un rahat... Să te vadă acuși Gabriela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
București ce și-l aleseseră drept pradă: - E cartofor? Trăiește cu mă-sa? O frige cu farmece? L-a trișat franțuzoaica? se interesă Genel, sărind din două în două trepte, ca un greiere, către palierele inferioare, după făptura pe jumătate jigărită, pe jumătate distinsă. Uită și bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care o așezase, buză-n buză cu gâtlejul scărilor. Nu mai era atât de interesat de aspectul material al existenței. La loc. Înăuntru. O, singurătate a singurătății, totul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un sentiment - —Margery? se auzi cineva la ușă. Era Ben. —Te simți bine? zise el, luând dintr-odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam pe Ben, care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross care ținea lucrurile în frâu. — Arăți..., începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
După un timp, când ochii mi s-au obișnuit cu schimbarea de lumină, am remarcat un bărbat și o femeie care, ca și mine, stătea neobservați, la câteva rânduri în fața mea; nu i-am recunoscut, dar cum nu erau destul de jigăriți, nu puteau fi altcineva decât membrii din consiliul teatrului despre care Margery spusese că urmau să vină la repetiția finală. Pe scenă, MM, cu o voce liniștită, trecea în revistă o serie de puncte. Își aranjase, ca de obicei, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scandal luate din unghiuri care îi lasă în afară pe toți cei îmbrăcați prost. Totuși, după o vreme, ochiul meu și-a rafinat radarul, așa cum se întâmplă când intri într-o cameră întunecoasă, și am început să identific membrii mai jigăriți ai suitei Visului. În fruntea acestora era chiar MM, care nu era în pantaloni pentru prima dată de când o cunoscusem. Purta o rochie cu talia joasă de un roșu închis care-i venea chiar mai prost decât blugii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce voia... Ehe! Osândiții de altădată! Erau mii de chichițe și ei le știau pe toate. ARTUR ( Ia sticla și bea; își vor da sticla unul altuia.): Ce-a fost a fost! GARDIANUL: Asta e viața... (Amândoi, unul lângă altul, jigăriți și triști; replici plictisite.) ARTUR: Nu trebuie, totuși, să ne lăsăm striviți... GARDIANUL: Păi, nu? ARTUR: Trebuie să facem față... GARDIANUL: Cum să facem față? Eu am făcut trei copii care tușesc, tușesc... ARTUR: Toți? GARDIANUL: Toți. ARTUR: Astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o mișcare semicirculară specială a brațului, ca pentru a face calul să creadă că va scoate imediat biciușca pe care o ținea În carâmbul cizmei de pâslă de pe piciorul drept și că acest gest va fi suficient pentru ca mica mârțoagă jigărită să-și manifeste la fel de vag intenția de a mări pasul ca și birjarul pe aceea de a scoate knutișko. În starea aproape halucinatorie pe care o crea călătoria noastră Înecată În zăpadă, m-am bătut din nou În toate duelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pot bucura până și de mohoreala unor zile ca aceasta de azi. M-a lăsat să-i întorc spatele acelui Argeșanu, cu nepăsarea cu care, pe trotuarul de vizavi, doarme acum bătrâna cu sacoșe multe. La picioarele ei, un câine jigărit încearcă să se cuibărească, făcându-și culcuș sub mantaua ei de pompier. Dintr-un colț al treptelor fostei intrări a cinematografului se scurge o dâră de urină. Nu scriu pentru că vreau să scriu neapărat așa ceva. Este în orașul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
despre personalitate și arta de a fi fericit. Trecea cu succes testele ("hm, alt termen inventat după război") întocmite de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras, jigărit, cu fața trasă și cu ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să ai dacă poți să te plimbi pe stradă cu un killer personal în lesă ! L-am trezit din somn. Sare speriat într-o parte și începe să latre neconvingător. Eu sar în partea opusă. E mare, dar costeliv și jigărit. E derutat, nu știe ce să facă, să mă muște sau să fugă. Îl privesc drept în ochi : oare cui i-o fi mai frică dintre noi doi ? Mă privește la rîndul lui și parcă are o revelație : se întoarce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sigur că mesajul ajunsese modificat la el, și tare i ar fi plăcut să-l afle pe cel adevărat. Dar servitorii sunt adesea, se știe, cenzorii stăpânilor. Întoarse birja spre Sfântul Iosif și porni fără să se asigure. Un câine jigărit se feri la timp de roțile ei, schelălăind. Prima lui întâlnire cu Iulia a fost tot pe patru roți, acum șase ani. Despre asta nu știau decât el și bunul Dumnezeu. Domnișoara Margulis nu. Era de Sfântul Gheorghe, o zi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai venea să citească. — Bată-te norocul, tocmai la mătăluță mă gândeam. Da ce-i, ce s-a petrecut? întrebă speriat, când văzu că băiatul, alb tot de viscol, cară colivia cu o Pestriță foarte necăjită înlăuntru. Nicu arăta la fel de jigărit ca pasărea, sprâncenele i se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bucureșteni se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar n-ai dormit, Îl mustră Împăratul. Descartes clătină Încet din cap. Ca o minge de plajă uitată la soare, Napoleon se dezumflă și el, apoi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă muște, se plânse bătrânul. Cred că are și o boală urâtă de piele. ― S-a strecurat azi-dimineață în curte, îl lămuri Julius. A încercat grădinarul să-l alunge, pe urmă i s-a făcut milă, căci e șchiop și jigărit. Dar nu despre câine vroia Julius să discute. ― Cum vă explicați că nu mai e praf? Și, totuși, vântul n-a încetat. ― N-am nici o explicație, ridică din umeri doctorul Luca. ― Dar s-a mai auzit ceva despre expediție? De
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din care face parte și dânsul, în clipa plecării, strîngîndu-i mâinile mișcat, frățește, îl rugă să-l însoțească până la preotul satului, să cunoască barem și pe celălalt îndrumător al poporului. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge, iar un moșneag scotea apă din fântâna cu roată pentru adăpatul vitelor. ― Uite-mi toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]