727 matches
-
ridică de pe scaun, veni lângă ea și îi șopti la ureche. Nu fi copil, te rog, e o glumă de-a lui, doar îl cunoști, n-a vrut să te jignească." " Dar nu mă simt jignită", răspunse ea atât de jignită încît se făcu palidă și o mare tristețe i se așternu pe chipul ei care exprima o atât de vie sensibilitate încît cerea parcă o protecție perpetuă pe care într-un mod la fel de perpetuu o respingea, lucru care îi imprimase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceri iertare..." "Pentru ce?" "N-o să te apuci să-i mai spui și pentru ce, s-o întăriți și mai mult, îți ceri iertare că n-ai putut s-o faci fericită, iată, și nu te mai simți tot tu jignit..." "E o prostie mai mare și decât tine și decât ea, să credeți că ași fi înșelat-o înainte să mă părăsească întîi ea pe mine." "Bine, așa trebuie să spui, eu te cred, dar uite că ea de aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis că rămăsesem rece, insensibil și pe deplin independent... Straniu transfer! Îi spusei acest lucru și râse cu neîncredere, cu ironie, în cascade (roșind însă, cum să creadă așa ceva?). "Și cum e? zise cu maliție, să mă simt flatată sau jignită?" Dar oricum sentimentul ei era în altă parte, vroia totuși să-i explic ca să se distreze. Bună ocazie să-i vorbesc, să-i spun ceea ce mi se întîmplă după ce ne despărțim, și-i spusei cum aprind adesea veioza smuls din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar ști? sîntem atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului spațiu proustian descompus de timp și nu ajung să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
16). Căci Hristos ne este început și temelie întru sfințenie și dreptate, se înțelege prin credință, și nu altfel. Căci așa Se sălășluiește în noi<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Iarăși Hristos nu ne este arătat ca Acela care satisface onoarea jignită a Tatălui prin păcatul omenesc, cum susține Anselm de Canterbury, ci ca Acela care ne este, prin unirea cu noi prin credință, putere de a ne face asemenea Lui întru sfințenie și dreptate, deci început și temelie lăuntrică în creșterea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
scrie că reacția fanilor vine după ce organizatorii festivalului au decis să-i invite pe rapperii Puya și Guess Who, alături de nume consacrate ale muzicii folk, printre care Tudor Gheorghe și Mircea Baniciu. Cântărețul a fost atacat cu sticle, înjurat și jignit. "Pleacă, baaa", "Cocalare" au fost doar câteva dintre cuvintele adresate de public. "Muzica hip-hop nu e tocmai preferința multora de aici. Vin aici de foarte mulți ani. Nu știu ce caută Puya aici. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani aici a
Puya a fost huiduit la Vama Veche - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69394_a_70719]
-
fie și moderatori de emisiuni.", a mai spus ea "Astăzi vă prezint venitul lunar al unui colaborator! Vor urma și salariile alea adevărate, de pește 2000 de euro! Închei prin a-mi cere scuze colaboratorilor TVR care se pot simți jigniți că postez sumele mici pe care le încasează. O fac pentru a se vedea care sunt peștii îngrășați de actuala putere, pe banii contribuabilului, pentru servicii politice. Îi veți remarcă la fel de repede că mine, cu toții! Pe unii chiar îi așteaptă
Salarii imense pentru Ioana Lupea şi Mircea Marian. Cât câştigă cei doi colaboratori ai TVR () [Corola-journal/Journalistic/23718_a_25043]
-
m-am oprit. Din ochi îi ieșeau flăcări și fum. - Scuză-mă, am zis, chestia din mașină... chiar îmi pare rău, era doar... erau de mai de mult acolo... - Niciodată, zise Anca. Niciodată nu m-am mai simțit atât de jignită și de umilită. La nunta mea. La nunta mea! (accentuase prima dată „nunta“, a doua oară „mea“, deci am ascuns un zâmbet. Mai lipsea să accentueze „la“). Cum poți să faci așa ceva? Tu îți dai seama... - Te rog, am întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu se poate opri. Nu pot... să cred, reușește să Îndruge În cele din urmă, printre hohote, Diavolul Însuși nu știe ce se Întîmplă... Wakefield Își dă seama că dacă mai rîde mult, Înălțimea Sa Demonică s-ar putea simți jignit, așa că se oprește, cu mari eforturi. Ciudată lume, ce să zic, În care singura companie care Îl alină este cea a Diavolului. — Cum adică, nu sîntem... singuri? — E greu de explicat unui om. — Încearcă. — Uite cum stau lucrurile. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere isterică și nevrotică, chestia asta nu putea decât să-l convingă de faptul că eram o scârbă totală căreia îi plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar am crezut c-o să mă aștepți. Am crezut c-ai plecat, am bolborosit. — Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dacă totul merge bine, o să fie gata cu toată lumea, mi-a răspuns el. Nu mi-a plăcut amenințarea mascată din răspunsul lui. —James, am spus nervoasă, tu știi că nu mi-e tocmai ușor. Mă simt în continuare trădată și jignită. Iar sentimentele astea nu o să dispară imediat. Nu, a fost el de acord pe o tonalitate ultraînțelegătoare. Poate că nu imediat. Dar trebuie să faci tot posibilul ca să scapi de ele, nu-i așa? Dacă nu poți să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
într-o luptă aeriană din august 1941, apărând cerul Patriei. Doamna Georgescu, mult îndurerata mamă a eroului aviator Jean Georgescu, cu lacrimi în ochi, mă roagă să primesc un costum în amintirea fiului ei, spunându-mi să nu mă simt jignit și să primesc ofranda celui căzut la datorie (la vremea aceea aveam trei costume civile, suficient pentru acele vremuri nesigure). Am primit - era o crasă impolitețe să refuz - și n-am exteriorizat sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine, ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe cale naturală, a spus ea întristată. — Normal că e alegerea mea, a replicat Amanda. Nu-mi surâde deloc să ajung să am incontinență urinară, iar de-a lungul anilor am constatat că puntea pelviană mi-e foarte utilă. Lotti părea jignită. Următoarea oprire a pernei a fost la Jake, care a scos la suprafață un tub lung și subțire. —Pentru rahianestezie, i-a spus Lotti. Jake a zâmbit compătimitor, făcând ca tubul să-i alunece printre degete. —Alice și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
furtună în plină discuție. Nu numai că ești o femeie matură, dar ești și avocat. Un logician profesionist. Ai fost pregătită să asculți ambele versiuni ale faptelor. De ce nu vrei să mă asculți? Alice a privit-o pe maică-sa jignită. Rosa a început să scâncească și să i se agite în brațe. —Alice, eu și tatăl tău ne facem griji pentru tine. —Griji? Nu aveți de ce să vă faceți griji. În toată viața mea n-am fost mai fericită decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unul dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut în toată viața mea. Și are și o personalitate foarte puternică. Dar, draga mea, viața cu el pare un pic, ăăă, cam spartană. Aproape represivă. —Represivă! a repetat Alice jignită. Represivă? Cum ar putea să fie represivă? Jake e unul dintre cei mai avansați eco-gânditori din epoca noastră. — Da, draga mea, dar uită-te la hainele tale. Ce legătură au hainele mele cu asta? Sunt de la mâna a doua. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și că abia făcuseră cunoștință. În calitate de soție a directorului, Alice se așteptase la mai mult respect, dar poate că în această eco-comunitate toată lumea era egală. Cu toate astea, Alice s-a decis să nu dea impresia că s-a simțit jignită. În seara respectivă, rolul ei era să-l ajute pe Jake să găzduiască petrecerea și s-o transforme într-un mare succes. Nu sunt sigură la ce te referi, a zis ea apropo de apă. Dar dacă te ajută, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că în zona asta avea voie să se exprime. — Ar putea fi ceva benefic să existe o față celebră pe copertă. Jake părea iritat. —Chiar așa? Și pe cine ai propune tu? Alice s-a uitat la el, nedumerită și jignită, până când a înțeles motivul acestei agresiuni. Desigur, Jake era soțul ei. Asta era o discuție profesională serioasă, iar el nu putea fi acuzat de favoritism de către personalul revistei. Avem nevoie, a zis Joss, de o celebritate care e asociată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gură complet aiurea, dar ți se poate Întâmpla asta când ai senzația că vei fi linșat În următoarele cinci minute. Ce naiba ai făcu tu? Îi replică Marlena. Tot urlă ceva despre urinat. Ai urinat pe vreun altar? El se simți jignit. — Sigur că nu. Am folosit un pisoar În aer liber... Și chiar În timp ce pronunța cuvintele, Își dădu seama de groaznicul adevăr. —Rahat! O văzu pe femeia În costum tradițional scoțând un telefon mobil ca să-l anunțe pe șeful minorității Bai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din cauza aerului dinăuntru, semăna cu o vezică rotundă și roz. I-o Întinse. Ce naiba. Oare cât costa? Îi oferi câteva bancnote, echivalentul a treizeci de cenți, ceea ce era o sumă imensă pentru o pungă cu câțiva napi, dar ea păru jignită și-i Împinse mâna cu banii deoparte. Într-un final, Înțelese și el: a, un dar. Un dar! Femeia aprobă din cap cu hotărâre. El Îi dăduse un dar, și acum Îi dădea și ea lui unul. O! Era copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi șopti lui Wyatt că Îi era cam somn și că poate ar vrea să rămână la hotel și „să tragă un pui de somn bun Împreună“. „Am niște dropsuri cu taurină, dacă vrei“, se oferi el. Wendy se simți jignită. Adică ăsta era răspunsul lui la dragostea și propunerile ei fără perdea? Cele două bărci Își turară motoarele și ieșiră pe lac, făcură scurt la dreapta și, cât ai zice pește, se pomeniră strecurându-se printre parcele de zambile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părea rău să plece de la niște oameni așa de minunați. În continuare, Roxanne făcu un pas Înainte, luă mâinile micuțe, aspre, ca niște gheare ale bunicii și-i puse banii În ele. Femeia se uită la teanc, păru șocată și jignită, Îi Împinse Înapoi În mâinile lui Roxanne și-și ridică palmele ca și cum s-ar fi apărat de un demon. Se așteptaseră la asta. Marlena Îi prevenise deja că la chinezi era obiceiul de a refuza teatral de trei ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
americanii Îi jigniseră pe câțiva dintre aceștia, ba chiar pe mulți. Dintre toți vesticii, americanii mâncau cel mai mult. Cu toate acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum să nu se simtă Nații jigniți? Plus că mulți turiști nu arătau nici un pic de respect. Când credeau că nu-i vede nimeni, nu-și scoteau adidașii de firmă Înainte să intre În locurile sfinte. Credeau că, dacă nu-i vede nimeni, nu fac nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poseda pământuri și de ghilde refuzând să admită participarea lor în industrie; închiși în ghetouri aglomerate și supuși unor persecuții continue, batjocoriți de plebei și jefuiți de regi; construind cu finanțele și negoțul lor orașele indispensabile civilizației; excomunicați, insultați și jigniți; și totuși, deși fără orice fel de structură politică, fără orice constrângere legală de a forma unitatea pe plan social, fără a avea măcar o limbă comună, acest popor minunat a reușit să se mențină fizic și spiritual, să-și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de naivitate și consecvență de care mă atașam an de an. Fără ei, orele se dezumflau, deveneau niște spectacole moarte, golite de public. Miza lipsea, confruntarea nu mai avea nici un sens. Când număram doar 4-5 studenți la seminar, mă simțeam jignit, iritat. I-aș fi strâns de pe stradă, prietenește, ca la o partidă de fotbal. Mai încercau o dată, la examene. Se regrupau în amfiteatru, cu hainele zburlite, privindu-mă intens și foșnind din cărți și fițuici. Trepidau din pantofii lor clonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu o carafă de vin. - Așa da, zise căpitanul, mai vii de-acasă... - Și matale, măi Ionuț, zise hangiul, ai să primești imediat de-ale gurii pentru drum, numai să vii cu oalele Înapoi! - Se poate, jupân Angheluță? se arătă jignit băietanul. În puțină vreme, hangiul ieși cu oalele aburinde și cu un burduf de apă, ajutându-l pe Ionuț să le așeze În rădvan. Se auzi apoi chiuitul flăcăului, plesnetul biciului, și trăsura porni mai departe, pe drumul mare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]