512 matches
-
mai vreau, a zis. Și asta nu mi s-a mai întâmplat. Întotdeauna mi-am dorit cu disperare un prieten. Dar acum nu mai dau o ceapă degerată. Întotdeauna sunt drăguți la început, dar de unde să știi că sunt niște jigodii? Vreau să spun, uită-te la Buzz. La început îmi trimitea atâtea flori că aș fi putut să-mi deschid o florărie! De unde era să știu c-avea să se dovedească a fi cel mai mare dobitoc al tuturor timpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a dat în primire. Voi doi aveți o mulțime de lucruri în comun. Hai să-l cunoști. M-a târât de-a lungul camerei. —Mitch, ea e Anna. Soțul ei a murit - când? Acum câteva luni? A jumulit-o o jigodie de medium care i-a zis că e blestemată. Poate ai vrea s-o ajuți, să-i spui de Neris Hemming. Eu și Mitch ne-am privit în ochi și a fost ca și cum aș fi atins un gard electric, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mi-a aruncat deodată un zâmbet de zvârlugă. Ceva care ar trebui să-ți dea de gândit, am zis. —Ce anume? — Problema ta cu alți bărbați e că întotdeauna sunt drăguți la început, ținând bine ascuns faptul că sunt niște jigodii. Cel puțin cu Joey, știi care-i treaba. E un bulangiu nesuferit și n-a pretins niciodată că ar fi altceva. Jacqui a rămas pe gânduri, apoi a zis: —Știi, Anna, asta nu e chiar cea mai bună recomandare. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
12 sub acoperire, care avea ședințe intensive cu cei de la Devereaux, unde negociam planuri de campanie și făceam ultimele modificări la ambalajul produsului. Orice răstimp care îmi rămânea neocupat îl petreceam cu Jacqui, citind cărți despre bebeluși și repetând ce jigodie e Joey. Nu plângeam niciodată și nu mă simțeam niciodată obosită: mă împingea înainte focul nestins al amărăciunii. Nu mi-am reprogramat ședința cu Neris Hemming și, abrupt, am renunțat să mai merg la întâlnirile cu Leisl. În prima duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și o să pună hârtie velină între fiecare strat. Hârtie velină parfumată. Te superi că plec? Mă bucur pentru tine. Nu mai plângi așa de mult acum, ai observat? —Mda. Era doar din cauza hormonilor. Apoi a adăugat: — Dar tot e o jigodie. Uite! - a arătat înspre ea. - Vezi ceva ce nu-ți place? — Nimic. Arăta fantastic, luminoasă și cu un pântece puțin rotunjit. Apoi am observat. —Ai sâni. — Da! Pentru prima dată în viața mea. E grozav să ai balcoane. Luke mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chiar serios. „Fii atent aici, scriitorașu’ lu’ pește, că iar dau cu tine de lampă: bagă-ți mințile-n cap și nu mai călca pe-aici! Altfel te pun să-mi reciți versuri patriotice la secția unu! S-a-nțeles, jigodie?“ Am dat din cap, că da. Iarăși greșisem. Rapotan mi-a ars un șut, calculat, între coaste. Durea al naibii de rău. „N-am auzit?“ „Da!“, am zis, ceva mai sincer. Nu așteptam un premiu; în loc, am mai luat un șut. „Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cap, că da. Iarăși greșisem. Rapotan mi-a ars un șut, calculat, între coaste. Durea al naibii de rău. „N-am auzit?“ „Da!“, am zis, ceva mai sincer. Nu așteptam un premiu; în loc, am mai luat un șut. „Morții mă-tii de jigodie! Hai, Penciule.“ Au ieșit amândoi, în același pas; un domn și-o doamnă, călcând manierat. Probabil așa mergeau și pe stradă. Prin gaura geamului a apărut și capul lui Penciu: „Jigodie!“ „Gura, Penciule! Hai la dispecerat!“ Au fost ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am mai luat un șut. „Morții mă-tii de jigodie! Hai, Penciule.“ Au ieșit amândoi, în același pas; un domn și-o doamnă, călcând manierat. Probabil așa mergeau și pe stradă. Prin gaura geamului a apărut și capul lui Penciu: „Jigodie!“ „Gura, Penciule! Hai la dispecerat!“ Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, înainte să leșin. Despre leșin v-aș putea spune multe, aș avea și răbdarea și priceperea să povestesc. Ținusem un curs la Litere despre istoria leșinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tăcut, și acum parcă răbufnești, să spui amarul despre comunism, despre genocidul ăsta... Azi ar trebui să trăiască conducătorii 24 de ore unde am trăit noi. Vă spun eu, e crimă și pedeapsă... Și, după 50 de ani, când văd jigodiile din Parlament... e cea mai mare tragedie. Nu se gândesc nici la noi. Pe băieții mei nu i-am băgat În politică, am evitat, au ajuns ingineri petroliști. Ne-a rămas Întipărit În noi jargonul lui Iliescu. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cuc. Intră Miki cu mers leneș, dar cu evidentă tentă de ceartă. Miki: Ce te-a apucat Piki? Piki: Cu-cu! Miki: Eu dorm la târziu... Piki: Pentru că noaptea umbli aiurea. Cu gându’ la șoareci morți. (râs lătrat) Miki: Mă, jigodie flocoasă, să nu mă superi că-ți sparg capu’ ăla sec... (Miki afișează un anunț: ,,Lătratu’ permis dimineața între 8 și 9.’’). Citește analfabetule! Îți citesc eu: Lătratul permis dimineața între 8 și 9. (intră Gigel, făcând mișcări de ,,înviorare
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Coco, cu scrisoarea în cioc, zboară pe covor ca să scape de Miki) Miki (îi trage căștile lui Piki): Mă, flocosule, Coco are o scrisoare și nu vrea s-o dea s-o citim... Piki: Dar nu știm să citim... Miki: Jigodie de cățel, eu știu să citesc!... Piki: Atunci, după Coco să ne dea scrisoarea. (începe o fugăreală prin toată casa, cu momente amuzante: în clipa când Coco, pe covor, era să fie prins de cei doi, zboară, de unde strigă „Bau
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
m-a tras zdravăn de coadă, iar Grivei, eroul, se tăvălea de râs. (pentru ea) Raluca e o nesuferită. Precis o să se ducă cu flori la mormântul lui Grivei. Ce calvar! Raluca îl învață pe Grivei să cânte. Iar el, jigodia, lătra la stele de te asurzea. Iar pe mine mă punea să păzesc dacă vine Lupul și Vulpea la gard. Eu, Miki, cu eleganța și noblețea mea, să fiu paznic în locul lui Grivei, care lua lecții de muzică!) Ana: Lui
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pace, când Își puse jos paharul și zise: — A fost mâna Lindei, nu? Tipul Îmi știa și numele, tot. Știa chiar și de când lucrez la sală. Nu suntem siguri de asta. — Ea a fost, spuse și mai bău puțin ceai. Jigodia! — Știi cu cât te vor amenda? Scutură din cap că nu. — A zis că o să se uite prin registrele contabile și o să verifice mai Întâi cât am câștigat aici. — Ei, n-ar trebui să se fi strâns o sumă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o să se uite prin registrele contabile și o să verifice mai Întâi cât am câștigat aici. — Ei, n-ar trebui să se fi strâns o sumă prea mare, i-am spus eu Încurajator. O să scapi ușor. Dar Lesley gândea oarecum diferit. — Jigodia geloasă! exclamă ea. E de plâns, dacă e să mă Întrebi pe mine. Doar pentru că e puțin cam... Are treizeci și doi de ani, Lesley, i-am spus eu, vrând s-o aduc cu picioarele pe pământ. În schimb, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sugeră Rachel, cam fără tragere de inimă. Ne-am gândit și la posibilitatea asta. — Tu n-ai auzit nimic de genul ăsta, nu, Lou? am Întrebat eu. Ea scutură din cap. — Cu toate astea, nu e exclus. Știm cu toții ce jigodie era, scuzată fie-mi sinceritatea. Ce zi superbă, nu? Își lăsă puloverul să cadă de pe umeri, pentru ca soarele să-i Încălzească În voie. Îmi dați o țigară? am Întrebat eu, cedând În cele din urmă. Nici măcar nu-mi prea place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-mi dai indicații. Lesley era În picioare și-și Înfipsese mâinile În șolduri. — Nu e, răspunse ea tăios. Și nu vorbi cu mine pe tonul ăsta. — Minți! urlă Naomi furioasă. Pun pariu vrei să-l ții doar pentru tine, jigodie schiloadă ce ești! Lesley o privi de sus. Era mult mai Înaltă decât Naomi, iar asta spori efectul atitudinii ei. — Oricine ar părea slabănog În comparație cu tine, Îi aruncă ea. Eram impresionată, căci nu mă așteptasem de la Lesley nici măcar la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cea mai vagă idee ce le place bărbaților, așa-i? replică ea. Sunt foarte fericită că fundul meu nu e plat ca o scândură! — Știu doar că nu le plac târfele! strigă Lesley, coborându-se iute la un limbaj vulgar. — Jigodie nenorocită... — Bătaie Între gagici! i-am spus lui Rachel entuziasmată. Naomi sărise pe lângă colțul cabinei, În direcția ușii, probabil ca s-o târască pe Lesley de păr până afară și să-i tragă o ciomăgeală zdravănă. Din păcate, chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
probabil că era complimentul suprem. — E o amică de-a mea, știi? Vocea a Început să-i sune aproape normal. În vreme ce-mi spărgeam capul să găsesc o Întrebare pe care să n-o considere indiscretă, ea a zis: — Jigodia aia se ține după el, nu? — Adică, după Derek? am Întrebat eu. — Da’ de cine mama dracului crezi că vorbesc? Nu-și revenise complet după criza de furie de mai Înainte. Pe moment, am decis să fiu Îngăduitoare, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
arestați la o demonstrație și Închiși Împreună. Îți zic, mai că mi-am pierdut mințile. Era o celulă din alea galbene, o nuanță strălucitoare, pricepi? Te dor ochii după o vreme. Și nu eram decât eu și Jeff Înăuntru. Mica jigodie scheunătoare, nu-i mai tăcea gura. Aproape că i-am plătit-o cu aceeași monedă. Pegg se uită o clipă la chipul meu fără expresie. — Nu știi la ce mă refer, nu? A dat cuiva În cap cu o pancartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Într-un final. — Cine? a cerut Pegg lămuriri, fiind nedumerit o clipă. Ah, vrei să zici tipul pe care l-a aranjat Jeff? Da, e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund deznădăjduită. Proprietarul jură că a Încercat totul. A pus trei feluri de otravă, dar se pare că le hăpăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i Închid gura. Am strigat la ea, dar nu s-a oprit. Adusese cu ea o ganteră și-o pusese pe polița de deasupra chiuvetei. Stătea chiar În fața mea, fluturându-și degetul pe sub nasul meu, iar când m-a făcut „jigodie neagră și tâmpită“, am explodat. Am Înșfăcat pur și simplu gantera și-am lovit-o În cap, fără să mă gândesc. Rachel a făcut o pauză, apoi spuse: Liniștea care a urmat era minunată. Mă holbam la ea, amuțită complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud, la ultima expresie! De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
borș. Nu te-ntinde la cașcaval. Nu blestema. Că e mare păcat. Stăpânește-te! Dumnezeu există și El are un plan, pentru mizeria asta de omenire trădătoare și antipatică. Are un plan al Său, și pentru ăi buni, și pentru jigodii, și pentru cei drepți, și pentru ticăloși, și pentru destrăbălați, ca și pentru asceți, doar că, quatro, Planul divin nu este din cale-afară de ușor de descifrat. Nici pe față, nici pe verso. Nu există plan divin! Du-te de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
marcat! Al meu e! Hap...! L-am luat! L-am prins! L-am găbjit! se-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stăteau trântiți În praful din mijlocul drumului și abia așteptau ca vreun străin să le calce locurile. Dacă acela nu s-ar fi apărat cu un băț ori cu pietre, n-ar fi scăpat Întreg din colții potăilor. Ale dracului jigodii, nu se repezeau să-i muște decât pe cei cu pielea albă; la ceilalți doar lătrau, dar nu-și săltau burțile din țărână. Însă de data aceasta, cei doi băieți nu trebuiră să se bată pe viață și pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]