377 matches
-
ea: tristețe, amintire, lacrimi, gânduri-puzderie, dureri, melancolii. Dând glas iubirii pierdute, poetul (și nu numai el) simte o oarecare alinare sufletească, își ogoiește dorul în cuvinte și imagini rămase pe hârtie sau doar atunci când îl ajunge acea specifică stare de jind, numită îndeobște, inspirație. O stare normală până la un anumit punct. Cine nu a pierdut pe cineva drag în viață? Și cine nu a simțit în oase, în carne, în inimă, pe limbă, gustul de cenușă al pierderii irevocabile? Nu există
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
în casă, Sămânța-i încolțită-n arătură ! Tu Primăvară bine ai venit, In suflet și pe-afară-i tot un soare, Dragostea peste tot s-a cuibărit, Flăcăii toți ”miros” a-nsurătoare ! Pe glia noastră bine ai sosit, Te-am așteptat cu jind întreaga iarnă, Necazurile toate le-am dosit... E Primăvară, florile să cearnă ! Referință Bibliografică: E primăvară / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate
E PRIMĂVARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352550_a_353879]
-
-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo și mai târziu pe balustrade balconului. De aici privea cu nostalgie și jind spre suratele lui care zburau pe balconul vecin sau cântau în copacii de pe strada Ion Meșter, din Cluj-Napoca. Într-o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja desfrunziți, guguștiucul nostru pe care l-am botezat
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
luato de mână din teamă Să nu înghețe de frigul unui somn comun, Când despican firul în patru pășind Pe stratul de aer dintre noi, imun. Ea, soția mea de miere venea din înaltul oboselii, Eu căutând în metaforă cu jind Urcam mai sus spre nori Precum firul de mazăre din poveste Să-mi cuibărească pe umeri cocori Aveam un dialog de respirații ce tăiau ziua în două. Urmăream s-o iau înaintea propriei răsuflări, să o aștept pe stratul de
PĂŞIND PE STRATUL DE AER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356521_a_357850]
-
nu te îngrași cu bucata asta. Dacă, Doamne ferește, nimerește aici unul care e pe moarte, nu e mai bine să o păstrăm pentru unul ca ăsta? Ce zici? Deținutul o lua înțelegător și o păstra și el uitându-se cu jind la ea. Nimic mai mult decât o bucată de pâine. O bucată de pâine care a trecut multă vreme de la un deținut la altul, până când s-a găsit unul pe care nu l-a interesat decât să-și potolească el
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
Precum peștii-n ocean. O turmă de cuvinte, strunite sau nu, pe câmpia paginii albe. E o vorbă cu tine despre tine. Altfel, nu te-ai destăinui nici măcar confesorului. Un jurnal ca o nouă relație. Un jurnal al absenței. Al jindului de tandrețe. Confesiuni, mărturii, șoapte, mici secrete, nu neapărat ale autoarei. Ce poate fi mai intim decât sufletul? Și totuși, de multe ori, ni-l dăm pe față. Adică în vileag. Adică ni-l predăm în brațele cuiva, care nu
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
boierul liberal Dinicu Golescu, de la francezi, care au terminat mai de mult cu exprimatul în universal. La nici 200 de pași de amintita Mediathèque Jean Falala, europarlamentarul bogat de pe la noi, fugit de la Strasbourg la shopping la Paris, poate privi cu jind dinspre Catedrala Încoronării la bustul filantropului Andrew Carnegie, qui voyait dans la lecture publique un rempart de la civilisation contre la barbarie, pus la intrarea într-o minunată Art Deco funcțională Bibliotecă adăpostind, ca luxos templu al gândirii, cum ar fi
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
înainte și după Ne-a fost mai greu când ne era mai bine Ea nu s-a gândit să ne renege Ne adoptă zilnic și ne Ține loc de ranguri și de lege N-am privit la alții cu vreun jind Sărăcia ce-ar putea să-nhațe? Și ne trecem viața adormind Pruncii hămesiți în brațe N-a schimbat sistemul nici o vorbă Vântul bate numai contra noastră Grija pentru-o rație de ciorbă Ne-a uscat și lacrima albastră. Referință Bibliografică
SĂRĂCIE de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355551_a_356880]
-
Ionuț-Cătălin ne-a însoțit multă vreme, la plecarea spre bac și un timp după întoarcerea acasă, cu sufletul arzând încă de dorul “acelui ceva” plăpând, înaripat și sacru, care nu poate fi atins decât cu sufletul minții. Am plecat cu jindul, dar și cu nădejdea că mă voi întoarce în acest loc liniștit, cu mireasmă de smirnă, în care duhul artistului respiră o dată cu cei prezenți. Era aproape seară. Ne-am promis că ne vom mai aduna sub veșmântul Artei, de câte ori va
PORŢI SPRE ETERNITATE. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA ÎN LOCALITATEA NATALĂ I.C.BRĂTIANU (ARTICOL DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 201 [Corola-blog/BlogPost/356908_a_358237]
-
-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo și mai târziu pe balustrade balconului. De aici privea cu nostalgie și jind spre suratele lui care zburau pe balconul vecin sau cântau în copacii de pe strada Ion Meșter, din Cluj-Napoca. Într-o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja desfrunziți, guguștiucul nostrum pe care l-am botezat
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
în care vorbea, părea începător. N‑avea bani, dar a plătit George pentru toți. El era băiat de funcționar public, cu salariu bun pe acea vreme, iar mama sa lucra la brutărie. Nu știau să danseze și se uitau cu jind la mișcarea adolescenților și tinerilor de acolo. „Hai, bă, să dansăm și noi!” l‑a îndemnat Petre după un timp. „Hai, că toți se bâțâie! Nu știu nici ăia să danseze, dar dau din mâini și din picioare. Nu ne
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
Era un strigăt al disperării sufletului nostru de copil. Acel strigăt al disperării sufletului meu de copil nu a fost ascultat de cei mari. Și atunci ceva s-a prăbușit în mine.” “Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau lângă ei o mamă.” “Mi-aduc și-acum aminte de acele scene: figura disperată a mamei, cum întindea brațele după noi, cum tânjeam și eu după îmbrățișarea ei ... ” “Aveam impresia că sunt singură pe lume, că
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
cei mari. Atunci ceva s-a prăbușit în mine. Am rămas la vârsta de 6 ani doar cu tatăl meu și cu surioara mea care avea 4 ani. N-a fost ușor. Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau lângă ei o mamă. Eu, în loc să am o mamă și un tată, îl aveam doar pe tatăl meu și pe bunica mea, dar loc de mamă tot nu ne-au putut ține... ?nainte de a divorța
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
ochii triști, cu pas domol Și pune, lângă telefon, Împăturit într-un tifon, Un șip de monopol. Lui Vodă ochii i s-aprind, Nu de la puiul aromind Se lasă dus, cuprins de vraja, Ci la împăturita glaja Privește el cu jind. - Ținutul Secuiesc primești? - O, Vodă, chiț de darnic ești! Mai mult dechit ai cerut Bela, Sau Hunor, tinerul acela Cu care tu tocmești. Secuiul ia, cu ochi hapsâni, Decretul și îl strânge-n mâini. De-acum, de-acum ei sunt
EL DORADO (EL ZORAB) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355572_a_356901]
-
s-a stins, mintea s-a limpezit, inima așișderea și îndrăgostitul e aidoma unui convalescent care așteaptă soarele să-l întremeze. Acum îi lesne să rememoreze clipele de foc în care ardea pe rugul iubirii. Și totuși, se simte un jind, un dor nechemat, venit de niciunde, care nu se astâmpără și-i zgândără sufletul. Cine nu are nostalgii după paradisul pierdut? „Lumea nu mai are senzații tari / câmpia sub stele e-o pudică domnișoară / și trec caii din lună dresați
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
pună la treabă să nu mă duc nicăieri, să nu mai apuc calea zăvoiului de pe lângă apă la scăldat și la duelat cu săbiile făcute din nuiele și cu coifurile făcute de copii din tablă, coifuri la care mă uitam cu jind având două bucăți de tablă care acopereau urechile, o prelungire pe ceafa și care sclipeau de mândrețea tablei din care au fost făcute iar mie nu vroiau să-mi dea unul din nu știu ce vari motive necăjindu-mă. Câte unul mai
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
pună la treabă să nu mă duc nicăieri, să nu mai apuc calea zăvoiului de pe lângă apă la scăldat si la duelat cu săbile făcute din nuiele și cu coifurile făcute de copii din tablă, coifuri la care mă uitam cu jind, având două bucăți de tablă care acopereau urechile, o prelungire pe ceafă și care sclipeau de mândrețea tablei din care erau iar mie nu vroiau să-mi dea unul din nu stiu ce vari motive necăjindu-mă. Câte unul mai mare din
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
fiind la ambalaj, dar n-a rezistat mult și a plecat. Mai târziu am auzit că încercase să fugă din țară și câtă dreptate avea... 9.Școala ... Nu reușeam să mă acomodez... Timpul în spatele gardului de la care mă uitam cu jind la cei ce erau în partea cealaltă pentru mine parcă stătea pe loc... Nu după multă vreme cunosc câțiva prieteni cu care m-am întâlnit la cineva acasă iar mai târziu aflu că cineva dintre ei vroia să fugă din
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
și-a desfăcut sacoșica și a început să scoată de acolo... Și slană și ceapă si roșii...De toate... Eu care nu eram învățat cu asemenea program n-am scos nimic.Fiindcă n-aveam nimic! Eu doar mă uitam cu jind la cum înfuleca . Exact ca în bancul ală cu ardeleanul și olteanul în tren. Merge trenul ce merge și la un moment dar ardeleanul scoate exact ca ăsta al meu ...de toate din paporniță. Olteanul împins de foame se bagă
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LACRIMILE ROMÂNIEI... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Triste epave în amurgul vieții, Purtând povara timpului pe tâmple, Gândind cu jind la anii tinereții, Când lucrurile erau mult mai simple! Așa sunt azi bătrânii noștri, Ce au muncit o viață-ntreagă, Năpăstuiți de niște monștri, Care tot leagă și dezleagă! Și nu doar ei ci toată România Plânge tăcut durerea sărăciei
LACRIMILE ROMÂNIEI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370095_a_371424]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IUBIREA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului eu am iubit iubirea cu jind ca pe-un noroc ca pe un vârf de munte sădit din loc în loc cu falnici arbori mândre piscuri întinse spre înălțimi din care ape limpezi se scurg în văi blajin ..................................................................................... iubirea-i ca o torță ce arde stinsă în
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369504_a_370833]
-
între urzici și dalii / Ni se destramă plânsul de pe ram, / Când ne primesc în vid hamalii / Cu hăuliri nedescifrate-n ham. // Și zilnic faci în lacrimă reci falii, / Înfiorat e-abisul de sub piele. / În sus, pe valuri, spartele vitralii / Cu jind chemând și ciungii către stele. Lângă fântâna seacă, prea adâncă, / Globule prea globale vor vandalii; / [...] // La ordin lăcrimezi între medalii...» (Pe valuri. spartele vitralii, p. 26). Și din partea cealaltă a reliefurilor profund-amare ale zâmbetului, ale râsului, ale hohotului, ori, cel
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
putere Și simt cum tensiunea din artere Mi-aduce brusc aminte de artrită Închid ochii, incerc sa ma destind Îmi spun că sunt iar tânăr și ferice De n-ar veni grimasa ca să-mi strice Tonusul spre care cât cu jind Am rispit averi pe câte un fleac Și prețuiesc acum oricare clipă Dar cand rămâi cu-o singură aripa La orișice efort presimți un trac Parcă-mi doresc vorace un delir S-ajung la cel din urmă adevăr Cu flori
AM INCERCAT CA SOLOMON... de ION UNTARU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353010_a_354339]
-
ar fi putut prelua o parte din presiunea exercitată asupra bugetului asigurărilor sociale de stat. Companiile străine au fost primite cu mari rezerve în România, desi reprezintă principalele surse de venit ale pensionarilor din occident, spre care românii privesc cu jind și cu care se compară tot timpul. O altă gafă de proporții a politicienilor de dupa 1989 a fost soluția pensionarilor anticipate pentru șomerii care ieșeau din plata ajutoarelor sociale și se apropiau de vârsta pensionării; acordarea cu mare ușurință a
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
în care vorbea, părea începător. N‑avea bani, dar a plătit George pentru toți. El era băiat de funcționar public, cu salariu bun pe acea vreme, iar mama sa lucra la brutărie. Nu știau să danseze și se uitau cu jind la mișcarea adolescenților și tinerilor de acolo. „Hai bă să dansăm și noi!” l‑a îndemnat Petre după un timp. „Hai, că toți se bâțâie! Nu știu nici ăia să danseze, dar dau din mâini și din picioare. Nu ne
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]