361 matches
-
spirituală. Cu toate acestea, poemele acestor autori dobândesc o notă de specificitate, ca un fel de amprentă spirituală. Este meritul Cristinei Ștefan că știe să-i adune, să-i mențină, să le confere măcar câte un strop din ceea ce cu toții jinduiesc să aibă: recunoașterea unanimă a calității de poet-ziditor la catedrala Limbii române. Cristina Ștefan nu impune paradigme noi, nu impune norme, ci își lasă confrații să plutească liberi în apele proprii. Doar uneori îi aduce acasă, pe tăpșan, ÎNAPOI LA
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
majoritatea, scrise în vers clasic, ceea ce le conferă un plus de muzicalitate și frumusețe pură. Iată această poezie: “Gest: C-o ultimă floare, privirea ți-alint. / Nisipul fierbinte pe trunchi, mă ucide. Deșertul visează grădini din Corint. Eu, urma ta, jindui, pe-un drum, ce se-nchide. / Rotind universuri, când flăcări, când zgură, / Clepsidră noi suntem, în jocul celest. / O, Timp fără formă în toate, măsură / Dă pașilor ei, către primul meu gest. / Dar cine? De unde și cum să mai vină
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
o știam de când lumea. Eu și mama mergeam pe jos. Fiind mai în vârstă, îl dureau picioarele. Cât a ținut drumul, ne-a înșirat tot felul de povești și întâmplări distractive de-ale lui. Copil fiind, cam de zece ani, jinduiam la poziția lui de pe șa, eram curios să știu cum e să mergi călare pe un cal. Ocazia asta minunată se ivi chiar atunci. Când se termină drumul de piatră, trebuia s-o luăm prin pădure, pieptiș, pe un plai
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era cea care umbrea voia. În Domnișoarele din Avignon, 1907 permanență amorezat Pablo Picasso își trăia viața împlinindu-se prin artă, jinduind și exprimând după senzualitate în forme bizare pe care ochiul și mintea lui au dat să le așeze în ceea ce s-a numit cubism. Anul 1907, când pictează Domnișoarele din Avignon, îi va decide soarta prin noile forme pe care
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
vultur-leoaică asiro-babiloniană, / ce-mi lingi stelele / din constelația jugularei, / din galaxia buricului ... ?” Un alt grupaj semnificativ este intitulat, în consonanță: “Elegiile elementului Apă”. Un soi de pastel în rimă albă este poemul “Ploaie de sacâz, de chihlimbar ... ” în care poetul jinduiește cântecul de acasă: “ar fi trebuit s-aud / și mierla de Banat, cântând edenic, / în cireșul înflorit / de lângă marele nuc al blocurilor / de roșie cărămidă comunistă și de beton, / fluturându-și mâțișorii / până la electrizarea frunzelor / mici, cât paraua, / din cântecele
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
de câte ori noaptea ființei mele se adâncește în banal. voi scăpăra cremenea cuvântului printre pașii sămânței de plumb, până la durerea desprinderii cojii de bobocul uimit de lumina soarelui. m-am rătăcit o clipă în pumnul fiarei. m-a strâns fără milă, jinduind la fulgerele fără culoare ale tăcerilor false. un zvâcnet de ape m-a trezit, lăsându-mi pământul să primească metalul daltei izbăvirii printre lacrimi, nerostiri și roua dimineților netrăite. Referință Bibliografică: dăruiește-mi, Doamne, grația pietrei / Anne Marie Bejliu : Confluențe
DĂRUIEŞTE-MI, DOAMNE, GRAŢIA PIETREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360569_a_361898]
-
nu poate fi confirmată vizual, ceața împiedică și ascunde fapta. Dar o și trădează pentru că se impregnează de izul de rășină. spital de copii - pe geamul aburit un om de zăpadă Cezar Florin Ciobîcă Din șirul celor care au tot jinduit la zăpadă în această iarnă uscată. Omul de zăpadă era desenat pe asfalt sau chiar reciclat dintr-un șotron. Nu-i de mirare că-l pot închipui, cu degetul pe geam, și copii din spital. albi doar pe-o parte
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
romantice. Așadar elan introspectiv și încercare de a se avânta în competiția socială care provoacă doar disconfort. Poeta are un excepțional simț al muzicii, melodicitatea ei decurgând din permanența lecției eminesciene. În total antagonism cu spiritul troglodit, Lucia Olaru Nenati jinduiește după puritate și adevăr, înfruntând cu vădite sacrificii ostilitatea contemporanilor. Întreaga dramă e aici: ea se desprinde vizionar din încorsetarea cotidiană, totdeauna pregătită pentru zboruri înalte, dar ascultă în același timp, fără să se poată împotrivi, și chemările teluricului. Poeta
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
cum, ne va teleporta din realitatea ternă actuală într-un mediu armonios, un mediu în care ne va fi drag să ne trezim în fiecare dimineață, căci lumea va arăta precum ne-o imaginăm. Și, cu gândul la acest viitor jinduit cu cât pare mai îndepărtat, în care investim un inestimabil patrimoniu personal de instincte, credințe, talente și dorințe, ajungem într-o bună zi să constatăm, dacă avem curaj să admitem, că ceea ce arogant numim „maturitate” e doar un tertip care
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
literar, ci și viziunea despre viață. În anul 2000, aveam să-l întâlnesc pe regretatul scriitor și editor Virgil Bulat, care susținea un ciclu de conferințe Relațiile româno-române la Universitatea Populară din Cluj-Napoca, încă din 1998. Retras în universul său, jinduind la descifrarea metasensului plăsmuirii, avea să primească ca ucenică o tânără referentă nostalgică, cu acel bun simț și modestia moldovencei venite în Ardeal. Opt ani de cunoaștere inițiatică. Pilduitoare, discretă, dezinteresată, nepieritoare. A venit și vara anului 2005, unde aveam
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Transcendența este absență: „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Mai exact, transcendența este absență, iar „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
aura seninului , aură ce protejează și păstrează copilăroasa fire. Cuvintele curg grațios, poeta căutând mereu noi forme de exprimare, cu rezonanțe poetice. “Glasul tău prăfuit / răsună / din raftul amintirilor/...” În fiecare gând e cuibărită amintirea, nostalgia după flacăra clipelor trecute. Jinduind după timpul copilăriei, poeta Florentina Dinu așterne pe hârtie versuri sensibile și sufletu-i începe să cânte de dor. Liniște, splendoare și magie, pare că se revarsă în inima-i înflăcărată. Copilărie cu mii de culori / Și cântec suav de
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
câteva zile de fericire cu el și va face tot ce va depinde de ea ca această dorință să se împlinească. Nu se va eschiva de la nimic. Va face tot ce-și dorește Mircea cu ea și cu corpul său. Jinduia după intimitatea camerei părăsite de câteva ore, dar se bucura la gândul că vor reveni cât de curând în acea cameră de hotel plină de promisiuni. Cu berea în față stăteau pe terasa cofetăriei și admirau priveliștea. Era o zi
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
urma! P.C. Pr. Profesor Petre Mateiescu, Inspector școlar de specialitate DESPRE SEARA DE „POVESTE” DE LA GRAND HOTEL SOFIANU, NUMAI DE BINE! Lansare de înaltă ținută! De astfel de evenimente are nevoie societate românească actuală, când nonvalorile și creatorii de contracultură jinduiesc după aprecieri nemeritate și succese plăsmuite de imagine. Poeta, eseista, jurnalista redactor șef adjunct la revista Agero, Stuttgart din Germania, doamna Maria Diana Popescu a demonstrat, o dată în plus, că literatura și scrisul românesc au resurse inepuizabile. Autoare face parte
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
Doar puține-Ți stăm la masă, / celelalte stau căzute / celelalte stau căzute”. Cu toate că primește atâtea daruri de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, omul este prin firea lui nemulțumit și mereu vrea altceva. Dacă ar conștientiza valoarea acestor daruri, nu ar mai jindui la nimic și Dumnezeu i-ar fi de ajuns: “E-atâta lumină pe cale / și-o umbră de vis sub copaci, / dar eu mă-nveșmânt în tristețe / de parcă nu Tu mi-ai fi vraci // O pace adâncă plutește / și păsările-au ațipit
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
EUGEN DEUTSCH - ARCA - SONETE (2) Autor: Eugen Deutsch Publicat în: Ediția nr. 960 din 17 august 2013 Toate Articolele Autorului URSUL BRUN Se spune că-ntr-o vară ursul brun Ce se-ndulcise mult prea mult cu miere Se instalase, jinduind plăcere, Pe lâng-un stup de-acolo din cătun. Pe la amiază, când sorbea o bere, Zărise bâzâind pe sub un prun O-albină blondă, nefiind imun, Se-ndrăgostise fără-ntârziere. Cei doi nu au dansat decât o vară Și-apoi, abandonând dorita
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
a suscitat se domoliseră. Horia Roman Patapievici era deja instituționalizat și cuminte ca un berbec jugănit, nimic din violența răzvrătitului nu mai apărea în persoana lui publică. În Discernământul modernizării aveam ulterior să asist la echilibristica puerilă a celui care jinduiește să păstreze varza (discernământul tradițional) fără să lovească, în numele Tatălui, capra (modernitatea). După varii alte luări de poziție de sorginte neoconservatoare, filosofenii pe tema 9/11 și deliruri hipercompetente despre Islam m-am lămurit: omul se golise de substanță, fusese
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
simțea trupul din ce în ce mai greu, sub presiunea unui nimb fatalist, de care nu se putea desprinde. Căzu. Își văzu brațele cum străpung aerul îmbibat de particule sclipitoare, de culoarea aurului pur, mijlocul i se arcui, iar pieptul i se ridică semeț, jinduind sărutarea înaltului. Părul i se lăsa într-o abandonare totală, căutând uniunea cu genunea, la fel ca fiecare atom din ființa ei. Se lăsa purtată pe aripile neantului, dar simțea cum o efervescență îi pătrundea în cele mai tainice unghere
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
nutresc speranța că poate totuși nu va fi nevoie să mă reîncarnez sau să mă clonez pentru a apuca să citesc tot ce mi-am dorit de ani de zile, toate acele nestemate literare la care mă uit la răstimpuri, jinduind după timp liber, dar care, cu siguranță, nu au cum să mai încapă în viața mea, cronologic și biologic limitată. Și autorul nu m-a dezamăgit! Încă de la prima privire aruncată în sumar am realizat că erau acolo exact numele
SEMNAL DE CARTE: “CITITORUL DE CONTROL” DE MARIAN NENCESCU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342937_a_344266]
-
vedea că-i plânsă. Lili Bobu Blândețea dumneavoastră imponderabilă naște empatie, ingenuitate, o armonie evanescentă, cu accente de profunzime omenească, autentică, aidoma cuminecării, sporind dragostea de semeni. Și ei v-au răspuns în exerciții de curată prețuire, admirație și condescendență, jinduind la prietenia dumneavoastră. Grigore Vieru Să ai un prieten în familie, unul în țară, unul în lume și unul în Cer. Mai mulți numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări și de lucruri: trădăm plângând și râdem
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
vedea că-i plânsă. Lili Bobu Blândețea dumneavoastră imponderabilă naște empatie, ingenuitate, o armonie evanescentă, cu accente de profunzime omenească, autentică, aidoma cuminecării, sporind dragostea de semeni. Și ei v-au răspuns în exerciții de curată prețuire, admirație și condescendență, jinduind la prietenia dumneavoastră. Grigore Vieru Să ai un prieten în familie, unul în țară, unul în lume și unul în Cer. Mai mulți numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări și de lucruri: trădăm plângând și râdem
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
sferă a înșelăciunii, înșelăm sau suntem înșelați, comportamentul este deviat de la normal și se acționează în mod imoral. Vrem să fim unici în felul nostru, orgoliul cucerește spațiul inimii noastre, ne vin idei și atunci începem prin a pofti, a jindui, cineva ne îmboldește de la spate, desigur cineva cu „cornițe” și încercăm să înșelăm pe cel de lângă noi, pentru a-i lua o parte din ceea ce posedă, ca materie, desigur! Prea puțini mai sunt cei interesați de cucerirea înțelepciunii, a cunoașterii
DESPRE ÎNŞELĂCIUNE, FURĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343188_a_344517]
-
o luptă Fără milă, fără legi Și nu știi cu ce te alegi Că e zilnic mai abruptă: Fiecare pentru sine Lasă în urma lui cadavre Și frumoasele palavre Numai cât să-i fie bine; Poți să suferi, poți să speri Jinduind la primăveri Doar nebunii fără scuturi Mai aleargă după fluturi Cât mai poate fiecare Și se îmbată de culoare! Referință Bibliografică: Doar nebunii mai aleargă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 649, Anul II, 10 octombrie 2012. Drepturi
DOAR NEBUNII MAI ALEARGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343585_a_344914]
-
Stihuri > Prietenie > SUNTEM CONDAMNAȚI ÎN AGORĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 619 din 10 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cu gesturi calpe viața ne devoră vise în gri dezarticulate urme proscrise se vor uitate suntem condamnați în agoră jindui anahoret privesc ador implor iubire un drum sunt eu și tu ne topim în râncede păcate lăsăm în urmă eternele semne incizii înrămate în poem sărutul tău năprasnic le ignoră penitențe ne înconjoară iubire tu și eu pe lemn de
SUNTEM CONDAMNAŢI ÎN AGORĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343733_a_345062]