145 matches
-
caracteristice pentru acest etaj, sunt foarte răspandite mai ales pe versanții nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei și dinspre Bran. De asemenea, rezervația cuprinde și o bună parte din jnepenișurile de pe platoul munților Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici. Jnepenișurile ascund uneori una dintre rarele specii de arbuști de la noi, și anume Lonicera coerulea. Aceasta a fost găsită pe versantul nordic al Jepilor Mici, pe Brâna Mare a Coștilei, lângă firul văii Albe, pe valea Gaura și muntele Grohotișu, toate
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
ascunde și este rănită de săgeată voievodului care crede că a dat peste o sălbăticiune. Astfel, mergând pe urma sirului Dorinei (Șaru Dornei ), Dragoș ar fi trăit ziua cea mai neagră ( Neagră Șarului ), atunci când și-a ucis iubita. Rezervatia de jnepeniș "Pinus Cembra" Rezervatia 12 Apostoli Rezervatia Tinovul Șaru Dornei Obiective etnografice la Gură Hâiții Parcul National Călimani Centrele de echitație
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
cu olungime de 3-8 cm. Conurile solitare sau câte două - trei aproape sesile, ovoide, sau sferice, de 2-6 cm lungime, cu umbelic central, scurt mucronat, înconjurat de un inel negru. Maturitatea este timpurie, la 6-10 ani, iar periodicitatea fructificației anuală. Jnepenișurile se găsesc în zone unde stratul de zăpadă este prezent 80-160 zile pe an, astfel că perioada de vegetație de 5-6 luni pe an oferă o perioadă de creștere și maturizare a lemnului de maxim 3-4 luni pe an. Este
Jneapăn () [Corola-website/Science/303636_a_304965]
-
pe lujeri mai mulți ani. Elasticitatea tulpinilor oferă o rezistență deosebită împotriva avalanșelor, viscolelor și stratului gros de zăpadă. Zăpada poroasă, conținând un mare volum de aer, care acționează ca termoizolant, are un important rol protector, față de temperaturile foarte coborâte. Jnepenișurile constituie un sistem de apărare împotriva avalanșelor, protejând pădurea din vale. Se utilizează mugurii, recoltați înainte de a se desface, în lunile martie, aprilie. Mugurii se rup cu rămurica de susținere până la 3 cm. Se usucă la umbră și cât mai
Jneapăn () [Corola-website/Science/303636_a_304965]
-
se păstrează puritatea molidișurilor, iar către limitele superioare și cele inferioare apar și alte specii de arbori. Molidișurile sunt delimitate în partea inferioară de păduri de amestec (molid/brad/fag), iar în partea lor superioară molidișurile de limită trec în jnepenișuri. Spre deosebire de alte tipuri de vegetație, molidișurile se caracterizează prin marea lor uniformitate, cu predominarea molidului. Rădăcinile superficiale ale molizilor fixează stratul subțire de sol. Un molid răsturnat de vânt, ne convinge cât de puțin profund este stratul de sol și
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
cu diametrul la sol între 3 și 70 cm, ceea ce reprezintă o biomasă vegetală uscată de cca 280 tone, pe lângă care mai sunt cca 5 tone de ierburi, mușchi, arbuști la fiecare hectar; comparativ cu asta, biomasa vegetală uscată a jnepenișului este de cca 200 tone la hectar, ceea ce este totuși destul de mult, când vedem că raportul este de 280 la 200 t/ ha între pădurea de molid și jnepeniș. Molidișurile de limită, la zona de întrepătrundere a molidișului cu jnepenișul
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
arbuști la fiecare hectar; comparativ cu asta, biomasa vegetală uscată a jnepenișului este de cca 200 tone la hectar, ceea ce este totuși destul de mult, când vedem că raportul este de 280 la 200 t/ ha între pădurea de molid și jnepeniș. Molidișurile de limită, la zona de întrepătrundere a molidișului cu jnepenișul, au stratul arborescent cu o acoperire din ce în ce mai redusă odată cu altitudinea. Înălțimea maximă a arborilor este de cca. 15-18 m. Stratul arbustiv este format din exemplare de Pinus mugo, Juniperus
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
jnepenișului este de cca 200 tone la hectar, ceea ce este totuși destul de mult, când vedem că raportul este de 280 la 200 t/ ha între pădurea de molid și jnepeniș. Molidișurile de limită, la zona de întrepătrundere a molidișului cu jnepenișul, au stratul arborescent cu o acoperire din ce în ce mai redusă odată cu altitudinea. Înălțimea maximă a arborilor este de cca. 15-18 m. Stratul arbustiv este format din exemplare de Pinus mugo, Juniperus commmunis nana, Rubus idaeus, Salix caprea, precum și exemplare scunde de Picea
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
slabe a coronamentului arborilor, aici stratul ierbos și muscinal este mai dezvoltat. S-a constatat că diversitatea floristică este mai mare în molidișul de limită, în comparație cu molidișul compact, dar mai apoi se reduce și mai mult decât în molidiș, odată ce jnepenișurile devin închegate. Desigur, diversitatea floristică înseamnă și o mare diversitate de insecte. În molidișurile de limită, flora de licheni este mai bogată decât în molidișul compact; în unele locuri, speciile tericole sunt masiv prezente. Precipitațiile abundente ridică umiditatea atmosferică. Norii
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
primăvară până la toamnă. Este săracă în specii datorită condițiilor vitrege de viață (temperaturi scăzute, vânturi puternice). Mamiferele sunt reprezentate de specia cea mai caracteristică golurilor alpine - capra neagră (Rupicapra rupicapra). Deși specifică etajului alpin, ea coboară mai ales iarna în jnepenișuri și pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munții Maramureșului sunt doar câteva exemplare, la fel ca și marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul 1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica), smirdar (Rhododendron kotschyi), afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis-idaea). Se remarcă prezența zimbrului (Pinus cembra), un arbore ocrotit, în Custura Mătaniei. În zona alpină și subalpină semnalăm prezența caprei negre (Rupicapra rupicapra), iar în jnepeniș, deseori întâlnim cocoșul de munte (Tetrao urogallus urogallus). Cele mai numeroase specii faunistice sunt legate de pădure. Aici trăiesc ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), căprioara (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), veverița (Sciurus vulgaris fuscoatea), jderul de piatră (Martes foina
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
Masivul Suhard zonalitatea vegetației este evidentă. În partea superioară a masivului, la peste 1 600—l 700 m, se dezvoltă un complex de tufărișuri și pajiști subalpine. Acestea apar insular în Masivul Omu (inclusiv Pietrele Roșii) și în Masivul Fărăoane. Jnepenișurile au o mare dezvoltare, în special în Masivul Omu, fiind greu accesibile. Tufărișurile sînt formate din jneapăn (Pinus mugru), ienupăr pitic (Juniperus sibirlca), anin de munte (Alnus viridis) și smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adaugă alinul (Vaccinium myrtillua, V.
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Călimani și incluzând cel mai mare crater vulcanic din România cu un diametru de circa 10 km (stins în prezent), cu o suprafață totală de 24.566 ha, are în componență rezervațiile naturale: Doisprezece Apostoli (cu Poteca tematica "12 Apostoli"), Jnepenișul cu Pinus cembra - Călimani și Lacul Iezer și se suprapune ariei de preotecție specială avifaunistică "Munții Călimani" (sit SPA) - Natură 2000. Floră ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine, unele avand caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniș de cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoșul de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. In râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și Vaser, alături de păstrav și lipan trăiește cea mai valoroasa specie de salmonide
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
inamicului. În vreme ce generalul Jackson mărșăluia spre vest pentru a face joncțiunea cu Anderson în dimineața zilei de 1 mai, Hooker a ordonat o înaintare spre est pentru a-l lovi pe Anderson, împingându-și oamenii în afara desișului impenetrabil și a jnepenișului care împresura zona. Mulți comandanți unioniști considerau aceasta a fi cheia victoriei. Dacă armata unionistă, mai mare, ar fi luptat în pădurile denumite „sălbăticia Spotsylvaniei”, semnificativul avantaj al artileriei ar fi fost minimizat, întrucât artileria nu ar fi putut fi
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
acide solurile "brune acide", "criptopodzolice" și "podzolice" care coboară intrazonal în zona solurilor brune de pădure montane. Asociațiile vegetale s-au dovedit a fi un factor pedogenetic indispensabil pentru formarea unor anumite tipuri de sol, ca de exemplu molidișurile și jnepenișurile cu Vaccinium și molidișurile cu strat gros și continuu de mușchi acidifili, pentru formarea podzolurilor de destrucție. Eroziunea prin apă și vânt a determinat pe de o parte, coluvionarea materialelor fine humifere, iar pe de altă parte, menținerea în stadii
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate de floră și fauna apecifică Orientalilor. Floră este alcătuită din arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă Consiliului European 92/43" (privind conservarea habitatelor naturale
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
148.850 hectare. Aria protejată se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară - Munții Maramureșului. Parcului Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine, stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; ce adăpostește, conserva și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de fauna sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte) protejată la nivel local său european. Parcul include patru rezervații
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
și infuzat cu cedri și brazi. Coniferele sunt omniprezente. Complexele naturale cu păduri de brad din zona limitei superioare a pădurii ocupă aproximativ 95% din suprafață. Mai sus — de până la 1800 m, — se întinde zona arbuștilor subalpini, în special cu jnepenișuri, ienuperi și de , iar peste 1800 m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe) încadrată în bioregiunea alpină a grupei montane Șureanu-Parâng-Lotrului, ce aparține lanțului carpatic al Meridionalilor. Acesta include rezervațiile naturale: Iezărele Cindrelului, Masa Jidovului, La Grumaji, Șuvara Sașilor, Stânca Grunzii, Jnepenișul Stricatul, Sterpu-Dealul Negru, Cristești și Parcul Natural Cindrel. Din punct de vedere geomorfologic situl cuprinde trei masive importante ale Carpaților Meridionali (Munții Cindrel, Munții Lotrului și Munții Șureanu); formațiuni geologice alcătuite în cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]