543 matches
-
Primul bust al lui I.L. Caragiale a fost comandat în preajma celui de-al doilea război mondial, tinerei sculptorițe Letiția Ignat, și a fost instalat în 1938, chiar în fața Liceului „Sf. Petru și Pavel”. Marele scriitor era înfățișat ca un bătrân jovial, cu privirea pătrunzătoare, cu un ușor zâmbet mucalit sub mustața stufoasă. După bombardamentele din 1944, când a fost evacuat, monumentul nu a mai fost instalat în exterior (în prezent, acesta se găsește la muzeul "I.L.Caragiale" ). Cu ocazia centenarului nașterii
Busturi din Ploiești () [Corola-website/Science/311762_a_313091]
-
atât pentru a învăța o meserie cât pentru a nu fi o greutate în casă unde erau atâtea guri de săturat. După 3 ani se mută la Roma de unde nu va mai pleca nici măcar pentru mici perioade. Caracterul său deschis, jovial, onest, atrage simpatia tuturor, în special a marii comunități de florentini ce se găsea la Roma. Fu primit de Galeotto Caccia, și el un florentin, administrator în vama pontificală care, în schimbul educației copiilor, îi oferi masă și casă. Filip se
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
de câte cineva pe care-l târâse după el. Frecventarea sacramentelor și meditația personală au fost izvoarele de unde și-a tras forța și învățătura pentru a progresa în viața spirituală. Începu să frecventeze spitalele, zonele populare, însoțind cu un salut jovial și cu o vorbă bună pe toți aceia care aveau nevoie. Întâlnește în spitalul Sf. Iacob un preot zelos, Persiano Rosa, care locuia într-un fost convent franciscan, "S. Girolamo della Carità". Îl alege ca îndrumător spiritual și intră în
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
Luis de Góngora avea să moară în Córdoba. Velázquez i-a făcut un portret în care se poate remarca fruntea lată și senină, iar din documentele și satirele marelui său rival, Francisco de Quevedo, putem presupune că era un om jovial și guraliv, foarte sociabil și iubitor al luxului și al bunurilor lumești în general. Îi plăceau jocurile de cărți și coridele, fiind chiar criticat uneori că nu respectă normele de conduită ale unui reprezentant al clerului. În epoca sa era
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
în fața lui Francesco del Gioconda, de a picta portretul Mona Lisei, soția sa.“ (). Titlurile din italiană ("La Gioconda") și franceză ("La Joconde") ale tabloului sunt atât numele de familie al Lisei, primit după căsătorie, cât și o poreclă, în română „jovială“, sau „cea fericită“. Au existat multe speculații ce asociau numele Lisei cu cel puțin patru alte tablouri, iar identitatea acesteia a fost confundată cu cea a cel puțin zece persoane. Până la sfârșitul secolului al XX-lea, tabloul devenise un simbol
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
influențându-l și pe Blake. În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată "The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin". În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale" debordante irezistibile - intitulată "Dance of Albion/Albion’s Dance" despre care Mona Wilson afirma că ar fi un autoportret. În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește(după ce a curtat-o vreme de un an) cu Catherine
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
drum de celebra Hochschule din Charlottenburg. Acolo ne strângeam cu toții sâmbăta la ora 5 și făceam muzică bună, Pianistul Emil Frey, un om de o frapantă frumusețe, Ossip Gavrilovitsch despre care am mai vorbit, un „gentleman accompli”, asemenea bunul și jovialul Issa Barmas, reputatul pedagog al vioarei, mai târziu maestrul fratelui meu Romulus, cu micul său elev Mitja Itis, un formidabil talent, care din nenorocire nu a ajuns la dezvoltare completă, cu toți și alți încă formau un cerc entuziast și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
între două generații. Regizoarea alege să configureze tradiționala bătălie a sexelor prin reprezentarea unui duo tată-fiică în care axa maturității este inversată. Cu alte cuvinte, pentru a încurca ițele poveștii, în scenariul lui Maren Ade părintele își asumă un rol jovial cu scopul de a reface legătura ruptă cu fiica lui, în timp ce copilul (Ines Conradi) este prins de grijile cotidiene ale unui job bine remunerat, însă stresant și alienant. Exilată în București în căutarea succesului profesional, Ines își asumă o personalitate
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
Till Eulenspiegel, un personaj popular din folclorul german. Constantinescu, care a analizat modul în care bătrânețea este ilustrată în opera scriitorului din secolul al XIX-lea, a văzut „Ivan Turbincă” ca o creație ce prezintă o „latură adaptabilă, veselă și jovială” a ultimilor ani de viață ai omului, concluzionând: „Chiar dacă bătrânețea eternă [a lui Ivan] este situată la limita între plictiseală și distracție, ea lasă loc pentru jocuri, pozne, trăsnăi, care pot deveni, de asemenea, caracteristice pentru bătrânețe, asociată prea frecvent
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
film al lui Nae Caranfil...” (Mircea Toma); Comic, inteligent, fluent și fără sentimentalisme moralizatoare, filmul arată dilema unei societăți cu mari diferențe de nivel de trai și schimbări paradigmatice ale normelor morale”. (Frankfurter Rundschau); Discurs acid cu situații incisive și joviale.” (Studio Magazine); Semi-poveste, semi-comedie amară, care amintește de filmele italiene ale unui Scola sau Risi” (L'Express); Un film coroziv pe care n-ar trebui să-l ratați sub nici un pretext” (Le Point); ”Caranfil a reluat pe seama sa și a
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
Polul Nord. Acest lucru a fost preluat anul următor de scriitorul George P. Webster. În 1931, Moș Crăciun a primit o nouă imagine printr-o campanie publicitară, desfășurată de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Compania folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
strălucite saloane ale epocii: la poeta Marceline Desbordes-Valmore, la baronul Gerard, la contesa Merlin, la George Sand, la ducesa Bratiano, la Sophie Gay, la Delphine de Girardin, la celebra doamna Recamier, la doamna Ancelot, la doamna contesa d’Agoult. Chipul jovial, fruntea largă, ochii de foc, costumul elegant îl fac să fie binevenit pretutindeni. Își mobilează cu gust apartamentul de pe str. Cassini și duce o viață îmbelșugată. Ducea o activitate bulevardistă și mondenă intensă. În ceea ce privește munca sa, Balzac spunea: „Mă scol
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
componistic, Hervé a lăsat posterității pagini de mare valoare artistică. Solidele cunoștințe tehnice muzicale, căpătate în anii de studiu, l-au ajutat să realizeze pagini durabile, pagini de opereta veritabilă “care să facă publicul să râdă”. La 3 noiembrie 1892, jovialul Florimond Ronger, zis Hervé, moare, fără a fi cunoscut în viață răgazul, odihnă. A compus până în clipa morții.
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
Imperiul otoman se manifesta ca o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Era un tip simpatic și orginal. Cu fața plină și jovială, surâsul său veșnic îndemna la râs chiar când nu vobrea, dar mai ales când se punea pe povestit. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe, Caragiani a fost apreciat
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
cu un simbolism voit monumental, constituie nativul sau. Adăugând ușoară melancolie ce dă atmosferă de ansamblu, cât și în tratamentul plastic, descoperim un artist bine definit, practic greu de egalat, cu un stil demult format. În aparență unui zâmbet pururi jovial și neinfatuat, găsim în Dion, prin cunoașterea operei sale, omul care suferă și nu poate sta rece la văzul atâtor malformații în condiția umană actuala. E un François Villon adus, cuminte, la timpurile noastre, putem spune. Radu Adrian Daniel Ionescu
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări de poziție au marcat ultimii ani ai pontificatului său. a avut o presă extrem de săracă și imaginea sa publică a suferit din cauza comparației cu jovialul său predecesor. Cei care l-au cunoscut mai bine, oricum, îl descriu ca pe un om strălucit, profund spiritual, umil, rezervat și blând, un om de o "curtoazie infinită". A fost unul dintre papii care a călătorit cel mai mult
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
să apuce situația. Trec pe lîngă el bărbați zdraveni și tineri. Unii îl salută. Nimeni nu se oprește să-l ajute. Nimeni. Femeile fac cîte un popas doar cît să-l țină de vorbă, nu mai mult. A dispărut atitudinea jovială. E forfotă doar în spatele perdelelor. A rămas, însă, foarte mult verde în bătrînul cartier. E mare lucru!... Săptămîna trecută am aflat un lucru care m-a bucurat imens. Și care m-a surprins, într-un fel. Mai ales astăzi, cînd
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
lui Jaroslaw Godun tandrețea cu care i-a privit, mereu, și pe Michnik, și pe Pleșu, respectîndu-le valoarea și tristețile ultimilor ani. În apartamentul copilăriei mele răsună muzica lui Chopin. Pentru ceva vreme mai cred că oamenii pot să fie joviali, că se pot întoarce cu fețele către valori și, de ce nu, unii către ceilalți.
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
și short story-ul pe lângă roman, un gen cu propriile strategii estetice, trăind într-un univers și o atmosferă care-i sunt specifice. Fără a fi un festival de proporțiile „Next”-ului, „Filmul de Piatra” respiră deopotrivă un aer competițional și jovial, este o invitație la cinematografie pe gustul tuturor, în spiritul unei tinereți creatoare, iar acest fapt a fost demonstrat de sălile arhipline. Din păcate, nu este loc în această cronică pentru a comenta și alte filme decât cele câștigătoare, însă
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
spital și băurăm împreună un coniac la un bar. Auzise și el de mine, încît conversația care urmă ne apropie repede. Îmi semăna, numai că purta altă mască, de invidiat: îi licărea de pe acum în priviri cinismul chirurgilor, o brutalitate jovială în vocabular, o franchețe de măcelar, dar, cum am spus, pe un altfel de chip decât al meu, descins, sincer și vesel fără crispări. Încât când spunea de pildă: astăzi l-am asistat pe profesor la deschiderea dovleacului unuia, cuvântul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vroiam eu să trec peste cadavre... Ce nemernic! Înseamnă că el însuși se gândise la asta împreună cu taică-său și renunțase tocmai la timp când ea le râsese în nas! Și acum îmi atribuia mie același gând. "Bine, zise Matilda jovială, văd că ați terminat înalta voastră discuție despre filozofii bulgari și cehi, Stancio Stancev și Ian Sprjna, acum tu, Petrică, retrage-ți insinuările, și tu, Victor, cere-ți scuze că ai vrut să-l umilești primul prin cuvintele pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de semnificația unor lucruri), Petrică e contabil la (și spuse un nume lung de direcție, aperecea sau așa ceva pe lângă Ministerul Minelor și Petrolului). Tasia, adică Nastasia, continuă el, e soția mea (Tasia de-aici înainte, spuse el cu un humor jovial, Nastasia o să-ți spunem toți, s-a terminat cu Tasia!), de profesiune formidabilă casnică. Are o carte despre vitamine, din când în când o anunț: gata, Tasia (pardon, Nastasia), trei zile mâncăm numai vitamine! Și atunci, dă-i cu morcovi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chelner la restaurantul "Făgetul", de șapte ani lucrez acolo", și s-a îndepărtat repede, stîrnindu-mi îndoieli. Totuși, nu mă înșelam, avea aceeași mustăcioară blondă și același păr ușor patinat și pieptănat lins. Același glas, dar bineînțeles nu aceeași bună dispoziție jovială de atunci. Mi-a rămas din acele trei luni petrecute la Securitate, pe lângă un sentiment insuportabil de mare neliniște, pe care numai munca istovitoare din mină l-a mai atenuat, și o nedumerire. De unde învățaseră acei băieți, care mai toți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi dau un telefon și într-o jumătate de oră vi le aduce..." Îi dădu acel telefon chiar în fața mea, dar nu schimbă cu ea decât câteva cuvinte și închise. "Nu vrea să vi le dea", spuse el cu humorul jovial și resemnat al părintelui care numai are autoritate asupra fiicei sale, în general al bărbatului care trebuie să cedeze în fața capriciilor femeii. Avea aerul să spună că și eu trebuia să cedez. Ca să mă pufnească apoi un râs colosal a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lă-sîndu-i pe zid urmele tălpilor ei goale. Îmi amintii și de Bacaloglu, cel care ne ținea fișe la toți, cu sugestia că, la venirea anglo-americanilor, acele fișe își vor spune cuvântul... Alo, atenție, domnul Calistrat... Da și pe Calistrat, grasul jovial cu privirea sa porcină și cu filozofia lui că îi băga în bida mă-sii pe toți care se legau de salariul lui (deși nimeni nu se lega și n-avea această intenție), de Pantelimonescu, "strelitul" care mă inițiase în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]