233 matches
-
a unui alt final din volumul de debut "pentru că se lasă iubită de crabi/ mi-e scârbă de mare." (Intoleranță) -, dar, în egală măsură, se vor putea simți și contrariați de tonalitatea sumbră a câtorva poeme, de lipsa totală a jovialității și ludicului pe care, sub diverse aspecte și în concentrații variate, poeta nu și le reprima. Discursul liric actual al Anei Blandiana este de la un capăt la altul serios și grav, oricum încărcat de un dramatism altădată absent, mai sărac
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
se întîmplă a le întreține cu realul e la un moment dat persiflată, aidoma unei vulnerabilități. Ea se vede coborîtă fără ezitare la nivelul unui real relativ, versatil, friabil, în înfățișările căruia se oglindește cu un amestec de resemnare și jovialitate: "azi îi vorbi despre gramatica cuvîntului lovitură/ mîine îi voi vorbi despre gramatica cuvîntului nisip/ poimîine îi voi ține o disertație despre funcțiile prepoziției de / în timp ce răspoimîine vei face bine și vei tăcea din gură/ dacă nu vei dori să
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
că bardul e totuși mereu infuzat de conștiința sa de înger căzut. Spre deosebire însă de autorii ce și-o înfățișează la modul unei frămîntări, a unei crize, d-sa e stăpînit de simțămîntul unei vitalități radioase, răscumpărătoare. O copleșitoare jovialitate se înfățișează în imaginile sacrilegiului, sustrase astfel accepției lor agresive, atrase într-un cîmp al ludicului ce ne amintește carnavalescul medieval, investigat de M.Bahtin: „Am scris acest poem am murit/ să scriu că am fost foarte tînăr cîndva și
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
acestuia. Surprinse în intimitate, aceste personaje își etalează din plin slabiciunile și imperfecțiunile: cele două femei sunt nimfomane, dictatorul e un om obosit, îmbătrânit prematur și măcinat de o boală incurabilă pe care încearcă să o disimuleze în spatele unei aparente jovialități. De altfel întregul roman e construit pe dezvoltarea contrastului dintre esență și aparență: reversul statuii lui Stalin din piața orașului universitar Strbskevari (unde se petrece cea mai mare parte a romanului) sunt bordelurile de pe Dealul Curvelor, care supraviețuiesc ca prin
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
lui Ion Bogdan Lefter: aceea de a conferi, prin ton, o importanță istorică momentului, fără a recurge, însă, la artificii retorice grandilocvente. Pur și simplu, rândurile despre cele două cenacluri studențești sunt gândite cu un amestec de onestitate, decență și jovialitate care, ele singure, garantează excelența. Sunt niște „tablouri de familie” foarte exacte și, în definitiv, foarte calde. Ca și evocarea prietenilor dispăruți (Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Ion Dumitriu), în care sunt convocate amintiri de tot soiul, inclusiv prin intermediul unor glose
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
surprinde figura de Moș Crăciun de pe coperta cărții pe care intenționăm a o comenta aci!), sociabil, volubil, se arăta gata în orice clipă a demonstra, a susține ceva, cu o îndîrjire temperamentală, însă nu în chip dizgrațios, ci cu o jovialitate, cu o căldură ce insufla convingerilor sale, statornice ori numai de moment, un fior de viață seducător. Părea un ghem de energie, însă nu egotică, ci dispusă a se comunica în cheie amabilă, a se dărui. Aflu acum din materialul
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
derivat din mișcarea beat și sovieticul satelit sputnik) pentru a se angaja organic și furibund în scris, când mecanica artificiilor postmoderniste sublimează într-o antropologie de natură cuantică. Iată de ce mi se pare frivolă asocierea - practicată încă des cu uimitoare jovialitate - între un poem sclipitor ca O seară la operă și formidabila investiție personală și tensionată numită Levantul. Tehnica seacă a intertextualității nu are de ce să reprezinte un criteriu de asimilare mutuală. Și nici o sursă oricând la îndemână pentru trasarea descendențelor
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
se poate de costisitoare, Traian Bădeanț depune eforturi imense pentru a-și menține efectivul în gospodăria de la marginea Timișoarei, unde cultivă furajele pentru cai și se îngrijește de sănătatea lor. La Festivalurile berii timișorene, un harabagiu care atrăgea atenția prin jovialitatea cu care saluta mulțimea a devenit, o dată cu trecerea anilor, un personaj familiar pentru orășeni. Am mers pe urmele simpaticului vizitiu, fiindcă văzusem pe „viu” și aflasem apoi că are cei mai frumoși cai din Timișoara și așa iată, l-am
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
este promisiunea că nu va vota pentru suspendarea președintelui. Astfel, Traian Băsescu câștigă încă șase luni la Cotroceni, fiind vizibilă relansarea sa în campanie electorală. Startul a fost dat în parcarea magazinului Carrefour, unde candidatul Traian Băsescu și-a regăsit jovialitatea din deceniul trecut. El a pornit o campanie de seducție a publicului, în speranța că va reuși să împiedice cvorumul, la referendum, sau că va întorce votul unei majorități simple, în caz că legea referendumului va fi schimbată.
UNPR votează guvernul Ponta, respinge suspendarea președintelui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44999_a_46324]
-
Înainte de a se petrece / se înfiripase deja venind stârnită de un fluture / suav / oprit pe-un / fluture în doliu // a fost moartea razantă / care trecu / și nu te găsi // Pe mâine". (Moartea razantă). La marginea inferioară a acestor exerciții de jovialitate se află jocurile de rimă, o detentă fonică, indicînd un absurd minor. E aspectul cel mai modest al producției în cauză: "Între Est și Vest / un tampon de azbest // Un copil născut din incest / S-ar putea ca acest // text
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
la Caransebeș scriitorul a continuat să servească serviciile secrete din Germania. La zi cu tot ce se întâmplă în spațiul literaturii, Cornel Ungureanu nu omite să comenteze și manifestele literarare postate pe internet (Boierismul este unul dintre ele). Scrisă cu jovialitate și ironie, Istoria secretă a literaturii române este o carte de învățătură care își captivează cititorii de la prima pagină. Comparațiile cu actualitatea imediată (fostul ministru al educației Hârdău este pomenit, ironic, în contextul Școlii Ardelene, despre Neagu Djuvara se spune
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
faptului că nici G. Călinescu și nici toți criticii de după el nu epuizaseră posibilitățile de a spune lucruri noi despre Creangă. Vom face pe marginea ei câteva însemnări. Titlul enunță tema principală a cercetării lui Simion (relația dintre cruzime și jovialitate la Creangă, la „moralistul” Creangă), deși este întrucâtva reductiv. Sunt multe alte teme și subteme aduse în discuție în carte, aspecte și subaspecte, spre a vorbi astfel, raportări nenumărate la personaje din epoca lui Creangă și la situațiile în care
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
altele, proza lui Eminescu, subiectul primei sale cărți (1964). Dar și mai târziu, când a cercetat climatul „orei matinale” a poeziei românești, adică anii care i-au precedat pe aceia ai formării lui Creangă și ai viitorilor junimiști. Raportul dintre jovialitate și cruzime la Creangă, adus întâi în discuție de Valeriu Cristea când a scris, în 1970, despre Soacra cu trei nurori, sau de Nicolae Manolescu în capitolul din Istoria critică unde trimite, prin comparare, la spiritul renascentist și al comediei
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
Date fiind acestea, realizăm mai lesne motivul pentru care Traian Ștef și-a îndreptat acum atenția asupra Țiganiadei, propunîndu-și a-i da o identitate prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută circulație. Dincolo de aparențele jovialității, rîsului, pitorescului, Traian Ștef intuiește, atît de în consonanță cu climatul modernismului fezandat în care ne aflăm, cîteva concepte inaparente, esențiale totuși, precum abisalul, transgresarea proiectului constructiv în delir: „În Țiganiada avem ceea ce s-a postulat a reprezenta valoarea supremă
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
ar fi direcțiile mai noi ale exegezei lui Creangă. Prima e aceea radical etică (ilustrată strălucit de Valeriu Cristea, în Despre Creangă și Dicționarul postum al personajelor lui Creangă). De aici, portretul sângeros care se ascunde sub imaginea unei etanșe jovialități. Cea de-a doua, riguros estetică, e susținută de Ion Negoițescu și, mai recent, de Mihai Zamfir (într-un remarcabil eseu publicat la finele anului trecut). Conform acesteia, Creangă ar fi mai degrabă un poet, și încă unul pur, decât
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
său, în palpitul său anecdotic. Nu avem a face cu niște copii fidele, cu fotografii din a căror neutralitate s-ar evapora atmosfera unui contact subiectiv, ci cu schițe voit deformate, cu linii îngroșate. Cu tot aerul bonom, cu toată jovialitatea pusă în joc, nota lor de caricatură nu e defel neglijabilă. Mai curînd decît cu un grav "dosar de existențe" avem a face cu un album de crochiuri amuzate și amuzante. Persoanele devin personaje sub specia unei voioșii a condeiului
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
formulei lui Raymond Aron ("spectator angajat"), în vreme ce al doilea se apropie periculos de tare de condiția de jucător în arenă. În vreme ce comentatorul de politică externă se simte foarte confortabil în hainele sale, analistul scenei politice interne are ceva nefiresc: o jovialitate crispată, de om venit la o petrecere în frac și papion, dar care se așază direct pe covor pentru a lăsa gazdelor impresia că este un om obișnuit, fără fasoane. Tocmai acest efort de a părea altceva decît este în
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
ai, Doamnă, Crini de foc/ Care-mi toarnă umbrele pe frunte/ în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
stimulatoare. Distincția dintre critic literar și cronicar pare inoperantă în grila autorului acestui studiu. Și, urmând algoritmul, în însăși mecanica interioară a scrisului său. De aceea unele pasaje lasă impresia de recenzii săptămânale extinse nepermis de mult, fie printr-o jovialitate lăsată oarecum de capul ei, fie printr-o consecvență bibliografică pentru care de obicei nu mai rămâne spațiu, fie prin excesiv de minuțioase parafraze sau ineficiente comentarii pe text. Concluziile sunt - consecință naturală - răspândite uniform de-a lungul unui text prea
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
președintele de Onoare al Asociației Internaționale a Criticlor de Artă, și adună intelectuali din țară, Basarabia și Bucovina ucrainiană. Ultimul număr al revistei este intitulat „Geniu și memorie colectivă: Creangă + Creangă” și conține intervențiile lui Eugen Simion (Creangă: cruzime și jovialitate), Ion Pop (Poetul, de la geniu, la clovnul farsor), Cornel Ungureanu ( Amintirile după 130 de ani), Gheorghiță Geană („Ipostaze ale genialității freatice”), Ilie Luceac (Familia Hurmuzaki, un model și un exercițiu de memorie colectivă în Bucovina), Lucia Cifor (Implicațiile problematicii geniului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
cuminte” de care face uz: zburătoarele negre ce scurmă după fărîmituri, mîinile înroșite de frig, fumurile ce ies din coșurile caselor etc. (Îngerul Bobotezii). Abordînd trecutul cu o părelnică stăpînire de sine, încearcă a acoperi simțămîntul dureros prin mimica unei jovialități gen „rîsu-plînsu”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubitele mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu o plasă de fluturi/ ne anunță că
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Luís Borges (pentru mulți, unul dintre cei mai mari nedreptățiți ai juriului de la Stockholm). Kodama e de acord cu Saramago că Borges era în primul rând poet, desi faima internațională i-au adus-o nuvelele și proza. Sunt evocate erudiția, jovialitatea, simțul etic și al humorului, adorația pe care scriitorul argentinian o purta bunicii sale englezoaice. Saramago nu se sfiește să pună chestiuni mai intime: "Erai realmente interesată să studiezi engleză veche sau te-ai dus să studiezi engleză veche doar
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
pentru gestul lor cavaleresc, nemaitrăgând în ei cu tunurile. La care otomanii îi răspund sec că li se terminaseră munițiile. * * * Un revoluționar dezamăgit. Revoluția arde repede, pe urmă iluzia dreptății și libertății dispare și ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnică a existenței, la cinism și nu mai rămâne altceva decât o coloană de fum; ceva în genul unei țigări ce arde într-o scrumieră uitată, de la un moment dat consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
ciori/ croncănind la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o părelnică stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități, gen „rîs printre lacrimi”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubirile mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu plasă de fluturi/ ne anunță
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
care l-am văzut și în roluri bune. Revelatoriu este momentul anunțării la radio a morții lui Stalin care declanșează un chef în toată regula și unde din hainele partizanilor sar studenții de la Academia de Teatru și Film cu toată jovialitatea lor răcnind veseli pe melodia „Șapte văi și-o vale adâncă”. Partizanii, ia-i de unde nu-s! Personajele s-au dizolvat rapid, tinerii furioși și cu chef câștigă teren. Rar am văzut scenă de entuziasm mai prost condusă. Dacă, într-
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]