160 matches
-
număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodem aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată cu depășirea limitelor Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodem examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodem îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica servește la a procura bucurie, iată virtutea ei. Ne vom bucura așadar de ea ca auditori, nu ca practicieni, pentru că învățarea ei implică în mult mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui. Pentru că există epicurieni implicați în viața cetățenească și politică romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trebui să se ducă! Lucrețiu și-a ales tabăra, iar Cicero pe a sa. Despre natura lucrurilor ne îndeamnă clar să preferăm divina plăcere (II, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup care nu suferă, un suflet care cunoaște starea plăcută a lipsei de teamă. Nimic altceva. Plăcerile de a bea și a mânca pentru a suprima lipsa - foamea și setea -, fără a genera
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! 14 O plăcere atomică. Ce este plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs - dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
corpus 157; hedonist 155-156; materialist 154-155; discipol al lui Platon 153-155 Hedeia 214 Hegesias 123 Heraclit - corpus 53-54; lacrimi 70, 258-259 Hipparh - abderitan sau pitagorician 71; critic al unui egocentrism 75-76; hedonist 72-73; îndreptar hedonist 73; critic al jelaniei 75-76; jubilarea 74; căutarea pozitivității 74-75; eminența prezentului 74 Leontion 214 Leucip - absența oricărei bibliografii 54, 307; bucuria autentică 40, 43-44; primul filosof hedonist 35-37; eminența omului 44-45; inițiator al teoriei atomiste 38-41 Longin 229 Lucrețiu - ceea ce nu se știe despre el
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ce presupune ea 132, 197; binele suveran al eudemonismului 41, 197, 296; cirenaică 121-122; și conștiință 42; distinctă de plăcere 121-122; eudemonism și hedonism 41-44, 122, 158, 305; Lucrețiu 280; care poate fi atinsă aici 184, 213; și trup 42 jubilare - după Aristip 101, 114, 116-117, 119-120, 204-206; după Epicur 205, 210; și estetică 240-242; și etică 114; și evitarea neplăcerii 67; și kairos 74, 116, 121; și libertate 65, 94-96; după Lucrețiu 285-286; și plăcere 66, 119-120, 137, 145, 158
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
antiphoniană 81 V. Antiphon și „arta de a scăpa de mâhnire” 83 1) O reparație pentru sofiști. 2) Antiteza lui Socrate. 3) Inventarea psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora. 4) Ludic, agonic și comic. 5) Proxenet al înțelepciunii? 6) Recuzarea tuturor legăturilor. 7) Fericit cel care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iluminarea pare, cum am văzut, posibilă. Și, pe lângă munca fizică, mersul pe jos, topirea în peisaj, de invocat din nou, ca situație exemplară, Bach. Mai ales Bach, dar nu numai el. Iată: „Aseară, la biserica Saint-Roch, Messia. Două ore de jubilare. Mi-e rușine că m-am lăsat pradă urâtului vreme de atâția ani. E drept că asta-mi reușește fără efort (și zilnic), în vreme ce jubilarea, aș putea la nevoie să număr de câte ori am trăit-o cu adevărat. Numai că atunci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ales Bach, dar nu numai el. Iată: „Aseară, la biserica Saint-Roch, Messia. Două ore de jubilare. Mi-e rușine că m-am lăsat pradă urâtului vreme de atâția ani. E drept că asta-mi reușește fără efort (și zilnic), în vreme ce jubilarea, aș putea la nevoie să număr de câte ori am trăit-o cu adevărat. Numai că atunci am fost Sufletul Lumii” (I, 234). Anterior, pe 15 augsut 1960, Cioran nota: „Missa în si minor. Curând vor fi trei ani de când am pierdut
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în si minor. Curând vor fi trei ani de când am pierdut contactul cu muzica. Murisem, Bach m-a înviat din morți” (I, 67). Sau: „Ascultând la G. M. două cantate de Bach, exaltare vecină cu beatitudinea” (II, 34). Așadar, beatitudine, jubilare, topire în absolut. Moartea chiar ca exaltare: „Dragostea mea pentru Bach a renăscut. Îmi place să-l ascult pe întuneric. Sting lumina și mă desfăt într-un cavou. Câteodată parcă aș asculta muzică după moarte” (II, 245). Sunt cuvinte peste
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate. Univers al rânjetului, jubilare a cârtitei, a hienei și a păduchelui... Orizonturi deschise doar pentru monștri și nemernici... Totul se îndreaptă spre hidoșenie și gangrena; acest glob care puroiază în timp ce viețuitorii își expun rănile sub razele unui șancru luminos..."94. Cioran se plânge de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
privi dincolo de scris, în interiorul mecanismelor de creație"143. Structurată în trei părți (Capitolul I. Omul și poetul Incursiuni biobibliografice și Ana Blandiana între memorie și uitare, Capitolul II. Vârstele creației Repere teoretice, Ipostaze ale eului: eul senzorial, eul inocență, eul jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și timpurilor verbale și Constructe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vizitează la Mănăstirea Neamțului, unde „privi din arhondaricul mânăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el de schimbări în bine” (16, p. 265 ). Dar, pentru Eminescu, schimbările în bine nu mai aveau să se materializeze. Actul final de jubilare a prieteniei dincolo de limitele umanului va avea loc în 1889, când, atât Eminescu și Veronica, dar și Creangă își vor continua purcederea spre absolut, ba chiar dincolo de acesta. Creangă va afla de moartea lui Eminescu după înmormântare și felul lui
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mare îngăduință față de toți, inclusiv față de Ovidiu (v. 87-92). Formularea lui Ovidiu, însă, pare să aibă o bătaie mai lungă, care depășește până și așteptarea poetului, oricât de îndrăzneață ar fi aceasta. Pare a fi o așteptare publică, a cărei jubilare anticipată derivă numai din triumful lui Tiberiu, dar ar trebui să aibă rădăcini mult mai adânci și mai autentice. Scrisoarea noastră adresată lui Paulus aparține aceleiași perioade de timp, și anume aceleia menționate lui Sextus Pompeius și poate dezvălui, de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din anul 14 d.H., an în care a murit Augustus. Aceste evenimente, cunoscute imediat și chiar anticipate în cercul lui Augustus, aveau să dea naștere la multe speranțe în sânul opoziției cu privire la reinstaurarea Republicii. După cum am sugerat, aceste sentimente de jubilare erau anticipate de Ovidiu, în calitatea sa de profet și interpret al dorințelor poporului. După momentul de stupoare și ezitare dat de moartea împăratului și, chiar mai mult, de moartea lui Paulus Fabius Maximus, atât Sextus Pompeius, cât și Sextus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta-i drăcia!“ Jubila. „Pot să-ntreb și eu ceva?“, mi-a luat-o Maria înainte, „Cum a ajuns «drăcia» la tine?“ Acum jubilarea devenise triumf. Mihnea își savura momentul. „Să zicem că mai vorbesc din când în când cu frații «Brothers». Pare ciudat, dar știu să deschidă gura, uneori articulează cuvinte întregi. Dacă le împingi o damigeană cu vin, povestesc mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
produce într-o manieră specifică (neutilitarăă și diferențiată (după indivizi și situațiiă, evenimente, forme, obiecte susceptibile de cristalizare estetică, mai bine zis capabile de a mobiliza virtualitățile senzoriale și emoționale, rezervele de imagini ale spațiului intim după o logică a jubilării și comunicării și nu după una de calcul sau de furie” (Jean-Claude-Fourguin cît. în Cucoș. C. 2000, pag.147Ă. În acest sens, fiecare individ își creează un ambient estetic prin asamblarea unor obiecte într-o concepție inedită. Fiecare persoană ajunge
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
-l în locul său pe șahul Mohammad Reza Pahlavi. Conform relatării oficiale a CIA, ,,a fost o zi care nu ar fi trebuit să se încheie niciodată. Deoarece a adus cu sine o asemenea stare de emoție, de satisfacție și de jubilare, încât este îndoielnic că vreun alt sentiment se mai putea ridica la înălțimea sa"6. Pahlavi a consimțit cu supunere la o nouă concesiune de petrol care era în beneficiul atât al companiei britanice, cât și al celei americane, și
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
verbul farassa, "a sfâșia"). Identificați mistic cu carnivorele, ale căror nume le poartă (șacali, pantere, lei, pisici, câini), adepții sfâșie, scot măruntaiele și devorează boi, lupi, berbeci, oi, capre. Masticația de cărnuri crude este urmată de un dans frenetic de jubilare, "pentru a se bucura sălbatic de exta/, și a comunica, cu divinitatea" (R. Brunnel). în secolul al IV-lea î. Hr. Credincioșii lui Sabazios, zeu trac omolog cu Dionysos. (De altfel, cei vechi îl considerau drept Dionysos trac, sub numele său
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri mai calme, a apărut datoria de a introduce viața psihică în cadrul alcătuit în comunde viziunea despre lume a antichității și de teoria credinței elaborată dogmatic. În acest cadru, iubirea și entuziasmul, seriozitatea și jubilarea se puteau dezvolta bogat și în siguranță. Uneori, sub impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum s-a întîmplat cu adorarea Madonei. Însă autoritatea bisericească
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atunci se inițiază jocul marital. Simultane¬itatea creației cu nunta rezidă în echivalența lor mistică, printr-o substituție holomorfică a întemeierii. Lecția inițiatică venită de la planta cu puteri magice are, în același timp, valoare de descântec de dragoste, prin inducerea jubilării festive și provocarea gândurilor masculine de însurătoare. Cununa pe care i-o sugerează ruja fetei, în varianta citată din colecția Viciu, „semnaliza calitatea de fată mare”, iar în textul colindelor „reprezintă un substitut al fetei și se înscrie într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre!... Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Îți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape. Și are s-o spună, de-acum, de-a pururi, prin vremi seculare, Precum ni se spune prin file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre... Și-ți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape, Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Și are s-o spună, de-acuma, de-a pururi, prin vremi seculare, Precum ni se spune prin file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta-ți poveste de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]