42,645 matches
-
putem apăra și debarasa la nevoie de balastul, de gunoiul de informații care aproape că ne sufocă zi de zi. Calitatea unui om inteligent este și aceea de a păstra întotdeauna în gîndirea sa un "spațiu" în care poate să judece la rece, rațional, asupra lucrurilor. Aceasta ar fi problema noastră. În fond avem nevoie de mai puține informații și de mai mult adevăr! ...sau de mai puține informații pentru a primi mai mult adevăr. Cam așa. Vreau însă să menționez
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
atât de lungă" încât atunci când concurentul ajunge în finala cu orchestra, el a punctat aproape întreaga istorie a literaturii pentru pian. Juriul, din care am avut onoarea să fac și eu parte, a fost alcătuit din maeștri care au putut judeca prin propria experiență de concertiști, de pedagogi, de oameni care trăiesc în interiorul muzicii, cu toate argumentele unei maxime exigențe: Lory Wallfisch - președinte, Valentin Gheorghiu, Nicolae Licareț, Dan Mizrahi, Paul Popescu. Fiecare interpretare a fost cântărită cu dorința de a întrezări
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
ori la teatru? Cine poate accepta teza ca un criminal să fie lăsat liber, să nu dea seama de fapta lui? Oare autoritățile legale de atunci nu erau obligate să-i depisteze pe asasini, să-i ancheteze și să-i judece? Din cele spuse de dl Petru Dumitriu reiese că membrii P.C.R. și ai altor partide aliate cu acesta, pot și trebuie uciși, iar autorii crimelor din tabăra anti-comunistă, legionaro-țărănistă etc. trebuie felicitați, iertați și decorați ! Se pune întrebarea care ar
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
viziune individualizată. Aceeași diferență dintre semnificarea diadică și semnificarea triadică, la fel de adâncă precum diferența dintre două specii. Revoltat împotriva platitudinilor, Tudor crede că și cei care o cultivă sunt tot autori, ca și el, indivizi dotați cu însușirea de a judeca, fie și prost, dar pe cont propriu: "Oameni ca dumneata fac ziarele imposibile, pentru că plecați de la ideea că totul trebuie să fie plat. Bateți terenul cu piciorul plat, fugăriți iepuri legați cu sfoară de copaci artificiali, cu frunze de ceară
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
aveau dreptul de a-l alege singuri (cum singuri aveau dreptul să-și aleagă și preoții). Cu toate că aveau de plătit 500 de mărci de argint anual și 500 de oșteni pentru expedițiile regale, faptul că le era îngăduit să se judece singuri (la judecata regală ajungând doar cazurile nerezolvate local) și că aveau dreptul să folosească pădurile și apele (a căror exploatare aparținea de drept regelui) le-a dat de la început un avânt economic și politic remarcabil. Dialectele sașilor (denumirea de
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
și nu mai ții minte ce era pe vremuri o emisiune de acest tip în căpută pe mîinile unui Vornicu. Dacă nu mai știi, îți spun eu: talk-show-ul este ce făcea Vornicu, nu ce face Ion Cristoiu! Așa că nu mai judeca t.v. prin prisma plictiselii din emisiunile de care ai parte; încearcă să-i refaci istoria. Și lasă-l pe Ioanițoaia cu Procesul etapei! Amintește-ți de Ultima repriză a lui Paul Ochialbi. Doamne, ce pasiune, ce frumusețe, într-un
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
noi nu ne putem elibera de noi înșine. Așa se explică faptul că toate încercările în acest sens au sfârșit în grotesc, în tragic, în absurd. Dar la ce altceva s-ar putea ajunge când tribul este chemat să se judece singur pentru crimele sale, decât la înnobilarea crimei și la condamnarea pentru a doua oară a victimelor lui? De vină nu sunt ucigașii, ci victimele lor, pentru că dacă ele nu ar fi existat, ei nu ar fi avut pe cine
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
individ era la discreția puterii totalitare, iar o dată intrat în ghearele securității, aceasta putea face cu tine orice; lichidarea fizică nefiind cea mai gravă dintre amenințări. Deținuții politici au trăit și au trecut prin infern, nu prin paradis și trebuie judecați după criteriile infernului nu ale paradisului. Ce relevanță mai are atunci faptul că un deținut politic a fost sau nu informator al securității, adică dacă a fost sau nu supus la această perversiune morală de călăii săi, când el putea
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
de istorie a României cu capitole întregi plagiate, fără nici-o reacție serioasă și europeană din partea celei mai importante instituții culturale a țării, în fond unul din simbolurile naționale. Și, se pare că plagiatul a devenit un soi de sport național, judecând după dezvăluirile presei. Impunitatea plagiatorilor era un atribut al României socialiste; toate memoriile conținând plângeri justificate în acest sens rămâneau fără răspuns din partea secției de propagandă a C.C. al P.C.R. Gesturi de huliganism, cum a fost furtul unei inscripții din
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
evocator. Dacă ar fi să situăm lucrările într-o parte sau alta în funcție de aceste criterii, opacitatea maximă este reprezentată de lucrarea lui Laurențiu Mogoșanu, în vreme ce maximum de transparență și de fragilitate a materiei se regăsește în lucrarea lui Bata Marianov. Judecate din altă perspectivă, aceea a distanței lor față de figurativ, o singură sculptură poate fi luată în calcul, și anume aceea a lui Titi Ceară, care pornește, și de această dată, de la o formă cu o bogată carieră în preocupările sale
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
Sorbona ardea în 68 își concepea cartea cea mai frivolă, Sistemul modei. În România, atîtea mari izolări, de la Noica și Al George la Pleșu sau Liiceanu n-au creat opere ce rămîn interzise celor care se îmbată de actualitate? Cine judecă? Și care-s criteriile? Fraza lui Joyce e expresia unui curaj. E de neuitat. Elogiu al pustnicului - artist pe vreme de ciumă. Ajuns la Dublin, pentru a vedea Performances, ultima piesă a celebrului autor Brian Friel în care juca, în
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
structurată, solid documentată, atât în planul operei lui Sârbu cât și în planul bibliografiei critice. În ciuda referințelor culturale bogate, a instrumentarului tehnic neostentativ și abil desfășurat sau a pasajelor interpretative originale care cer un efort în plus pentru a le judeca pertinența sau adevărul în contexte polemice, lectura curge elegant, chiar captivant spre finalitățile căutate. Cum precizează în Considerațiile finale, Antonio Patraș își axează demersul hermeneutic îndeosebi asupra scrierior “de sertar” - considerate a fi cele mai bune - dar lucrarea monografică îl
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
prestigioși gînditori români de dreapta evoluînd în contextul social al epocii interbelice se poate vorbi de rătăciri ale tinereții, pe care le-au regretat sau dezavuat ulterior prin opera lor (în paranteză fie spus, nu văd - repet - de ce ar trebui judecate cu mai multă severitate rătăcirile lor decît cele nu mai puțin încărcate de consecințe ale mult prea zeloșilor „ingineri ai sufletelor” din epoca hei-rup-ului conunist). Dar francezul Céline? Dar poetul american Ezra Pound? E vorba în aceste două din urmă
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, cînd prin articolele sale inflamatorii și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
rarissimă a unui om care a văzut de aproape, cu propriii săi ochi, și a trăit pe propria-i piele toată zbuciumata istorie a României în ultima jumătate a secolului XX. Indiferent la cîntecul propagandelor de tot felul, Constantin Eretescu judecă totul cu propria sa minte, nuanțat și fără idei preconcepute, caută să identifice specificitatea diverselor epoci și regimuri politice prin care a trecut la nivelul existenței păturilor de jos, în exercițiul cotidian al relațiilor interumane. Constantin Eretescu a văzut multe
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit. Va fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de astăzi, pentru că înlocuiește nonfigurativul modern cu figurativul din postmodernitate, mai pe gustul contemporanilor, firește. Rămîne însă de văzut dacă
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
domnie, luminată, a Regelui Soare. Clericul francez termină astfel, vizionar: „Ar fi un mijloc, poate, de a împăca tragedia cu numărul de persoane celebre prin credința și doctrina lor, ce au fost condamnate în vremurile din urmă și care ar judeca-o fără îndoială mai favorabil; dacă autorii s-ar gândi să-și instruiască spectatorii, pe cât să-i distreze și dacă ar urma astfel veritabila intenție a tragediei.” Ca și Infernul, Cenzura de toate felurile este pavată întotdeauna cu cele mai
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
sală de la subsol este inovator e cam simpluță. Pot să accept că, la un moment dat, critica teatrală poate fi și o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la alta, etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se născuseră), dar ignoranța, inerentă și deci scuzabilă, transformată în manifest revoluționar nu face decât să consolideze pozițiile retrograde ale “birocrației critice”. Din cauza acestei false probleme - teatrul
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
din tinerețe Eugen Ionescu. Odinioară, Lucian Boz urmase cursurile profesorilor Stoicescu, Dongoroz, Istrate Micescu, Vermeulen - astfel cucerise o diplomă de absolvent al Facultății de Drept... Dar Lucian Boz în loc să practice magistratura ori avocatura - s-a apucat să pledeze și să judece nu împricinații ci poeții, prozatorii - făcându-le uneori aspre rechizitorii. Lucian Boz a fost și va rămâne un desăvârșit judecător al litaraturii române contemporane. Nicolae Balotă, Urmuz, Timișoara, Ed. Hestia, 1997, pag. 4.
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi Trofeul TIFF (4000 $): Intacto este deja un film celebru (în State a avut cronici ditirambice), așa că iese din discuțe - mă lupt totuși să primească o mențune (pentru imagine), ca o recunoaștere a valorii sale speciale
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
bine mîinile jos deputații, votînd modificările Constituției, lunea trecută, că ADEVĂRUL le-a pregătit o surpriză pentru dimineața zilei următoare, titrînd usturător: După 12 ani de omoruri, fraude, escrocherii și abuzuri acoperite de imunitate, Deputații și senatorii vor putea fi judecați ca orice cetățean". Foarte adevărat, numai să nu se trezească senatorii la toamnă că deputații au greșit și să voteze imunitate pe viață pentru parlamentarul român. l Cotidianele s-au contrazis, fără să știe unele de altele, calculînd numărul agențiilor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
actului critic se împletesc aici și se echilibrează. Comentariile se sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menține la o elegantă ținută intelectuală, chiar și când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni, Valentina Sandu-Dediu judecă muzica produsă la români în corelația sau simultan cu muzica semnificativă ivită oriunde în lume. Pe această cale a reușit să evidențieze răspunsurile compozitorilor din România la solicitările spiritului universal din vremea lor. Realizare până acum singulară, Muzica românească între
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
Georgeta Drăghici Cînd, în 1994, apărea la "Cartea Românească" volumul lui Lucian Raicu, Scene, reflecții, fragmente, interesul față de scrisul său părea încă viu, dacă judecăm după reacțiile entuziaste și încîntările unora. Ce s-a întîmplat după aceea, în anii care au urmat, e perfect explicabil în primul rînd prin tăcerea autorului. Nici antologia alcătuită de Vasile Popovici, Scene, fragmente, reflecții. O antologie ( Editura Fundației Culturale
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
cele mai multe capabile să-l integreze ca scriitor în ordinea alcătuirilor umane ale acestei identități. Altele atrăgându-i mecanice atribuiri de sensuri, cu implicări, echivalente cu pierderea libertății și tot ce a însemnat concentrarea aspră a acestora, lăsând să fie aspru judecat de ,,Epoca" și ,,Neamul românesc" în 1914, implicat în epopeea artificială de eroisme și iluzii în procesul în cinci părți al ziariștilor care au colaborat la ,,Gazeta Bucureștilor", de orientare pro-germană în timpul războiului, printre ei numărându-se Dem. Teodorescu, Tudor
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
antisemite, împărtășite, de altfel, și de soțul ei. Pe un asemenea fundal este introdusă și perspectiva lui Paul Morand asupra raporturilor dintre Occident și Orient, imaginarul său fiind de timpuriu obsedat de conflictul între civilizațiile celor două mari spații geografice, judecate drept incompatibile, dar arătându-se atras și de "atavismul" răsăritenilor, de legăturile lor mai intime cu natura, înglobate în mai larga deschidere cosmopolită a viziunii scriitorului asupra lumii. În această ecuație, România devine interesantă și pentru că este un spațiu de
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]