181 matches
-
sînt importante. Una se explică așa-zicînd genetic: extrema dreaptă a reprezentat în multe țări europene din perioada interbelică și în toate țările americane din perioada postbelică o reacție la socialism și la comunism; cazul invers nu e cunoscut. Socialist în junețe, Mussolini s-a convertit la fascism. Generalii latino-americani i-au ripostat comunistului Castro (care l-a înlăturat pe Battista nu pentru că ura extremismul de dreapta, ci fiindcă pariase pe cel de stînga). Lenin, fondatorul comunismului mondial, s-a revoltat contra
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
rezidenței filosofului, e în felul acesta energic corectat de realitatea lăuntrică a unui "atașament pur sentimental" față de vatra sa. Totodată se cuvine subliniată ferma detașare a lui Cioran, dintr-o scrisoare din 1947, către Petru Comarnescu, de "entuziasmul" său din junețe față de "un anumit delir colectiv": "Așa-zisele mele fervori politice de altădată îmi par a ține de preistorie. Au fost oare aberații, adevăruri sau iluzii, n-aș ști ce să spun. Ele țin de o epocă dispărută...". Vai de continua
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
deopotrivă seninătatea libertății exilului se amestecă indistinct cu nostalgia și imaginea încă puternică a frustrărilor și fricii de acasă. Sentimente foarte amestecate se suprapun, interacționează și se influențează reciproc la nivelul sugestiei și al expresiei. Frenetic, declamativ, cu vitalitatea specifică juneții dar cu maturitatea experienței dure de acasă, ghicită în retorică și în reflecția poetică, poetul e captiv între aceste două stări, neaparținând nici uneia pe deplin. O ipostază inedită, cu atât mai dramatică pentru el, dar cu atât mai expresivă pentru
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
în rîndul acestor ,originali", ca un fel de ,încercare inițiatică" pentru cei cu o anume profunzime, ca un simplu capriciu pentru alții, au părăsit pozițiile, dezertînd în favoarea unor averi ori funcții sonore, acesta a rămas fidel opțiunii sale articulate în junețe. Scriitorul are aerul unui ratat din toate punctele de vedere, cu excepția celui al împlinirii creatoare. Putem vorbi despre Mateiu ca despre un ,diletant" cu ,chemare". Comentatorul său îi scoate în relief strădaniile de-a trece dincolo de obligațiile minimale ale măștii
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
din Epitaful primei cărți: „A locuit în singurătate/ cum alții în Alexandria// zile întregi pășea prin odaie/ pentru a uita cine este// și el a fost carnea/ care a aprins trompetele.” Iar finalul amintește de finalul unui alt poem din junețe: „Mai lacomă va fi crăpătura/ în plânsul celor ce nu știu decât să șoptească.” Exemple ar fi destule. Nu le inventariez, pe toate, aici. De-ajuns să spun că, pentru a putea scrie poezia lui cel de-acum, Eugen Suciu
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
s-a stabilit în Occident din oportunism ca "fost extremist" ce se găsea. "Ce era să facă? Să se autodenunțe? - se întreabă publicistul. Așa că a tăcut, a scris eseuri într-o inimitabilă franceză și a uitat cu totul de radicalismele juneții". Dl. Vartic observă: "Aici nu mai e vorba de Cioran, ci de un Pseudo-Cioran!" Pe drept cuvînt. Ar fi de adăugat că, după fanii unui Cioran fără trecut, se înmulțesc de la o vreme criticii unui Cioran cu trecut. Deopotrivă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
inclusiv pe la Calendarul, ziarul lui Nichifor Crainic (dispărut - prin suspendare - la sfîrșitul lui 1933), desi n-a avut nimic comun cu ideologia-i xenofob-retrogradă. Dar pentru roboata de corectura nu era nevoie de împărtășirea convingerilor, dl. Vlaicu Barna fiind, din junețe, un democrat, respingînd, cu oroare, diferitele ipostaze ale legionarismului și ale cuzismului militante. Așa se și explică frecventarea cenaclului lovinescian (Sburătorul) și chiar colaborarea cu Zaharia Stancu la Azi, unde autorul memoriilor de astăzi a fost chiar secretar de redacție
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
tu Gaspard/ citîndu-l pe sfîntul A./ numai că tu îl cunoscuși pe scarbo/ piticul, scîrboasa larva cu capul omenesc/ și cred mai mult în tine decît în Sfîntul A./ Ce fericiți aceia ce cred în rațiune!/ Endymion frumosul adormit/ păstra junețea frumusețea dormind? (Noaptea). Antidotul la "coșmar" e un răsfăț al naivității, o copilărire a notației, împinsă pînă la gîngăvirea rostirii de prunc: "Eu cred că n-am visat niciodată. Eu visez însă în realitate cu ochii deschiși.// Eu am visat
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
mai dramatici, cei mai spectaculoși, cei dintre 1932 și 1945. Însemnările pe care le cunoaștem acum încep la 23 noiembrie 1932, când diaristul avea 25 de ani, fără a fi încă deplin maturizat. Deducem asta din tonul bine-cunoscut al teribilismului juneții dintotdeauna: "Scriu să fac ceva. Simt nevoia să fac ceva. E ucigător lucru să trăiești fără să poți face ceva. A viețui, a face. Ah! Ce cugetător mare sunt! Trebuie să faci ceva, amice." Cu precădere interiorizat într-o primă
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
mesajul, când T.M., cufundat în scaunul pliant din grădină, răsfoia volumul lui Schopenhauer pe care nu-l mai deschisese de peste 40 de ani. A.K. fusese avizat, cum am menționat, că în pribegie scriitorul transplantase peste tot un ritual din junețe cu ore pentru masă, somn, lectură, corespondență, creație. Cineva din afară care ar fi știut cât de metodic aplica T.M. rețeta lui de disciplină ar fi fost tentat să pună la îndoială doza de emoție și sensibilitate investită în cazna
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
plănuit Ceaușeștii să distrugă cimitirul după cutremurul din 1977, lăsând numai aleea cu Eminescu, Caragiale, Coșbuc - și câte altele. Pentru mine, însă, farmecul teribil al acestui album rezidă în faptul că mi-a adus în casă minunatele imagini din cutreierările juneții. Care sunt ele? Umblați, rogu-vă, domniile voastre prin Bellu, nu doar după urmele celor înșirați mai sus, dar și după Sofia Mavrodin, Nicolae Combiescu, Sever și Virgil Xantopol, Atanasie Stolojan, Al.F. Robescu, Elena Izvoranu, Corneliu Botez, Constantin Lecca, Al.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ne-am întrebat (și) atunci: „Bătrâne, oare de ce n-am stat și noi odată la un pahar de vorbă?!?“ N-a fost să fie. Așa că-i ascult acum cântecele ca tot atâtea momente de reculegere. 3 februarie 2011 Din feeriile juneții: „Metronom“-ul lui Cornel Chiriac Astă-toamnă, undeva pe aleile plăcut-sufocante de la târgul Gaudeamus, am fost abordat conspirativ de un domn înalt și umbros, care mi-a șoptit laconic: „Țineam ca această carte să ajungă la dvs. Știu că l ați
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Mircea Eliade. I-am văzut palpitând deopotrivă la iubiura lui Cioran pentru România, poemul lui Nicodim Aghioritul despre „păzirea celor cinci simțuri“, figura mareșalului Antonescu, geografia literaturii române, citatele din Filocalia și Pateric, după cum i am sedus evocându-mi junețea fascinată de Beatles, Led Zeppelin, Deep Purple, Eric Clapton, dar și de Pascal, Baudelaire, Rimbaud sau Dylan Thomas. Ce păcat că nu am memorat - ori, mai rău, că nu am păstrat - zecile de întrebări venite pe bilețele de la elevii din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ar fi trebuit să mă simt oarecum unul „de-al casei“, îndoielile persistau. Vorbesc de „Gala Mediafax 20 de ani“, vineri 24 februarie crt., hotel Radison. (Of, că tare detest să mă pun „la țol festiv“, cum se zicea-n junețea mea.) Chiar dacă au trecut 12 ani de când am fost adoptat, cât de cât, în familia ProTV, petrecând două ceasuri săptămânal „în Pache“, având mereu noroc de specialiști minunați și-o atmosferă de tandru-eficientă jovialitate, niciodată nu am ajuns să simt
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ambulant, fost fabricant poate, sau poate tot fotograf și în celălalt regim, așteptase zgribulit, pe pod, clienți pentru pozat, iar ai mei, care abia dacă erau unul al altuia pe atunci, se lăsaseră imortalizați, din timiditate, în splendoarea tristă a juneții lor. Ultima poză a fost cu grijă tăiată în două, nu cu foarfecă, ci prin îndoire repetată. Pelicula a pleznit prima, după care hârtia poroasă s-a lăsat sfâșiată cu o relativă acuratețe. Ce a rămas e imaginea tatălui meu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de nisip, vânzătorii pitorești de scoici și fructe și dulciuri pe care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa, nici titlul de „von”... Complicitatea noastră melancolică, trăită Încă la vârsta juneții, apoi În anii maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care o dusesem din România În America făcea, totuși, din reîntâlnirea În chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
devreme și din ce în ce mai devreme. E vârsta la care ne credem geniali și imbatabili și-n care ne-nchipuim că vom rămâne astfelforever, că vom scrie mereu la fel de tare, orice-ar fi, că nu ne vom trăda niciodată ideile nonconformiste din junețe. Habar n-avem atunci cât de mult te uzează viața, nu știm că la prima spaimă legată de disfuncții corporale se termină cu ideea ta de invulnerabilitate, că primul eșec și prima nedreptate suferite îți erodează credința în tine. Scrii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spună (Faulkner: "Noi toți am ratat..."), nu vei auzi niciodată pe cineva, fie și pe ratatul cel mai evident, care să-și recunoască eșecul. Se va vedea o dată, vei auzi, cât de importantă a fost cărticica publicată de el în junețe, după care n-a mai scris nimic douăzeci de ani, sau a scris încă douăzeci de cărți pe care nu le-a mai citit nimeni, în literatură toată lumea poate să spere până la capăt. Dacă ești săritor în înălțime, nu-ți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai mult, îmi demonstrau aproape matematic, că nu voi rămâne cu ea, că ea se va lăsa, încetul cu încetul, atrasă de viața pentru care era făcută și-n care eu aveam loc, cel mult, ca o amintire amuzantă din junețe (parcă o auzeam, imaginîndu-mi o întîlnire de-a noastră de peste ani: "Ce penibil erai..."). Voiam totuși să încerc, dacă nu să trăiesc, măcar să mimez acest way of life , pentru că teama de-a nu o pierde era mai puternică decât propriile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu Santana și Pink Floyd, risipite noapte de noapte pe la topul muzical de la radio Luxemburg sau acela de la Metronom, emisiunea eroului Cornel Chiriac de la "Europa liberă". Atunci mi-a fost dat să aud cum că moșul nonagenar a fost în junețea dumisale în America. Tare m-am bleojdit la el, tare l-am scrutat neîncrezător când mi-a transpus în narațiune, în diegesis și mimesis, cum anume a fost să fie el în America de peste ocean. Cu mână tremurătoare i-am
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să te desparți de victoria aceea pe care o simți și azi aproape de suflet, mai ales că până și junii de la Eton au sfârșit prin a-și trage pe fesele aristocratice blugii. Cum să renunți la revoluția de stânga din junețea dintâi la care te-ai înscris, anonim și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
va ierta niciodată, chiar dacă deșteptăciunea nativă a bietului june i-a adus - iată ! - suficiente corectări în vestimentație, Sophie, desigur, nu va uita niciodată cum arăta el atunci când a fost primit pentru prima oară. Tu însă, care îți amintești de propria junețe, de primele baluri la care preferai să absentezi, pretextând în ultimul moment că ba vesta, ba pantalonii nu-ți veneau bine, iar dacă balul era chiar la voi acasă, te închideai în camera de studiu și numai la rugămințile bietelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Lisette să treacă pe la spital, la Sophie, ea urmând foarte curând să iasă. În ciuda lucrurilor tragice ce le vorbeam și a nesiguranței ce o simțim împrejur, mi-a făcut bine conversația cu el. Eram aproape unul de altul, ca în junețea noastră. Uneori, mai ales de când este în guvern, aud lucruri rele sau mușcătoare despre el ; de obicei, nici măcar nu încerc să văd dacă au un sâmbure de adevăr în ele. La ce mi-ar folosi ? Când am reușit să păstrez
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată. Când și când, scutura capul ca să-și așeze pletele foarte negre și foarte lucioase, scuturându și pe umeri mătreață. Sila mea îmi făcea plăcere, ca un gest de cruzime, trezindu-mi totuși ecoul unei vagi îndoieli : nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plină de-ncîntec, înaintea a mai două generațiuni, fără ca să-i vie publicului în minte de-a-și (ține) pune înaintea ochilor acest esemplu prozaic și de-a se răci pentru Genuss. Ba din contra te simți atins cu farmec de-acea junețe și putere a spiritului paste care a trecut timpul mai fără neci un fel de putere, pentru că nu simți în neci un moment lipsa de aceea ce e mai de căpetenie în arte, adică de-a vedea înainte-ți o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]