745 matches
-
după amiaza, se plimba pe străzile bătrâne ale Iașului care păstrau memoria oamenilor de cultură trecători sau adoptați de oraș, începând cu casa-castel a lui Sadoveanu, fostă a lui Kogălniceanu. Mai jos de Universitate știa de existența Casei Pogor, leagănul “Junimiștilor“ iar ceva mai sus, primul învățător român, Gh. Asachi, își făcuse o casă mare. Topârceanu locuise în apropiere într-o căsuță care, îi plăcea să creadă, îl inspirase când scrisese “Balada chiriașului grăbit“. Uneori, își petrecea timpul doar cu gândurile
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
alături de spiritul său. În ciuda frumuseții acestui lăcaș de cultură, în care eu pătrundeam prin sălile sale cu o mare sfială în liniște, să nu deranjez tablourile de pe pereți, mobilierul autentic precum și candelabrelele de o frumusețe aparte ce luminau toată scriitorimea junimistă strânsă la una din ședințele de cenaclu, am pătruns și în ultima sală a muzeului, orientată în partea de sud a clădirii. Atunci, Corina prietena mea, distins și priceput muzeograf al acesui muzeu, îmi spune; - Cândva, aici a locuit Eminescu
EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345163_a_346492]
-
este profesorul Bărnuțiu care vine din Transilvania, fiind aureolat de trecutul său pașoptist. El predă filosofia și este un profet pentru studenții săi discipoli care îl urmează și îl imită cu fanatism așa cum vor afirma junimiștii. Demersul inițial al grupului junimist nu este politic, ci filosofic și grupează intelectuali formați în străinătate, în Germania, iar unii în Franța. Este cazul lui Pogor, al lui Maiorescu, care în curînd va face figură de maestru al gîndirii, fiind foarte preocupat în acea perioadă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
confruntare de idei din jurul existenței, a caracterelor și a rolului burgheziei, publicarea, în 1925, a lucrării lui Ștefan Zeletin Burghezia română, produce un șoc. Textul este citit și studiat cu interes pentru că acesta distruge interpretarea devenită clasică, impusă de școala junimistă, care considera liberalismul burghez un produs de import, o formă fără fond. Modelul străin fusese introdus de pașoptiști care au riscat în privința Constituției de la 1866, fără să aibă nici mijloacele economice, nici audiența ideologică a unui asemenea joc. Zeletin afirmă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în vederea unei deschideri în acest domeniu, aflîndu-se la originea clasei burgheze revoluționare. După Zeletin, burghezia apare odată cu capitalismul comercial. Există deci un fond economic pentru o formă socială și pentru expresia ideologică a intereselor sale. Această ipoteză contestă direct teoria junimistă. Al doilea punct de opoziție între Zeletin și tradiția junimistă se referă la formarea națiunii. Zeletin îndrăznește să declare că aceasta nu-și are originea în țăran, ci că ea este răspunsul la nevoile capitaliștilor care tind spre unitate și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
burgheze revoluționare. După Zeletin, burghezia apare odată cu capitalismul comercial. Există deci un fond economic pentru o formă socială și pentru expresia ideologică a intereselor sale. Această ipoteză contestă direct teoria junimistă. Al doilea punct de opoziție între Zeletin și tradiția junimistă se referă la formarea națiunii. Zeletin îndrăznește să declare că aceasta nu-și are originea în țăran, ci că ea este răspunsul la nevoile capitaliștilor care tind spre unitate și uniformizare: "Statele naționale și unitare moderne rezultă din dezvoltarea capitalismului
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest al celui care, să recunoaștem, produsese deja primul mare dezgheț în gerul stalinist. Scena pantofului totuși, nu?... 1 aprilie "Primează anegdota." Deconectanta formulă junimistă, deși numai de anecdotă nu e vorba. E un personaj ușor/ dacă nu de-a dreptul bizar (eufemizez pentru a numi de fapt o țicneală de-a binelea), cunoștință veche, fost condeier al partidului, care, culmea! cu scrînteala lui pe-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mărturisire a istoricului, la tribuna Adunării deputaților, și anume: „eu, junimist în politică, mă ferească Dumnezeu să fiu or să fi fost vreodată”. În realitate, cum bine a observat Z. Ornea, A. D. Xenopol a fost la Junimea fără să fie junimist, a fost „înscris la liberali” fără să fie un „liberal curat” și n-a coborât în arena politică. „De altminteri - nota Gh. Panu în amintirile sale - cred că nici dl. Xenopol singur nu se poate supăra când voi spune că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
text pe care să-l prezinți clasei. 3.6.Aplicații Studiul de caz l-am aplicat la cl. a XI-a, programul prescriind 7 studii de caz obligatorii: Latinitate și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
cauze înalte. Nici un curent, dintre cele care străbat epoca, nu și-l poate cu totul integra. A. șarjează ridicolele ce decurg din importul pripit de civilizație, dar ia în șfichi și conservatorismul retrograd. În pașoptismul său se simte o inflexiune junimistă. Iar simțământul patriotic alunecă uneori, din păcate, în xenofobie. Scriitorul n-a fost un spirit teoretic, dar a simțit nevoia, totuși, de a formula (în prefețe, studii, articole) acele principii după care s-a călăuzit. El crede, romantic, în chemarea
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
a retras la Paris, unde a trăit din avocatură. A fost membru fondator al Societății de Filosofie din România (1910), iar din 1929, membru al Academiei Diplomatice Internaționale. A. s-a format într-un climat spiritual dominat de autoritatea modelului junimist. Personalitate complexă, s-a distins deopotrivă ca literat și gânditor. Întâietatea aparține filosofului, afirmat exploziv cu o suită de lucrări în care abordează aspecte teoretice (Iluziunea realistă. Încercare de critică filosofică - teză de doctorat, 1907, eseurile Nihil novi? și Raționalism
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
George, S. Damian, D. Micu, Mircea Tomuș, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Mihai Ungheanu, Mircea Martin, Ion Pop ș.a. Criticul literar a avut câteva „repere”, iar o carte a sa din 1990 se și intitulează astfel, fiind închinată spiritului junimist și maiorescian, de la care D. se revendică și pe care-l identifică la Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius și Vladimir Streinu. Volumul este plin de substanță, conținând patru portrete critice profund individualizate. Pompiliu Constantinescu, cronicar al operelor la zi, diagnostician
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
Faptul, 323-327; Raicu, Contemporani, 204-208; Tomuș, Mișcarea, 309-312; Grigurcu, Critici, 360-366; Culcer, Serii, 115-120; Felea, Prezența, 62-66; Cristea, Modestie, 239-243; Aurel Martin, Gabriel Dimisianu, „Repere”, JL, 1992, 13-14; Ion Simuț, „Repere” de Gabriel Dimisianu, F, 1992, 5; Gh. Grigurcu, Repere junimiste, VR, 1992, 8-9; Cristea, A scrie, 107-112; Gh. Grigurcu, Gabriel Dimisianu, la o aniversare, JL, 1996, 49-52; Z. Ornea, O vocație insuficient fructificată, RL, 1997, 12; Bucur Demetrian, Recitirea clasicilor, R, 1997, 3-4; Alex. Ștefănescu, Consecvență și bun-gust, RL, 2000
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
de a-l supraevalua pe Maiorescu, dimpotrivă, el selectează acele trăsături caracterologice deloc favorabile „portretului robot” pe care încearcă să i-l întocmească. Ambiția, dorința de a străluci, de a domina impunându-se mai totdeauna prin opoziție fac din mentorul junimist, după opinia exegetului, un om lipsit de sentimente, de căldură, apreciat de semeni, dar nu și iubit. Dionisiac, Maiorescu s-a vrut apolinic: „Ardeleanul coleric s-a adăpostit în armura englezului flegmatic”. „Masca” pe care Maiorescu a oferit-o contemporanilor
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
tipografiei; oricum, la mijlocul anului 1877, adică după un an de muncă neîntreruptă la C. de I., el abandonează munca de redactor și cu încetul gazeta revine la vechiul aspect. Se va publica în continuare literatură aparținând unor scriitori din cercul junimist, proză de I. Creangă și I. Slavici, versuri, unele de V. Alecsandri, și diverse articole consacrate vieții literare. Gazeta pierduse însă mult, deoarece îi lipsea atmosfera intelectuală, îi lipsea patima pentru adevăr și pentru polemica dezinteresată în jurul principiilor și al
CURIERUL DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
lungul anilor pe mai multe rubrici - „Ferestre luminate”, „Exilul și Împărăția”, „Istoria restaurării, restaurarea istoriei”, „Arca lui Noe”, „Junimea de ieri, junimea de azi” -, încearcă să aibă deschidere spre noutate și, concomitent, să reafirme valabilitatea clasicilor și păstrarea spiritului tradițional junimist. Remarcabilă este prezența continuă a rubricii de istorie semnată de Al. Zub, care își inaugurează seria comentariilor cu articolul Actualitatea lui Kogălniceanu, ulterior abordând personalitatea lui Vasile Pârvan, Gh. Brătianu, generația pașoptistă. Una din caracteristicile D. l. este atenția acordată
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
Lesnea, O. Botez, N. Gane, familia Teodoreanu. Fiind editată de Muzeul Literaturii Române din Iași și de Societatea Culturală „Junimea ’90”, revista se remarcă prin bogata documentare literară, căutând să valorifice tezaurul arhivistic și iconografia muzeală locală. Rubrici ca „Biblioteci junimiste” sau „Documentar junimist” îi prilejuiesc lui Liviu Papuc aducerea la lumină a numeroase scrisori și documente cu valoare culturală certă. Prezența lui Paul Miron și a lui Matei Vișniec, la început în calitate de corespondenți, apoi integrați în colectivul redacțional, facilitează legăturile
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
N. Gane, familia Teodoreanu. Fiind editată de Muzeul Literaturii Române din Iași și de Societatea Culturală „Junimea ’90”, revista se remarcă prin bogata documentare literară, căutând să valorifice tezaurul arhivistic și iconografia muzeală locală. Rubrici ca „Biblioteci junimiste” sau „Documentar junimist” îi prilejuiesc lui Liviu Papuc aducerea la lumină a numeroase scrisori și documente cu valoare culturală certă. Prezența lui Paul Miron și a lui Matei Vișniec, la început în calitate de corespondenți, apoi integrați în colectivul redacțional, facilitează legăturile cu literaturile străine
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
SF, prizată la cenaclul Junimea și exploatată și de alți desantiști în volumele lor, îl ispitește și pe C.: un personaj-autor pe care îl cheamă Seneca produce harnic scrieri de anticipație, numite Diavolul planetei albastre, Melchior etc. Provenind din cenaclul junimist, ai cărui membri s-au exersat în producții colective (de pildă, compunerea în proză Autobuzul de Însurăței), C. publică în 1991 un roman inedit, scris la patru mâini, împreună cu comilitonul său Nicolae Iliescu, și intitulat Dodecaedru, distins cu Premiul Academiei Române
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
sa, neoficializată, cu o funcționară, Maria Constantinescu, se naște, în 1885, Mateiu, viitorul scriitor. În 1886, C. funcționează ca profesor la liceul particular „Sf. Gheorghe”; va reveni la catedră în 1890, predând istoria. Peste doi ani, în 1888, în timpul guvernării junimiste, este numit director general al teatrelor, însă nu pentru multă vreme (până în mai 1889). În 1889 se căsătorește cu Alexandrina Burelly, fiica unui arhitect, făcându-și voiajul de nuntă în Italia. În 1891, volumele Teatru și Năpasta îi sunt respinse
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
produce în 1892, după conferința Gaște și gâște literare, pe care o ține la Ateneul Român, și după articolul Două note, în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene, de pe urma cărora ar fi obținut foloase materiale. Ingratitudinea față de criticul junimist și-o manifestă C. și în conferința Prostie și inteligență, prezentată, în mai 1893, la Clubul muncitorilor. În același an, i se naște cel de-al doilea fiu, Luca Ion Caragiale, viitorul poet. În toamnă, pentru a-și redresa situația
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
o perioadă de atașament, poate sincer, față de ideile liberale, C. ajunge să le considere un reflex degradat, până la schimonoseală, al pașoptismului. Este una dintre temele publicisticii sale, pe care o exploatează și în comedii. Fără a se integra, propriu-zis, grupării junimiste, C. gândește în consens atunci când sancționează - nu numai în articole, ci și în scrierile literare - „progresul nostru pripit” sau „forma fără fond”; la fel ca Eminescu, el invocă teoria păturii superpuse. După o scurtă apropiere de socialiști, se înscrie în
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Observații de pe Bahlui, semnat cu pseudonimul Bahluiceanu. Câteva articole sunt dedicate teatrului, plecându-se de la situația celui din Iași, caracterizată, în ansamblul ei, ca nesatisfăcătoare. Concluziile îmbrățișează întreaga viață spirituală ieșeană, fiind de un negativism al cărui ton este specific junimist. R.Z.
CONSTITUŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286388_a_287717]
-
, cotidian politic și literar care a apărut la București de la 15 iunie 1889 până la 14 decembrie 1900. Editat în urma unei reorganizări interne a grupării politice junimiste, jurnalul înlocuia alte două cunoscute organe politice conservatoare: „Epoca” și „România liberă”. Director a fost D. Aug. Laurian, cel care înființase și condusese și „România liberă”. Noul ziar avea un mare aparat redacțional și redactori calificați, unul dintre ei fiind
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
Conservator, va fuziona cu „Timpul”, în locul lor ieșind astfel „Conservatorul”. Din 1891 s-a interzis difuzarea gazetei în Transilvania, iar subterfugiul de a continua expedierea sub o denumire de circumstanță, „Gazeta nouă”, nu a reușit. Linia politică va fi cea junimistă, cu nuanțele impuse de conjuncturile politice și sociale. Dar C. avea și un program literar, într-un moment când „Convorbirile literare” își pierduseră din însemnătate și influență. Neformulat clar de la primele numere, acest program s-a cristalizat cu timpul. Spre deosebire de
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]