758 matches
-
pașoptiste, dar reprezentau totuși o poziție mai avansată decât conservatorii; e adevărat că, pe de altă parte, conservatorii în multe privințe aveau puncte de vedere mai juste sau mai echitabile decât liberalii; chiar între conservatori trebuie să-i deosebim pe junimiști, care etc., etc., etc. Cât despre Eminescu, carie avea foarte interesante și pline de competență păreri în domeniul social, economic, financiar etc., și avea chiar un program propriu foarte clar, e foarte probabil că, dacă ar fi putut, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ion Taloș, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975, 75-220. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Un mare fabulist român, „Clipa”, 1925, 99; Al. Lapedatu, Momente culturale și politice, București, 1926, 9-13; Horia Teculescu, Ștefan Cacoveanu, „Anuarul presei române”, 1926, 101-104; Nicolae Albu, Un junimist uitat: Ștefan Cacoveanu, „Lanuri”, 1937, 2; Adrian Fochi, Prefață la I. Urban Jarník și Andrei Bârseanu, Doine și strigături din Ardeal, București, 1968, 63, 85; Ovidiu Bârlea, Prefață la Povești din Transilvania, Cluj-Napoca, 1975, 13-18; M. N. Rusu, Prietenul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
atacuri violente, unele în somn; apelează deci la doctori și doftori, se pune „în salce”, se duce la băi, la Slănic. Simțindu-se „vârstnic și greoi”, îmbătrânit înainte de vreme și apăsat de singurătate (mai ales după plecarea „Convorbirilor...” și a junimiștilor la București, în 1885), C. - „bolnav de boala mea”, cum spune - pare a se resemna. Tema morții (și a după-morții) apare pentru prima oară într-o scrisoare din 19 septembrie 1887 către Titu Maiorescu. Între două crize, înregistrează ultimul succes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
de profesorul pensionar Ștefan Drăghici, într-o convorbire cu C. Săteanu, care a consemnat relatarea și a publicat-o în 1941. Înhumarea a avut loc în ziua de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea, de față fiind, printre puțini alții, junimistul N. Gane și Nicolae Iorga. Au rostit cuvântări institutorul Toma Săvescu, care a evocat figura dascălului, și Eduard Gruber, care a făcut elogiul celui dispărut. În 1890-1892 apar, la Iași, Scrierile lui I. Creangă, în două volume. În 1948, Academia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
munca redacțională și administrativă îi revine, ca și la „Convorbiri literare”, lui Iacob Negruzzi, de vreme ce el rezolva corespondența gazetei și încurcăturile cu abonații. De altfel, G. de I. nu este prima publicație cu caracter mixt, politic și literar, scoasă de junimiști între 1863 și 1875. Însă la fel cu cele de până la „Timpul”, nici aceasta nu a izbutit să-și asigure numărul de cititori care să-i permită o apariție mai îndelungată. Pe plan politic, tonul este revendicativ, țelurile urmărite fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287189_a_288518]
-
în paginile ei M.D. Cornea, N. Nicoleanu, N. Gane, Leon Negruzzi, V. Pogor și, bineînțeles, Iacob Negruzzi și Titu Maiorescu. G. de I. participă la polemica provocată de tipărirea în „Convorbiri literare” a articolului Contra școalei Barnuțiu, scris de Maiorescu. Junimiștii încercau astfel să răspundă cu promptitudine atacurilor presei adverse, ceea ce nu ar fi fost posibil în revista „Convorbiri literare”, care apărea lunar. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287189_a_288518]
-
autori de un filoromân (1846), compilație după Montesquieu și G.-L. J. Carré, N., adept al monarhiei constituționale, întreprinde în fond, dincolo de teoriile expuse, o critică a regimului regulamentar din Moldova. Cu nostalgia vremurilor patriarhale, el vede - ca mai târziu junimiștii - civilizația noastră ca pe o imitație a celei apusene. În ultimii ani a mai semnat în „Din Moldova” și „Convorbiri literare”. Atât prin creațiile literare, cât și prin opiniile exprimate în diferite împrejurări, el anticipează programul pașoptist conceput de Kogălniceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
dată de comportamentul majorității. Delirul și halucinația plasează nebunul ("ființă amfibie"), simultan, în două lumi antinomice, a căror interferență provoacă, în public, teamă și curiozitate. La Caragiale, nebunul devine un personaj central, o dată cu apariția primului text antijunimist, "Puțul nebunului. Basm junimist"256, o parodie după basmul popular, al cărui scenariu îl împrumută, modificând însă distribuția: P.P. Carp joacă rolul nebunului. Ambele texte trebuie citite obligatoriu în pereche, pentru că numai astfel putem avea imaginea completă a biografiei personajului comic. Mai întîi, personajul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un adept al teoriilor idealiste, schopenhauriene asupra artei. Sprijinit pe autoritatea lui Ferdinand Brunetière, deschide un „proces” romanului „realist” (de fapt, naturalist) în Studiu asupra romanului realist din zilele noastre („Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura naturalistă, imitatoare „slugarnică” a naturii, junimistul îl viza pe Émile Zola și romanele „experimentale”, „patologice”. Reluând idei mai vechi, el se arată adeptul unei arte desprinse de contingent, inaccesibilă celor mulți și oferind o „petrecere” rafinată. SCRIERI: Geniul și talentul în artă, Iași, 1881. Traduceri: Herodot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
trecutului cu blestemate îndărătniciri”, va susține Densusianu și mai târziu (Ne vom dezmetici, când?), în 1933. În virtutea unor atare abordări, V.n. s-a lansat în atacuri dure împotriva lui N. Iorga, G. Ibrăileanu și a „Vieții românești”. Titu Maiorescu și junimiștii erau repudiați pentru că s-ar fi erijat cu ostentație în salvatori ai limbii și literaturii, ca „singurii înțelegători ai nevoilor noastre” (Ovid Densusianu, O legendă literară, Hoardele pretoriene în literatură, Un rol contestat al criticii, O minciună, două minciuni, Iluzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
forțat. Diagnosticul e sec, dur, exact: „Într-o țară În care nici măcar Învățământul primar nu era instituționalizat și În care lipseau liceele, profesorii calificați și infrastructura școlară, universitatea nu era o prioritate, și acest fapt a fost Îndelung comentat de junimiști, fiind unul dintre cele mai la Îndemână exemple pentru a ilustra teoria formelor fără fond. În realitate, Înființând o universitate la Iași, tânărul stat român a optat pentru un model de succes În cultura europeană de la jumătatea secolului al xIx
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cuprinde faza de formare a burgheziei naționale cu sprijinul capitalului comercial străin în perioada constituirii statelor moderne naționale. Ca exponenți ai sociologiei critice sunt amintiți M. Kogălniceanu, I. Heliade-Rădulescu, T. Maiorescu și C. Rădulescu-Motru. O observație avem de făcut: viziunea junimistului este prezentă în teoria formei fără fond, întrucât el nu a scris nicăieri despre forme fără fond. Dintre cei patru gânditori autoarea alocă cel mai mare spațiu lui C. Rădulescu-Motru și apreciem că a procedat corect, întrucât filozoful este autor
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
continuând să facă parte încă un an din comitetul de redacție, după care demisionează (1901). În revista Junimii publică rar, ultima povestire apărându-i în 1898. Volumul Nuvele și schițe (1903) îl readuce în actualitatea literară. Treptat, se îndepărtează de junimiști și de Maiorescu, se înscrie în Partidul Liberal și este ales deputat de Dâmbovița (1907-1911). Îi apare al doilea volum, În lumea dreptății (1907), care cunoaște un succes deosebit. Scriitorul este recunoscut drept un maestru al povestirii. Nuvele noi cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
lui Kant era socotită exemplară pentru configurarea ideii culturii filosofice în măsura în care ea constituie un examen critic al facultăților și capacităților ființei umane în genere. Orientarea critică și stringența argumentativă a filosofiei lui Kant era socotită de Maiorescu și de alți junimiști ca fiind de cea mai mare însemnătate pentru construcția pe baze sănătoase a unei culturi tinere. O altă supoziție care pare să fi susținut imaginea despre filosofia lui Maiorescu și a celor din cercul său era că numai prin analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai ales, Adrian Dinu Rachieru. Acesta din urmă argumenta că, în lipsa suportului postmodernității, textualismul și doctrina sa aferentă au riscat să transforme postmodernismul românesc într-o nouă "formă fără fond": "Golit de postmodernitate, postmodernismul românesc riscă să suporte un tratament <<junimist>>, dovedindu-se păgubos, o nouă formă fără fond"195. Daniel Corbu, încercând să preîntâmpine asemenea efecte perverse, explică astfel de ce înainte de 1989, în absența unei civilizații postindustriale, a unei tehnologii informaționale de tip occidental, în condițiile unei economii centralizate și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceștia, unul dintre întemeietorii societății Junimea, ale cărei ședințe, găzduite vreme îndelungată în propria-i casă, le înviora cu glumele sale malițioase. Până în anul 1871 a fost proprietarul tipografiei în care s-au imprimat revista „Convorbiri literare” și majoritatea scrierilor junimiștilor. Mult timp președinte al Societății de încurajare a junimei române studioase, deputat, prim-președinte al Curții de Apel din Iași, refuză în 1870 să devină ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, dar mai târziu acceptă funcția de primar al orașului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
fost agent diplomatic al României la Berlin, sprijinind activ politica externă a lui Kogălniceanu într-o perioadă foarte dificilă pentru tânărul stat român. Devine membru al Junimii în 1870. Orientarea către cultura franceză îl deosebea pe V.-L. de alți junimiști. În articolele publicate în „Convorbiri literare” (1873-1893) critica sa literară s-a sprijinit cu deosebire pe gustul propriu și mai puțin pe principii estetice. Pentru el istoria literară, care înglobează și critica, trebuie să ofere date despre cadrul și circumstanțele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
Investigarea lor l-a preocupat, de asemenea, insistent. De pildă, faima poemului Dumbrava roșie de V. Alecsandri s-ar fi datorat faptului că publicul, dezabuzat de imitații, a primit cu încântare un poem de profundă inspirație națională. Ca la toți junimiștii, preferințele se îndreptau către echilibrul și armonia clasică, către acele scrieri care înfățișează caracterul general-uman sub haina unei epoci determinate. Articolele lui V.-L. au susținut cu fermitate teoria junimistă a „formelor fără fond”: în loc să se dezvolte organic, în strânsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
Imagini și cugetări duminecale, București, 1930; La ribellione di un sanzionista, pref. N. Iorga, București, 1936; Pax americana - o pax sovietica, I-II, Madrid, 1947; Dotla - rien que des cendres, Paris, 1948; ed. tr. Badea Nicolescu, Alba Iulia-Paris, 1996; Un junimist antisemit: A. C. Cuza, Madrid, 1956; Un singuratic: C. Stere, Madrid, 1956; Poezie și politică - Octavian Goga, Madrid, 1956; Nicolae Iorga, Madrid, 1957; ed. București, 1990; Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor, Madrid, 1958; Articole de fond - „Curentul”, ianuarie-august 1944, München, 1978; Adevăruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Negruzzi; vreme de patru ani (1871-1874) redactează procesele-verbale ale ședințelor junimiste; până în 1880 este un conștiincios conferențiar la „prelecțiunile populare”; „Convorbirile literare” îl au colaborator mai bine de două decenii, ultima dată în 1892. Totuși, nu a fost niciodată un junimist. Opoziția la ideologia grupării se manifestă încă din anii perioadei berlineze. Scrisorile către Iacob Negruzzi, articolele publicate în „Convorbiri literare” (Cultura națională, Studii asupra stării noastre actuale) îl arată în dezacord mai ales cu unele idei ale lui Titu Maiorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
articolele publicate în „Convorbiri literare” (Cultura națională, Studii asupra stării noastre actuale) îl arată în dezacord mai ales cu unele idei ale lui Titu Maiorescu privind evoluția politică și culturală a societății românești. Din 1878 se desprinde și politic de junimiști, pentru a adera la gruparea liberalilor moderați, împreună cu Vasile Conta, iar ceva mai târziu la Partidul Liberal. Convingerile sale sociale își au rădăcina în pașoptism. Ca orientare politică, mai ales în chestiunea națională și în cea țărănească, îl precedă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
politică antijunimistă și cvasiseparatistă. Aici se publică una din primele încercări de contestare a „noii direcții” junimiste. Autorul ei, Constantin Skeletti, vedea o flagrantă discrepanță între rigoarea critică aplicată de Titu Maiorescu scriitorilor români din epocă și înțelegerea arătată literaturii junimiștilor și, în primul rând, versurilor lui Iacob Negruzzi. Într-un șir de Epistole literare, Skeletti discută poeziile redactorului de la „Convorbiri literare”, citate de Titu Maiorescu drept modele, analizându-le pentru a demonstra lipsa de talent literar a autorului lor. R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286399_a_287728]
-
1883), N. Petrașcu. Accidental, au mai frecventat adunările Societății N. Iorga, B. Delavrancea, V.A. Urechia, B.P. Hasdeu, Al. Vlahuță, D.Aug. Laurian, E. Max, Gr. Cobălcescu. Alții, precum D. Petrino, au fost simpatizanți, fără a figura în mod oficial printre junimiști. Sprijinită de la început de V. Alecsandri, J. îl socotește pe poet membru din 1865, declarându-l, mai târziu, președinte de onoare. Din diverse motive au părăsit Societatea A.D. Xenopol, N.D. Xenopol, G. Panu, I. Pop-Florantin, Gr. N. Lazu, D.C. Ollănescu-Ascanio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
pe poet membru din 1865, declarându-l, mai târziu, președinte de onoare. Din diverse motive au părăsit Societatea A.D. Xenopol, N.D. Xenopol, G. Panu, I. Pop-Florantin, Gr. N. Lazu, D.C. Ollănescu-Ascanio, N. Beldiceanu, I.N. Roman, N. Petrașcu. În mod deliberat, junimiștii nu au adoptat statute organizatorice, mulțumindu-se cu un secretar, Iacob Negruzzi, suplinit, în perioada 1871-1873, de A.D. Xenopol. În acceptarea unor noi membri, J. se călăuzea după deviza „Entre qui veut, reste qui peut!” -„Intre cine vrea, rămână cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
peut!” -„Intre cine vrea, rămână cine poate!”. Din toamna anului 1876, a luat ființă în București o a doua J., ale cărei ședințe aveau loc numai în casa lui Titu Maiorescu. Din 1885, mutându-se la București și Iacob Negruzzi, junimiștii rămași în Iași continuă a se întâlni, din ce în ce mai rar însă, timp de aproape zece ani. Cam în aceeași perioadă (1890-1895) se destramă și J. bucureșteană, fără a se putea stabili o dată precisă a încetării activității ei. Dispariția J. literare are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]