370 matches
-
persoanele Chir Jani Avdelas D-nul Felbariad Jupân Moise Comino Vântură țérră Gestian Ion, teslaru G. Botez Catrina, femeia lui D-na Dimitrescu Nițu, copilul lor D-nul Fraivalt Gavril Sârbu D-nul Magheru Mariuca, orfana D-na F. Sarandi Jupâneasa Lucsandra * * * Subprefectul Dl. Protto Un țĕrran Dl. Mihăilescu Martin, păduraru Dl. Deleanu Țĕrani, țĕrance și soldați. Scena se petrece la moșia Haramului. Beneficientul se crede dator a mulțămi domnilor și doamnelor artiste pentru concursul grațios ce au dat la această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să se prindă în horă. Nu erau în horă decât slugi și rândași, bucătărese și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai sus (și care aprecia, cu exagerare, că în „târgul Moșilor“ s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1872), pensionar. Acesta a fost funcționar la C.F.R. până în 1919, atunci fiind condamnat la un an închisoare corecțională pentru delapidare de bani publici. În altă cameră locuia Rozalia Fülöp (n. 30 mai 1918 în comuna Lăzarca, Ciuc) de religie catolică, jupâneasă, cunoscută la cazierul D.G.P. pentru furtul unui lanț de aur de la Carol Matha din Gheorghieni, pentru care a fost înaintată Parchetului Tribunalului Ciuc. Într-o dare de seamă întocmită la jumătatea anului 1942, Corpul Detectivilor a prezentat rezultatul activităților informative
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin alte personaje, răzvrătiți spontani, credibili, dieci isteți, oșteni credincioși și jupânese înțelepte. Și aici, prin toți porii, romanul primește poezia basmului. Presvitera Olimbiada e o Sfântă Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care îi stau în preajmă, Moș Petrea, Căpitanul, e un fel de Sânt Ilie, stăpân pe foc. Nu lipsește nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
românilor. În ritualul pe care Îl presupune dialogul dintre Împărat și supuși, suveranul este Întotdeauna atent și afabil, iese În Întâmpinarea acestora, Îi ascultă, se interesează de soarta lor, pentru a le câștiga Încrederea și a le măguli sensibilitatea. Când jupânesele timișorence se prezintă În fața lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , acesta se ridică de la masă, le iese În Întâmpinare și (cum spune cronicarul) „le caută”. Momentul „căutării”, al cercetării pe care Împăratul o face asupra vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
operetă) un alt D., unul care mizează pe sentimente, nu doar pe idei în conflict. După un prim act plasat într-un patriarhal Ev Mediu de convenție - acțiunea se petrece în vremea lui Petru Rareș -, aducând în scenă boieri și jupânese, stareți, răzeși, lotri, plăieși, partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
al unei nopți de vară, în codrul fermecat se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
noastre maica Parascheva”, din perioada domniei lui Gheorghe Duca (1679), Mihail Sadoveanu construiește o tipologie pelerină („monahi, răzeși, mojici, babe descântătoare, slăbănogi de toate felurile”), care se încheie cu prezența lui Vodă, a curții sale și a „cinstiților boieri și jupânese cu coconii și duducile lor, cu fețe luminoase și straie scumpe” (Sadoveanu, 1955 : 230). Cercetătoarea Violeta Barbu notează faptul că foarte mulți cronicari străini în trecere prin principatele românești în veacurile XVII-XIX au lăsat „note pitorești” despre acest tip de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea Trecute vieți de doamne și domnițe (volumul I a fost premiat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
sută de ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav Șuluțiu, „Farmece”, „Axa”, 1933, 15
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
de perle și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește: Și vouă, sănătate! Trăiască Slăvita noastră Doamnă!! Lângă tronul Doamnei, stă Sora, chiar sora Domnului, și, alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă doare capul... E ora mea de rugăciune. Îngăduie să mă retrag. Și se ridică, urmată de Sora, de jupânese. Ștefan oftează ușor, se înclină, o ia de mână și o conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Eforie, toți cuconi“ (s.m.), mândri așadar de titlul pe care începuseră să-l arboreze profitând de relaxarea anumitor convenții sociale. În comedia Îngâmfata plăpămăreasă, femeia meseriașului, în dorința ei de modernizare, pretinde să i se spună cucoană și nicidecum jupâneasă, în vreme ce soțul ei - respectuos ierarhiei - se simte stingherit de apelativul domnule, iar o calfă declară în același spirit: „Eu nu sânt domn. Domnii nu scarmănă la lână ca mine. Dacă vrei să mă cinstești, zi-mi Chir Stoiene...“ Formula chir
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fost madame, ci acum, mulțumită lui Dumnezeu, sânteți și dumneavoastră cocoane, cu casele dumneavoastră, cu boierii dumneavoastră.“ (Vodă și prinț...) Evoluția semantică a termenilor de reverență îi prilejuiește lui Heliade, și în alte ocazii, observații judicioase și pline de haz: „Jupâneasă, slav. «doamnă». Nu cred că nici o doamnă mai va să fie jupâneasă; nici un colonel, nici un maior mai va să fie jupân, și însuși de le-ar fi numele oricât de slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine, că
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
casele dumneavoastră, cu boierii dumneavoastră.“ (Vodă și prinț...) Evoluția semantică a termenilor de reverență îi prilejuiește lui Heliade, și în alte ocazii, observații judicioase și pline de haz: „Jupâneasă, slav. «doamnă». Nu cred că nici o doamnă mai va să fie jupâneasă; nici un colonel, nici un maior mai va să fie jupân, și însuși de le-ar fi numele oricât de slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine, că eu sânt om cu educație, om plin de respect către cei mari
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fie jupân, și însuși de le-ar fi numele oricât de slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine, că eu sânt om cu educație, om plin de respect către cei mari [...]; doamnelor le-oi zice doamne, iar nu jupânese; colonelilor, maiorilor etc. le-oi zice domnii maiori, iar nu jupânii.“ (Vocabular de vorbe streine în limba română...) Evocând ironic formulele de adresare practicate succesiv la noi până în secolul al XIX-lea (jupân Voinea, țelebi Chiulafoglu, chir Nicola, coconul Drăgan
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
să aibă parte ca Iuda și ca procleatul Arie în veci... Anița logofeteasa, Solomon Bârlădeanu, Roșca visternicul. Jariște. Casele Prăjescului. Toderașcu nepotul Iorgăi. Drosoaia. Cârstina cluceroaia lui Statie. Gorovei, logofăt de visterie Iordache Spătarul. Iorga Stolnicul. Miron Bucioc, stolnic și jupâneasa sa Tudosca. Anghelina, nepoata lui Filip. Irina. Ileana. Ursu, fecioru lui Buhuz. Popa Matei. Avram Mezehănescu. Gavril Kirică. Toader Jora. Doamna Dafina a lui Istrati Vodă. Iani Hadâmbul. Condrea. Securice. Grumază armașul. Ștefan Roșca, fata lui Basarabu. Cornarschie, pisăr leșesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
leagă tovarăși, fără ca feciorul străin să știe că Bogdan e fiul Domnului. Ostrov Feciorul lui Jder arată amărăciunile lui, că bătrânul Jder e-nchis pe nedrept în Suceava, la pâra unui dușman, că casa i-a rămas pustiită, averile părăduite, jupâneasa nenorocită. Pun la cale eliberarea prin silă a lui Jder. Bogdan se duce în recunoaștere la Suceava la o zi mare, și se întâlnește cu Voevodul. Acolo-i cere liberarea lui Jder, între altele, și n-o poate dobândi. Acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă oacheșă Simion Jder postelnic al doilea jold podvezi Când era în pedeapsă la Cetatea Neamțu, Ionuț se ducea în săptămâna slobodă trei zile la părintele Nicodim la învățătură: amintire nu tocmai dulce; dar învățătura mai pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ucis la Reușeni, la nunta lui Agapie Ciornohut. Se află că acest Ciornohut e la Brăila cași Mihu) paicii poartă caii de dârlogi Expunerea împrejurărilor din ani din urmă se face cu prilejul botezului unui copil al lui Simion, când jupâneasa Ilisafta găsește prilej de vorbă (ori în ziua de sf. Elisabeta, când vin la d-sa copiii). Nechifor Căliman: Ptiu, drace! și mare poznă, oameni buni! I. Stupul cel nou are o matcă cu ac prea ager. Simion are năcaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prea supărat din pricina Marușcăi, Simion vine la chilia lui din herghelie (pag. 128) Ce fel de casă boierească și-a durat Simion alături de herghelie Lazăr Pitărel. Jder cel mic devine al doilea comis Iosip dela Nimirceni II. Matca cea veche (jupâneasa Ilisafta) urmează a avea o limbă harnică foarte, cu care neîncetat pune țara la cale. (Manole e bolnav de șale) Pe Manole comisul, bolnav de șale, îl calcă ursul. Nevasta lui Smion se duce la mănăstiri și moaște, ca să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-a ales locul de prisacă în pădure; când vine să vadă herghelia cârnește; îi pare rău că nu e el mai mare acolo; se bucură numai când e chemat expert și vraciu și atunci știe să împungă. În sfârșit jupâneasa Ilisafta s-a putut ajunge la grajduri și vedea pe Catalan, lucru de care foarte s-a supărat comisul; da n-are ce face etc. mai ales că i-a venit nepot, pentru care dintr-o dată a dobândit mare slăbăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a supărat comisul; da n-are ce face etc. mai ales că i-a venit nepot, pentru care dintr-o dată a dobândit mare slăbăciune, dar nu se poate bucura mult de el din răul femeilor și mai cu samă al jupânesei Ilisafta. La Podul Înalt au căzut comișii Manole și Simion cocori Mehmet sultan Portretul lui Amfilohie Șendrea 72. Alb. p. 26 Pierirea mea are să fie de sabie! zice Gogolea lotrul. Botezatu a fost rob și la Brăila căița naltă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Botezatu a fost rob și la Brăila căița naltă a capului și foile crețe ce se învăluiau. comisoaia are un glas frumos ca o strună de argint. Manole Păr-Negru e om puțin vorbareț. Simion îi samănă. Hărman Nana Chira, cămărășița jupânesei Ilisafta, doctoreasă popa Dragomir, ce nu știe carte dascălul Pamfil care zice el cetește în gromovnic. fratele Gherasim e slujitorul lui Nicodim (Nicoară) Cristea Păr Negru ispravnic de hotăr... și Candachia pag. 99 Și din iarba rea se poate scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poate. Cu acest prilej se vede că Ionuț, care se arată, în prima lui tinereță, viforos și violent, a dobândit curând stăpânire de sine, ceeace îi sporește puterile. Simion, în schimb, a devenit mai violent; iar bătrânul Manole mai nestăpânit.. Jupâneasa Ilisafta are toate boalele cunoscute și necunoscute. Candachia și Cristea se potrivesc în grandomania lor nevinovată se laudă mai ales pentru ce au ei toate bune, frumoase și scumpe. Nevasta lui Dămian înțelege că, în familie, trebuie să menajeze pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]