368 matches
-
Gheorghe Crăciun (Compunere cu paralele inegale, Pupa russa), Mircea Căr tărescu (Travesti, Orbitor), Ioan Groșan (O sută de ani de zile la Porțile Orientului), Ioan Mihai Cochinescu (Ambasadorul), Caius Dobrescu (Teză de doctorat), Adrian Oțoiu (Coaja lucrurilor sau Dansând cu jupuita) etc. În concluzie, se poate afirma că mutațiile spectaculoase produse în romanul ro mânesc din secolul XX ilustrează inepuizabila capacitate de înnoire a acestei specii și resursele de adaptare la paradigme culturale diferite, la ideologii estetice contrastive, la imperativele comunicării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Cortez, Înainte de a uita, I, București, 1987, 136-140; Acterian, Privilegiați, 84-86; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 154-155; Valentin Chifor, Caleidoscop critic, Oradea, 1996, 173-177; Micu, Scurtă ist., II, 210; Petru Manoliu, DCS, 167, 190-191; Dicț. scriit. rom., III, 62-64; Cornelia Ștefănescu, Suflete jupuite, JL, 2002, 11-12; Dora Mezdrea, Arhiva Petru Manoliu, JL, 2002, 11-12; Marin Diaconu, „Bardul metafizicei”, JL, 2002, 11-12. O.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
parte de un „lirism dezinvolt și spontan” (Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe luna șoldului Salomeei,/ Și tolăniri pe tigri jupuiți,/ O roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
al evaziunii În reverie străbate obsedant Întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau În minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele Întinse chemau o albeață distinctă și, Între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare În scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan În cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
contact cu o lume descoperită simultan În cele două registre amintite: unul al luminozității muzicale și transparenței (dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al Închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar Între aceste coordonate spațiale, cîteva evenimente verbale sugerînd apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcînd deopotrivă Închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
palmei", " Și viața se privește indiferentă în oglindă, -/ își face cu tine nodul la cravată,/ iese în oraș, cumpără ziarul, se oprește la cafenea, flecărește..." (Negru de fum, albă zăpadă), "Deasupra timpul se prăbușește ca pielea de pe-un animal jupuit/ peste tăcerea deasă, pântecoasă..." (Fantasme, Traian T. Coșovei). Referirea la universul cotidian se combină și la Florin Iaru cu finalul surprinzător, adevărată alunecare spre ireal: "Criza energiei a alungat Bulevardul 1 Mai/ la periferie." (De-a wați ascunselea). Aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
le acoperă răutatea negurilor, au năpădit vătuite primul rînd de versanți, ține de flancgardă șoseaua cu mobilele ei, răgaz de vale largă, camuflaj cenușiu deasupra, liberi de cuiburile de mitralieră ale clădirilor, cuiburi de vipere, pe miriște oile tunse, patriile jupuite, ciobanul între ele în categoria întîi de risc de trăsnet, INTERVENȚIE ÎN TEXT Eclipsă parțială de soare, miercuri, 29 martie 2006, ora 13,40, la bibliotecă. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Teiuș călătorii în compartiment, în loc de carte lectura, banala reacție incompletă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
schimba-veți aceste haine ignobile de robi turcești, pentru hainele popoarelor civilizate ? Când oare aveți de gând să vă desfaceți de urâtele voastre bărbi ? Și când, oare, schimba-veți, pentru peruci sau pălării, calpacele și turbanele care acoperă capetele voastre jupuite (pelées) sau rase?»...” „... O nouă cerere de 24 până la 25.000 care a fost făcută chiar acuma Divanului Moldovei de către d. președinte plenipotențiar... spre a transporta 100.000 cetverturi de faină sau de grâu, de pe malurile Prutului pe acele ale
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Litere a Universității de Nord din Baia Mare, unde ține cursuri de literatură engleză și americană și de teorie literară. Din 2001 este doctor în filologie. Debutează cu poezie în „Steaua” (1979), iar editorial, cu romanul Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (1996; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Observator cultural”, „Tomis”, „Calende” ș.a. Este membru al unor asociații internaționale de anglistică. În perioada 1979-1985 a mai semnat și Adrian Sehelbe. Optzecist întârziat, „recuperat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
sale cu ajutorul conceptelor liminalitate și transgresiune este în același timp insuficientă pentru a identifica specificul paradigmei, de vreme ce contururile formulei se pierd în tabloul general al postmodernismului. Dar numele lui O. se asociază mai ales romanului Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, care a cunoscut o receptare critică entuziastă. Ca și Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, Coaja lucrurilor... este o veritabilă bibliotecă a postmodernismului literar, în care transpar toate trucurile curentului: de la babilonia narației la pitorescul scientist, de la livrescul debordant la experimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
desfășura ca o alternanță de view (cu ochelari) și preview (fără ochelari). De altfel, specificul acestor proze îl constituie tocmai fractura epică prin care un eveniment neprevăzut orientează desfășurarea textului către un sens centrifug. SCRIERI: Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, București, 1996; Chei fierbinți pentru ferestre moi (Carte de calculatoare pentru spirite literatoare), Pitești, 1998; Stângăcii și enormități (Carte de calculatoare pentru spirite literatoare), Pitești, 1999; Proza generației ’80. Strategii transgresive, vol. I: Trafic de frontieră, Pitești, 2000, vol. II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
sau Carna(j)valul (t)existenței, L, 1996, 14; Diana Adamek, În arcanele majore, TR, 1996, 30; Daniel Cristea-Enache, Arca lui Oțoiu, CC, 1996, 8-9; Claudiu Groza, Miezul de sub coajă, APF, 1997, 5; Ruxandra Cesereanu, „Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita”, ECH, 1997, 10; Glodeanu, Dimensiuni, 230-233; Cornel Moraru, Un roman „mediatic”, VTRA, 1999, 11; Paul Cernat, Ficțiune digitală, distopie sinistrală, OC, 2000, 8; Sorescu, Lumea, 158-160; Cornel Ungureanu, Adrian Oțoiu - un adevărat Cărtărescu al prozatorilor, O, 2001, 7; Paul Cernat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
primăvara miel alb întîi, ai să fii tot anul sănătos. Miel alb văzînd întîi e a noroc și ți se va împlini cel de pe urmă dor. Miel negru îți prevestește supărări peste an. Primăvara cine vede întîi miel negru sau jupuit e rău de moarte sau pagubă; e bine cînd vede miel alb. Cînd ți-a fura mieii, nu ai parte de pripas. Să nu dormi în ziua de Sf. Gheorghe, că iei somnul mieilor. Miercuri Miercuri nu se spală cămeși
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
năpădită de pustiu. Lacăte, zăvoare ruginite și uși scîrțîitoare. Un bec murdar și chior, toaletă pentru muște, încearcă să se lupte cu întunericul. La întrerupător, de jur împrejur, o pată neagră, murdară. Pereții sînt acoperiți cu tapet, acum peste tot jupuit, murdar. Un cuier din nuc sculptat cu migală, este prins parțial de perete. Unul dintre suporți, supărat, nu vrea să-și mai ofere serviciile moșului. Aici, în această cameră, n-am intrat decît eu. Am adunat totul cu efort, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de alta... Comoara lui Lázaro Señor Lázaro locuia într-o vilă care cîndva trebuie să fi fost tare frumoasă. Avea coloane, balcoane, terase și scări monumentale. Marmură pătată de vreme și neglijență, faianțe meșteșugit îmbinate și pe alocuri lipsă, ziduri jupuite și acoperișul cîrpit stîngaci, toate la un loc constituiau mărturii ale nesimțirii chiriașilor perindați timp de decenii pe acolo. Señor Lázaro era un om educat și visător. Cînd avea timp, picta! Pictură naivă, avea grijă să te avertizeze. Nu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul din partea dreaptă al casei, ridicându-mi ochii spre cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de când; un muget ușor, ca de mare îndepărtată, alteori un șuierat subțire când prelung, ciudat, când sincopat, totdeauna trist. Casa este roșie. Se vede culoarea și acum, deși petici întregi sunt scorojite. Acoperișul, care a fost de tablă, este zdrențuit, jupuit, fragmente de tinichea și de șindrilă, când vântul bate mai tare, sunt smulse și zburătăcesc prin vâltoare ca niște păsări înnebunite. Casa are etaj, dar la încăperile de sus, mai multe la număr, nu se poate ajunge pentru că scara interioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecție a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi și soare”, reminiscențe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat, volumul se resimte de contactul intim cu poezia lui Federico García Lorca. În genere, poemele lui B. din această etapă a creației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
de care moare Stancu, un țăran dintr-o povestire de Preda, și de care se contaminează Boțoghină al aceluiași. Nevasta lui Boțoghină îi recomandă un tratament empiric: băut de lapte crud cu corpul învelit într-o blană de oaie proaspăt jupuită. Din fericire el nu o ascultă, ci vinde pământ ca să se poată trata științific, la sanatoriu. Nu știm pe ce munte vrăjit îl trimite doctorul, cert e că pare salvat. În volumul doi însă, Preda îl lichidează în trei rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
zgârieturilor s-au mutat în altă direcție, mai departe, dar amplificate. Am uitat de chiloți și de urmele ude de pași pe cimentul din jurul piscinei și m-am îndreptat hotărât spre dosul casei. Am privit neajutorat marele miraj al peretelui jupuit. Întregul perete, de la sol la acoperiș, avea acum culoarea stucaturii roz, făcându-mă să mă simt ca o gâză. Zgomotele zgârieturilor nu mai veneau din această parte. Peretele năpârlise complet, am înțeles asta, iar jupuirea se producea acum în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
falsă memorie cauzată de hemoragie. Cu alte cuvinte mașina și tânărul atacator nu erau decât halucinații. (Singura afirmație a scriitorului Tânărul erai tu.) În același timp „Victor“ nu mai era găsit. Ceva ce la început autoritățile au numit o „căprioară jupuită“ a fost descoperită duminică după-amiază în pădurea din spatele casei. Dar nu fusese descoperită nici o dâră de sânge dinspre casă spre pădure, unde murise, ceea ce însemna că indiferent ce mă atacase nu se târâse de la etajul casei peste câmp și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină de dezlipit ultimul portret, cel al Clarei, contemplă pentru o clipă pereții jupuiți, dar apoi cercetă - pentru prima dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese nele. Erau multe, zeci de desene, și fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să se lupte cu Edi pentru Clara, fără vreun folos însă. Clara dispăruse, dăruindu-i doar formele literelor ei din jurnal și sărutul unui cuvânt: talent. Un cuvânt care atârna foarte greu pe umerii lui gârboviți. Contemplă mult timp pereții jupuiți de desene. Se vedeau urmele dreptunghiulare ale foilor de hârtie, ca niște amintiri ne plăcute de care nu poți scăpa. Trebuia făcut ceva cu pereții ăia. Ceva care să șteargă amintirea chipurilor ironice care îl apăsau și îl făceau mereu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cioase așezată pe treptele de la intrarea unui bloc anost. Plecă fluierând, cu mâinile în buzunar, și se întoarse acasă con tinuând să fluiere. Știa ce are de făcut ca să scape de amintirea chipurilor ironice care îl urmăreau nevăzute de pe pereții jupuiți. Acum știa. Seara târziu, spre mirarea lui, în cameră intră domnul Scarlat. Intră și se opri în prag. Bobo îl privi înlemnit. Știa că domnul Scarlat nu intră niciodată în camera aia. Se aștepta ca tatăl său să aibă o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acel moment am încetat să mai scriu. Dacă nu m-aș fi ferit, o turmă de băieți m-ar fi trântit la pământ. S-au cățărat în stejar și-au atârnat de crengi petice de piele de miel de curând jupuit. M-am dus să mă sprijin de zidul curții, în spatele lui Faroald. Când m-am întors cu fața, Rotari și adalingii dispăruseră, precum armele lăsate sub nuc. După o lungă tăcere, am auzit sunetul unui corn de război. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]