674 matches
-
Camus în Străinul este cu atât mai pregnantă. Preferând perfectul compus în loc de perfectul simplu, acest roman nu prezintă evenimentele ca pe actele unui personaj, integrate într-o înlănțuire de cauze și efecte, de mijloace și scopuri, ci ca pe o juxtapunere de acte închise în ele însele, dintre care niciunul nu pare a-l implica pe următorul. Or, această descompunere a formelor de continuitate narativă se potrivește perfect cu teza întruchipată de Meursault prin comportamentul său: nu există o totalizare semnificativă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în a se îndrăgosti, dar mândria ei va fi subjugată și va ceda. Dragostea lor este pur fizică.”246 „Adevăratele <<evenimente>> din această operă sunt gândurile Fiammettei, iar felul în care Boccaccio folosește cuvintele creează aceeași impresie. Într-o atentă juxtapunere a stilurilor, care nu sunt o simplă narațiune indirectă și o țesătură de monologuri și dialoguri, Boccaccio subliniază frenetica oscilare a psihicului Fiammettei.”247 Deși o donna demonicata, prin trădarea de care se face vinovată, Fiammetta este mult mai bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple umile, culminând cu Griselda. Ceea ce înlocuiește ordinea morală, oarecum încălcată de Biserică, este o nouă moralitate care impune o lume mai puțin pretențioasă, ce se bazează pe juxtapunerea nevoilor reale ale unei societăți mercantile cu idealul de dragoste și prietenie, moștenit din tradiția curtenească sau din cultura clasică. 565 „Spre deosebire de Dante, Boccaccio nu-și dorește să trăim sau să ne rugăm mai bine, ci să gândim mai clar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Robert A. Wilson, Feminine Forever, (New York: Evans, 1996). 6. Vezi articolul lui Judith A. Houck, „What Do These Women Want?: feminist responces to Feminine Forever, 1963-1980”, (Bulleting of the History of Medicine, 2003, 77:103-132), pentru o superbă discuție asupra juxtapunerii și consecințelor articolului inițial al lui Wilson și Betty Friedan, The Feminine Mystique, ambele publicate În 1993. 7. Stephen Smith, „Hormone Therapy’s Rise and Fall: Science Lost Its Way, and Women Lost Out”, (The Bostin Globe, 20 Iulie, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
care evocă evenimente ce se desfășoară în momentul enunțării (prezentul deictic): aceste enunțuri la prezent creează ceea ce pretind că descriu într-un univers de fantasme unde naratorul este totodată creator și actor. Dacă Le Roi des fées operează o simplă juxtapunere între erotic și pornografic, în aceeași perioadă seria romanescă Emmanuelle căuta mai degrabă să facă un compromis între acestea. De altfel, compromisul i-a și permis cărții să fie difuzate mai liber. Erotismul predomină aici, dar cedează, uneori, locul unei
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Maniera de a nu mai înlănțui diferitele scene, de a renunța la o veritabilă pregătire a intrigii este un lucru de dată recentă; ea este concomitentă apariției filmului pornografic care, în schimb, a înlocuit masiv schemele narațiunilor literaturii pornografice. Simpla juxtapunere de fantasme are și inconvenientele ei: ea subliniază pregnant disocierea între un real frustrant și imaginar, trimite cititorul la condiția lui efectivă, în loc să-i propună ficțiuni compensatorii urmând să-i fie înfățișate ca parte integrantă a realității. Astfel, se recurge
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ea subliniază pregnant disocierea între un real frustrant și imaginar, trimite cititorul la condiția lui efectivă, în loc să-i propună ficțiuni compensatorii urmând să-i fie înfățișate ca parte integrantă a realității. Astfel, se recurge adesea la o altă tehnică de juxtapunere: un narator homodiegetic adică un narator care este și personaj al povestirii își istorisește aventurile sexuale unui terț; regăsim acolo un dispozitiv de narațiune în întregime clasic. Cealaltă formă de înlănțuire a scenelor implică o intrigă veritabilă, ale cărei secvențe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
să ducă la un orgasm, după rețeta cunoscută, care să structureze episodul. Imensa majoritate a secvențelor pornografice caută un echilibru între punerea în tablou și afecte. Pentru a-l atinge, se folosesc două mari proceduri. Cea mai elementară este simpla juxtapunere a unui pasaj care dezvăluie o operație și a unui pasaj care exprimă afectele: Îi descheiasem pantalonii, i-o frecam cu o mână, iar cu cealaltă, din instinct, îi gâdilam coaiele. El țipa de plăcere: "Zeiță!... Curvo!... Dezmiardă-mi coaiele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
că ar căpăta sens la un nivel superior. Dar acest diagnostic este o decizie interpretativă. Unii comentatori vor considera, de exemplu, că Le Roi des fées este o adevărată operă, în vreme ce alții nu vor vedea în ea decât o simplă juxtapunere de pasaje pornografice și erotice, acestea din urmă fiind numai un alibi pentru a introduce pornografia în operă, fără a-și asuma riscul de a trece în barca literaturii "specializate". Destinul operelor lui Sade este, de altfel, un exemplu care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
împiedicând astfel realizarea unificării teritoriale și centralizarea instituțională. Această diversitate se întâlnea în Italia, unde orașele împărțeau teritoriile cu principate puternice și de întindere variabilă și în Germania, unde fărâmițarea politică a fost accentuată de marele interregn. Spania, cu o juxtapunere de mici regate disparate, sau Franța cu mici țări autonome, dacă nu independente, au completat acest peisaj politic, analog amalgamului germanic de orașe, comitate, ducate și regate sub suveranitatea împăratului. Începând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pe care povestea o pune în scenă. Ironia care exploatează sensul literal, evident dar și sensul ascuns pe care cititorul trebuie să-l perceapă articulează "două niveluri semantice suprapuse în care nici unul nu trebuie să-l oculteze pe celălalt"344. Juxtapunerea de enunțuri verosimile și de enunțuri neverosimile introduc o distanță ironică între o optică voit "naivă" și cea a cititorului modern "luminat" preocupat de verosimil și sceptic 345, aruncă o îndoială constantă asupra evenimentelor miraculoase. Cititorul este condus la o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lor fiind prin urmare înțeleasă ca o tentativă de a conjura marginalizarea unei practici științifice. Exigența ca disciplina să reintegreze terenurile așa-zise "apropiate" alături de o etnologie exotică este de acum acceptată. Dar acest lucru se întâmplă frecvent: o simplă juxtapunere în care clivajul "apropiat" / "îndepărtat" se poate reproduce, eventual transformat într-o sciziune între diversele avataruri ale "modernului" și ale "tradiționalului". Se face astfel o economie a implicațiilor epistemice ale acestor evoluții, care pot apărea atunci ca simple extensiuni sau
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sine”, elementului ornamental ce se dorește absolvit de orice semnificație plastică. Numai astfel, potrivit concepției debussyiste, natura abstractă a ornamentelor va oferi posibilitatea unei multitudini de imagini semnificante, a acelei plurivalențe de interpretări declanșate la nivelul mental al auditorului. Prin juxtapunerea armonioasă și abundentă a motivelor decorative, Debussy vizează obținerea unui efect psihologic, în care ornamentația muzicii sale să declanșeze jocul capricios al corespondențelor imaginative, acel potențial latent aflat în universul spiritual al fiecărui auditor. Dar, contactul cu lumea spirituală a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezulte din forța introspecției sale în spațiul conceptual al lumilor supuse imaginației. Analiza retrospectivă a întregii viziuni sonore atrage atenția asupra concepției inedite, semnalată de construcția sa fragmentată. Astfel, conștientizăm modalitatea prin care apare reînviată atmosfera Andaluziei, apelându-se la juxtapunerea a diferite elemente structurale ce îndeplinesc rolul de convenții sonore, ușor de recunoscut în scurtele crâmpeie ale ritmurilor de chitară sau melodiile languroase de flamenco, ordonate în maniera tehnicii clișeelor cinematografice. Valoarea spiritului debussyist se distinge în măiestria cu care
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
crâmpeie ale ritmurilor de chitară sau melodiile languroase de flamenco, ordonate în maniera tehnicii clișeelor cinematografice. Valoarea spiritului debussyist se distinge în măiestria cu care asigură unitate și integralitate unui tablou construit în excelență prin recursul la acel tip de juxtapunere, aparent aleatorie, a unor entități structurale distincte. În mod similar, această modalitate inovatoare de compoziție, împrumutată din arta cinematografică, o vom regăsi în multiple „adaptări” ulterioare din creația debussyistă, precum Minstrels sau La sérénade interrompue (caietul întâi de Preludii). Apelul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
bine temperat al lui J. S Bach, precum și virtuozității expresive a Studiilor lui Frédéric Chopin. În pofida uniformității de avansare, figurațiile dețin o mare forță sugestivă, creând cu ingeniozitate o adevărată pictură sonoră, un caleidoscop de lumini și umbre creat prin juxtapunerea unor variate culori tonale (minor, major, scară în tonuri, cromatic). În același timp, descoperim „reflexii” ale concepției artistice inițiate de Hokusai și Hiroshige, în care măiestria tehnicii decorative se îmbină cu acea perfecțiune desăvârșită a formei de reprezentare. Derivația naturalistă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
concordanță cu regulile Secțiunii de Aur. În circumstanța construcției acestui climax sonor, Walter Gieseking recomanda menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul figurației arpegiale din măsurile 126, și respectiv, 133. Coda operează o recapitulare a celor două materiale tematice, reeditate în juxtapunere sau suprapunere, variind spațiul armonic al expunerii acestora (mi major - tema secundă; sol# minor - tema întâi în ipostază acordică). Atmosfera optimistă și plină de vitalitate, la care contribuie în mod crucial tonalitatea de mi major a finalului, alături de fermitatea cadenței
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse, operând frecvente intersectări sau juxtapuneri într-o libertate desăvârșită. Dimensiunea agogică se bazează cu predominanță pe menținerea nivelului inițial de tempo (Andantino molto - Tempo rubato, cu o recomandare metronomică de ), abaterile de la valoarea acestuia derivând din strategia de concepere a diferitelor momente esențiale ale tabloului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
căror dimensiuni stabilesc un echilibru perfect al proporțiilor: măsura 1 (pp) - măsura 24 (primul climax - f ) - măsura 54 (vârful tensional al celui de al doilea climax - ff ) - măsura 76. În ceea ce privește configurația de discurs, Debussy optează pentru o modalitate alternativă de juxtapunere a unor diferite categorii sintactice (monodie, recitativ, voce acompaniată acordicaria, secțiuni contrapunctice sau tratări polifonice cu multiple voci ce desfășoară profiluri melodico-ritmice independente). Acest aspect reprezintă, de fapt, proiecția peste secole a unei tehnici intens practicată în Baroc, la care
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
receptată în modalitatea de finalizare a frazelor, care apelează frecvent la aportul agogicii. Astfel, numeroasele relaxări ale tempo-ului semnalate de indicația Cédez (7 prezențe în 57 de măsuri), asigură fluența discursului în contextul unei construcții formale discontinue, care probează juxtapunerea unor variate episoade tematice în maniera tehnicii de anexare specifică secvențelor cinematografice. De asemenea, frecventele modificări ale indicelui agogic, inserate adeseori la distanțe extrem de reduse (2 măsuri), dețin o funcție structurală în procesul de delimitare a secțiunilor micro-formale. La nivel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ridicat al nivelului de tempo Animé ( ) determină percepția acestei piese ca punct culminant al întregii serii de Imagini, ca finalizare apoteotică în contextul unei strategii compoziționale ce proiectează mișcările acestor trei viziuni într-o acumulare tensională progresivă. Permanenta instabilitate a juxtapunerii de imagini aparținând viziunii conceptuale, se va reflecta în libertatea improvizatorică ce derivă cu predominanță din flexibilitatea tempo ului (25 de indicații agogice în 97 de măsuri), asociată unui registru extrem de variat al formulelor ritmice. Ideea de mișcare, definită ca
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se obține facilitarea procesului parcurs de auditor în sensul decodificării semnificațiilor conținute de imaginile conceptuale. În contrast cu aspectul discursului anterior, țesătura sonoră a secțiunii centrale indică o pregnantă tendință de omogenizare, rezultată din continuitatea în cadrul aceluiași nivel dinamic; astfel, se remarcă juxtapunerea unor formule ritmico-melodice distincte (arpegii descendente, acorduri appoggiate) expuse într-un plan dinamic monocrom, în care un rol esențial în producerea variației îl îndeplinește conceperea diferențiată a atacurilor (tenuto, legato, portato). În plan interpretativ, discursul primului episod al secțiunii mediane
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expresia tarantella-ei în registrul acut, contrapunctată de o linie melodică intermediară în , pedala sonoră () plasată în registrul grav și ostinato-ul unui tremolo la interval de terță mică. Coda marchează revenirea tempo-ului inițial, operând progresiv la temperarea atmosferei, precum și juxtapunerea insistentă a unor elemente melodice, ce aparțin principalelor entități tematice ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a secțiunii mediane. Traiectoria finală a discursului Rapide et fuyant (rapid și fugitiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al planului secund, într-o configurație metrică specifică de 2/4. Aspectul improvizatoric al construcției de discurs derivă din modalitatea discontinuă în care apar asamblate variatele „numere” de spectacol, o formă de concepție care semnalează evidente afinități cu maniera de juxtapunere a secvențelor cinematografice. Tabloul umoristic se dezvăluie începând cu primele rezonanțe ale preludiului, în care identificăm sonoritățile de banjo (instrument cu 5 coarde acționate prin ciupire, element important al trupelor de jazz) și tobe ale trupelor de music-hall. Nuanța de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
arareori întâlnit în creațiile debussyiste. Strategia de proiectare a viziunii conceptuale ce optează pentru alternarea variatelor „numere” ale unui spectacol de music-hall, își află corespondența în spațiul evolutiv al dimensiunii armonice, care printr-o perfectă coerență de limbaj recurge la juxtapunerea a unor diferite culori tonale . Astfel, se observă cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile 1 - 8) se identifică cu sfera tonală de sol major
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]