256 matches
-
interni sunt puțini și relativ inofensivi. Între aceștia, se numără tenia "Bertiella obesa, "găsită în intestin, și nematodele "Marsupostrongylus longilarvatus" și "Durikainema phascolarcti", care sunt des găsite în plămâni. Într-un studiu de 3 ani efectuat pe aproape 600 de koala de către Spitalul Grădinii Zoologice Sălbatice Australiene din Queensland, 73,8% din animale erau infectate cu cel puțin o specie din genul de protozoare parazite "Trypanosoma, "cel mai comun fiind "T. irwini". Koala se pot infecta cu patogeni cum ar fi
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
de 3 ani efectuat pe aproape 600 de koala de către Spitalul Grădinii Zoologice Sălbatice Australiene din Queensland, 73,8% din animale erau infectate cu cel puțin o specie din genul de protozoare parazite "Trypanosoma, "cel mai comun fiind "T. irwini". Koala se pot infecta cu patogeni cum ar fi bacteriile Chlamydiaceae, care cauzează keratoconjuctivită, infecția tractului urinar și infecța tractului reproductiv. Astfel de infecții sunt foarte răspândite pe continent, dar sunt absente pe unele insule. Retrovirusul Koala (RVKo) poate cauza Sindromul
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
comun fiind "T. irwini". Koala se pot infecta cu patogeni cum ar fi bacteriile Chlamydiaceae, care cauzează keratoconjuctivită, infecția tractului urinar și infecța tractului reproductiv. Astfel de infecții sunt foarte răspândite pe continent, dar sunt absente pe unele insule. Retrovirusul Koala (RVKo) poate cauza Sindromul Imuno-Deficienței Koala (SIDK), care e similar cu SIDA la oameni. Răspândirea RVKo în populațiile de koala prezintă variații ale gradului de infectare de la nordul la sudul Australiei. Populațiile nordice sunt complet infectate, pe când unele populații sudice
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
pot infecta cu patogeni cum ar fi bacteriile Chlamydiaceae, care cauzează keratoconjuctivită, infecția tractului urinar și infecța tractului reproductiv. Astfel de infecții sunt foarte răspândite pe continent, dar sunt absente pe unele insule. Retrovirusul Koala (RVKo) poate cauza Sindromul Imuno-Deficienței Koala (SIDK), care e similar cu SIDA la oameni. Răspândirea RVKo în populațiile de koala prezintă variații ale gradului de infectare de la nordul la sudul Australiei. Populațiile nordice sunt complet infectate, pe când unele populații sudice (inclusiv cea din Insula Cangurilor) sunt
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
urinar și infecța tractului reproductiv. Astfel de infecții sunt foarte răspândite pe continent, dar sunt absente pe unele insule. Retrovirusul Koala (RVKo) poate cauza Sindromul Imuno-Deficienței Koala (SIDK), care e similar cu SIDA la oameni. Răspândirea RVKo în populațiile de koala prezintă variații ale gradului de infectare de la nordul la sudul Australiei. Populațiile nordice sunt complet infectate, pe când unele populații sudice (inclusiv cea din Insula Cangurilor) sunt complet neafectate. Animalele sunt vulnerabile incendiilor de pădure din cauza mișcării lor lente și a
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
ale gradului de infectare de la nordul la sudul Australiei. Populațiile nordice sunt complet infectate, pe când unele populații sudice (inclusiv cea din Insula Cangurilor) sunt complet neafectate. Animalele sunt vulnerabile incendiilor de pădure din cauza mișcării lor lente și a inflamabilității eucalipților. Koala caută adăpost instinctiv în crengile din vârf, unde sunt vulnerabile la căldura intensă și la flăcări. Incendiile de pădure distrug și habitatul animalului, care limitează deplasarea lor și duce la scăderea populației și la pierderea de diversitate genetică. Deshidratarea și
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
sunt vulnerabile la căldura intensă și la flăcări. Incendiile de pădure distrug și habitatul animalului, care limitează deplasarea lor și duce la scăderea populației și la pierderea de diversitate genetică. Deshidratarea și supraîncălzirea pot fi, și ele, fatale. Prin urmare, koala sunt vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Modelele schimbărilor climatice în Australia prezic climate mai calde și mai uscate, sugerând că arealul koalei va scădea în est și în sud, în favoarea climatelor mai umede. Koala este afectată și de secetă. De
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
scăderea populației și la pierderea de diversitate genetică. Deshidratarea și supraîncălzirea pot fi, și ele, fatale. Prin urmare, koala sunt vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Modelele schimbărilor climatice în Australia prezic climate mai calde și mai uscate, sugerând că arealul koalei va scădea în est și în sud, în favoarea climatelor mai umede. Koala este afectată și de secetă. De exemplu, o secetă severă din 1980 a condus la pierderea frunzelor din numeroși eucalipți. Ulterior, 63% din populația din sud-vestul Queensland-ului a
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
fi, și ele, fatale. Prin urmare, koala sunt vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Modelele schimbărilor climatice în Australia prezic climate mai calde și mai uscate, sugerând că arealul koalei va scădea în est și în sud, în favoarea climatelor mai umede. Koala este afectată și de secetă. De exemplu, o secetă severă din 1980 a condus la pierderea frunzelor din numeroși eucalipți. Ulterior, 63% din populația din sud-vestul Queensland-ului a murit, în special animalele tinere care erau înlăturate din principalele locuri cu
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
și de secetă. De exemplu, o secetă severă din 1980 a condus la pierderea frunzelor din numeroși eucalipți. Ulterior, 63% din populația din sud-vestul Queensland-ului a murit, în special animalele tinere care erau înlăturate din principalele locuri cu hrană de către koala dominanți, mai bătrâni, ceea ce a încetinit și mai mult redresarea populației. Mai târziu, această populație a scăzut de la circa 59.900 de indivizi în 1995 la 11.600 în 2009, o scădere atribuită în cea mai mare parte condițiilor mai
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
2009, o scădere atribuită în cea mai mare parte condițiilor mai aride și uscate ce au rezultat din secete anuale din 2002 în 2007. Alt rezultat negativ estimat al schimbărilor climatice este efectul creșterii nivelului atmosferic de CO în hrana koalei; creșterile de CO în eucalipți reduce cantitatea de proteine și o crește pe cea de tanin în frunze, reducând calitatea sursei de hrană. Prima referință scrisă despre koala a fost înregistrată de John Price, un servitor al lui John Hunter
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
al schimbărilor climatice este efectul creșterii nivelului atmosferic de CO în hrana koalei; creșterile de CO în eucalipți reduce cantitatea de proteine și o crește pe cea de tanin în frunze, reducând calitatea sursei de hrană. Prima referință scrisă despre koala a fost înregistrată de John Price, un servitor al lui John Hunter, guvernatorul provinciei New South Wales. John Price a văzut un „cullawine” în ziua de 26 ianuarie 1798, în timpul unei expediții către Munții Albaștri, deși ceea ce a scris despre
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
fost publicat decât după aproape un secol în "Historical Records of Australia" ("Analele Istorice ale Australiei"). În 1802, exploratorul francez a văzut animalul atunci când cei doi ghizi aborigeni ai săi, întorcându-se de la o vânătoare, au adus două picioare de koala pe care intenționau să le mănânce. Barrallier a conservat membrele și le-a trimis, împreună cu notele sale, unui succesor al lui John Hunter, , care le-a dat mai departe lui Joseph Banks. Ca și notele ale lui Prince, nici cele
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
notele ale lui Prince, nici cele ale lui Barrallier nu s-au publicat decât în 1897. Articole despre „Koolah” au apărut în "" la sfârșitul anului 1803, și l-a făcut pe rege să îi comande lui picturi în acuarelă reprezentând koala. Lewin a pictat trei ilustrații, dintre care una a fost reprodusă în lucrarea lui Georges Cuvier, "Le Règne Animal" ("Regnul Animal"; publicată prima oară în 1827) și în alte câteva lucrări europene despre istoria naturală. Botanistul Robert Brown a fost
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a fost reprodusă în lucrarea lui Georges Cuvier, "Le Règne Animal" ("Regnul Animal"; publicată prima oară în 1827) și în alte câteva lucrări europene despre istoria naturală. Botanistul Robert Brown a fost primul care a scris o descriere științifică a Koalei în 1814, bazată pe o femelă capturată lângă Muntele Kembla în regiunea Illawarra din New South Wales. Ilustratorul botanic i-a desenat craniul, gâtul, picioarele și labele. Dar lucrarea lui Robert Brown a rămas nepublicată și nebăgată în seamă, pentru că
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
moartea sa, când au fost preluate de Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Ele au fost regăsite abia în 1994, iar picturile în acuarelă ale lui Ferdinand Bauer n-au fost publicate până în 1989. Chirurgul britanic a dat detalii despre koala, bazate pe mărturiile oculare ale lui William Paterson, care s-a împrietenit cu Brown și Bauer în timpul șederii lor New South Wales. Everard Home, care a publicat în 1808 descrierea sa în revista "Tranzacțiile Filozofice ale Societății Regale", i-a
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
pe mărturiile oculare ale lui William Paterson, care s-a împrietenit cu Brown și Bauer în timpul șederii lor New South Wales. Everard Home, care a publicat în 1808 descrierea sa în revista "Tranzacțiile Filozofice ale Societății Regale", i-a dat Koalei numele științific "Didelphis coola". Prima imagine publicată a Koalei a apărut în lucrarea de istorie naturală a lui George Perry, "Arcana" (1810). Perry l-a numit „Leneșul de Noua Olandă” deoarece îl considera similar cu adevărații leneși, genul "Bradypus" din
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a împrietenit cu Brown și Bauer în timpul șederii lor New South Wales. Everard Home, care a publicat în 1808 descrierea sa în revista "Tranzacțiile Filozofice ale Societății Regale", i-a dat Koalei numele științific "Didelphis coola". Prima imagine publicată a Koalei a apărut în lucrarea de istorie naturală a lui George Perry, "Arcana" (1810). Perry l-a numit „Leneșul de Noua Olandă” deoarece îl considera similar cu adevărații leneși, genul "Bradypus" din America Centrală și de Sud. Disprețul său pentru koala, evident
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a Koalei a apărut în lucrarea de istorie naturală a lui George Perry, "Arcana" (1810). Perry l-a numit „Leneșul de Noua Olandă” deoarece îl considera similar cu adevărații leneși, genul "Bradypus" din America Centrală și de Sud. Disprețul său pentru koala, evident în descriere, era tipic atitudinii predominante a englezilor față de fauna Australialiei, pe care o considerau ciudată și primitivă: „... ochiul este plasat ca la leneș, foarte aproape de gură și nas, ceea ce îi dă o fizionomie greoaie și nepotrivită, și lipsită
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Natura nu face nimic degeaba, putem considera că chiar și aceste creaturi somnoroase și fără simț au fost create cu înțelepciune pentru a întregi una din marile zale ale lanțului naturii animate ...". Naturalistul și artistul a ilustrat și a descris koala în lucrarea sa în trei volume "The Mammals of Australia" ("Mamiferele Australiei")(1845-63), și a adus fauna mai puțin cunoscută a Australiei, inclusiv koala, în atenția publicului general britanic. Într-o serie de publicații despre fiziologia și anatomia mamiferelor australiene
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
una din marile zale ale lanțului naturii animate ...". Naturalistul și artistul a ilustrat și a descris koala în lucrarea sa în trei volume "The Mammals of Australia" ("Mamiferele Australiei")(1845-63), și a adus fauna mai puțin cunoscută a Australiei, inclusiv koala, în atenția publicului general britanic. Într-o serie de publicații despre fiziologia și anatomia mamiferelor australiene, Richard Owen a prezentat Societății Zoologice din Londra o lucrare despre anatomia Koalei. În această publicație citată pe scară largă, el a făcut prima
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
1845-63), și a adus fauna mai puțin cunoscută a Australiei, inclusiv koala, în atenția publicului general britanic. Într-o serie de publicații despre fiziologia și anatomia mamiferelor australiene, Richard Owen a prezentat Societății Zoologice din Londra o lucrare despre anatomia Koalei. În această publicație citată pe scară largă, el a făcut prima descriere minuțioasă a anatomiei sale interne și a observat similaritatea structurală generală cu vombatul. Naturalistul englez , custode al Societății Zoologice din Londra, a fost primul care a clasificat koala
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Koalei. În această publicație citată pe scară largă, el a făcut prima descriere minuțioasă a anatomiei sale interne și a observat similaritatea structurală generală cu vombatul. Naturalistul englez , custode al Societății Zoologice din Londra, a fost primul care a clasificat koala corect, ca marsupial, prin 1840. A identificat similarități între el și rudele sale fosile "Diprotodon" și "Nototherium", descoperite doar cu câțiva ani în urmă. La fel, , custodele Muzeului Australian, a observat cum lucrau mecanismele evolutive în timp ce compara koala cu strămoșii
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a clasificat koala corect, ca marsupial, prin 1840. A identificat similarități între el și rudele sale fosile "Diprotodon" și "Nototherium", descoperite doar cu câțiva ani în urmă. La fel, , custodele Muzeului Australian, a observat cum lucrau mecanismele evolutive în timp ce compara koala cu strămoșii săi, în lucrarea sa din 1871, "Mamiferele Australiei" (alta decât cea a lui John Gould). Prima koala în viață a ajuns în Marea Britanie în 1881, fiind cumpărată de către Societatea Zoologică din Londra. După cum povestea procurorul societății, William Alexander
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Nototherium", descoperite doar cu câțiva ani în urmă. La fel, , custodele Muzeului Australian, a observat cum lucrau mecanismele evolutive în timp ce compara koala cu strămoșii săi, în lucrarea sa din 1871, "Mamiferele Australiei" (alta decât cea a lui John Gould). Prima koala în viață a ajuns în Marea Britanie în 1881, fiind cumpărată de către Societatea Zoologică din Londra. După cum povestea procurorul societății, William Alexander Forbes, animalul a murit accidental când capacul greu al unui dulap de toaletă a căzut pe el și nu
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]