172 matches
-
ultimele cuvinte ale fetei au aruncat o umbră asupra Întregului bar precum aripile unei păsări uriașe. Cei doi bărbați de la masa de la intrare au privit Înspre noi, surprinși. Următoarea melodie era interpretată la chitară și atmosfera din jurul nostru părea mai lîncedă. Nu mă mai simțeam deloc izolat de restul barului. Mi-am terminat băutura din pahar pe cînd coboram de pe scaun. — Plec. Mi-am amintit că am o treabă. Peste cele două bancnote de două mii de yeni pe care le pregătisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ale vieții Beatrice ea s-a Întors În America, l-a cunoscut pe Stephen Blaine și s-a căsătorit cu el. Asta numai pentru că era ușor surmenată, ușor tristă. Unicul său copil a fost purtat În pântece Într-un anotimp lânced și a venit pe lume Într-o zi de primăvară, În nouăzeci și șase. La cinci ani, pentru ea Amory era deja un Însoțitor agreabil. Un băiețel cu părul castaniu și ochi mari, frumoși, care, pe măsură ce creștea, Îi stăteau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sus unde era albastru, în jos unde se aplecă să ridice o crizantemă pierdută de cineva. își aminti cu plăcere de norocul ce dase peste el, ca și cum n-ar fi stricat totul cu refuzul lui. Cu sfârleze mici potrivi firele lâncede ale crizantemei și porni să povestească. Siei aventura și să-i dea floarea. "Biata fată!" își zicea în gând, ca și cum i-ar fi făcut vreun neajuns, de care vrea s-o consoleze. "Biata fată!", și, înfundîndu-și pe ochi feutrul, dezmierdă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cela expliquc tout! declarase căzătura, prelingîndu-și buzele muiate pe brațul Adei. în camera mereu mai confortabilă a lui Lică, întîlnirile urmau liniștite. După voluptatea furioasă și pe apucate, fusese voluptatea scabroasă a camerei discrete și sigure, apoi senzualitatea lacomă și lâncedă, și acum intrase în faza obiceiului tiranic. Era încă "marele amor", pe înțelesul lor. Lică avea ore fixe când primea elevii. Tot restul timpului era liber și fără griji, grajdurile erau în sezo2i mort, și Trubadurul își plimba hainele frumoase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
țipă-n mine cu vulgaritate. Se freacă crunt podelele. Pereții Sunt rași de zugrăvelile lor toate. De reparații capitale e nevoie! Aceste cabluri ce le am drept nervi Nu-s bine izolate, curentează Pe la unghere dacă nu le-observi. Șunci lâncede, brânzeturi violente, Miresme ce de impudoare le incrimini, Oh, un bufet întreg de sentimente S-a împuțit neconsumat de nimeni. Seara mânia-mi intră pân’la stea. Și-n timp ce spirturi ustură s-o spele, Ce chelfăneli grozave de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
mică, cu obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos, plin, totdeauna conștient de statura lui bogată, sta lânced, obosit, învelit fără grijă în chimonoul de dimineață. Din când în când apuca brusc mâna Linei fără să spună nimic. Lina șoptea atunci cuvinte liniștitoare și îi lua pulsul. O invita să bea apă zaharată, în care turnase o lingură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păreau a ieși prin plafon încît Mini ar fi vroit să fie în același timp pe trotuarul din fața. casei, pentru a vedea pe coperiș acele gheare apărând prin țigla roșiei . Dar Mini acum era refugiată în lumi interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se trezise prinsă. Da! Unele vorbe fac bine. Sunt erupții higienice care curăță de supărare. Urticarii blajine în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mansardate, altele, mici oteluri de stil, care toate dau orașului un aspect de vilegiatură luxoasă, cu excesul unei grădini proprii, cu transplantarea brazilor și fantazia pergolaurilor, acoperite de plante urcătoare capricioase, de drăgălășenia amoroasă a trandafirilor, mărunți sau de ciorchinii lâncezi, galbeni și violeți ai salcâmilor târâtori, sau de cine știe ce alte bizare roade ale grimpantelor delicate. Viziuni de case după care te întorceai la colț de strade albe, ca după o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut răscoli. Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile astea vechi. . . care nu înseamnă nimic. . . cum e femeia asta în toaletă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului crește sau scade. Mă leagănă încet odată cu undele după-amiezii, aproape imperceptibil, mai puțin atunci cînd stai lungit pe spate, lînced, ca mine, și plutești epuizat, nemaiștiind unde se termină trupul tău și unde încep lemnul, apa și văzduhul. În depărtare îl aud pe David strigînd. Nu răspund. Închid ochii. Cînd îi deschid din nou, el este în spatele meu. Privesc în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine, răcoros și larg, uneori cotind lînced, conștient că era mai mare și mai puternic decît toată vegetația fremătătoare de pe mal. Îmi lipsea, îmi lipsea contactul zilnic cu apa, dar rîului n-ar fi putut să-i pese mai puțin, nu avea reacție. Alergam în susul curentului și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
locul lui în oraș, despre viața ciudată pe apă pe care o împărțeam. Brusc, un grup de călăreți s-a îndreptat spre mine, ieșind din umbră, sunetul copitelor fiind înăbușit de pămîntul moale. Trei sau patru cai într-un galop lînced în drumul lor spre grajd. Trupurile lor enorme au trecut pe lîngă mine pe amîndouă părțile; era prea tîrziu să mă feresc din cale. Coaste, frîie, piele scrîșnind. Le-am simțit sudoarea caldă, mirosul de bălegar și pămînt. Cineva sudui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acum stau în fața micii mele ferestre. S-a făcut cald. Vara avea să continue ani de-a rîndul, dar sezonul sportiv se apropia de sfîrșit. Mi-am aplecat capul prin cadrul ferestrei și am încercat să privesc în stradă. Liniște lîncedă, cît era strada Smarald de lungă. În minte, coteam și ajungeam la rîu. De ce nu eram trist odată cu apropierea ultimei competiții? De ce nu-mi era teamă de lunile lungi de dinaintea lui septembrie, în care n-aveam să-i văd, pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii pași prin ierburi și stuh se-împleticesc. În ochi, din lâncezi ape, cum pâlpâie gălbuie Și uleioasă, dâra caicului turcesc! DOMNIȘOARA HUS Surorii noastre mai mari, Roabe aceleiași zodii, Preaturburatei Pena Corcodușa. a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri și alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
arătoasă și un dindărăt opulent și nerușinat, închipuind fantasmagorice combinații de amulete amerindiene tolerate ideologic de autoritățile vremii cu simboluri creștine, mascate abil în argint. Ținutul acesta, de la periferia timpului și totuși contemporan, izvodise un folclor nefiresc, puhav, debil și lânced, aidoma bureților aceia pucioși, care cresc în margini de smârcuri din pădure, viețuind în umbra umedă și devenind solubili de vii, în lumina soarelui, nemairămânând din ei decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întorși de la studii în străinătate, oameni de afaceri plecați cu treburi prin alte părți, câțiva preoți, călugărițe. De data aceasta, vasul Vietnam găzduia și o renumită actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă, majoritatea pasagerilor retrăgându-se prin cabinele lor pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile de salvare se legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era mult mai rău, era cu o treaptă deasupra mizeriei. Ultimul prag înaintea fantasmelor ei. Trăia izolată în apartamentul acela, ca pe un nor unde își reconstruise viața, unde își aranjase pianul și fiul. Aș fi vrut în anumite ore lâncede ale după-amiezii să mă îndrept spre viața pe care o vedeam forfotind jos, dar nu aveam curajul să o umilesc. M-am prefăcut că și pentru mine lumea aceea nu exista. Grăbită, ea mă urca în autobuzul care ne ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când împrejur e-o lâncedă tăcere, Când cresc speranțele și-n răsărit apun, Când gratuită-i orișice părere... Dezlănțuit, un vânt de nebunie Tot mai chinuitor ne bântuiește, Ne bate, ne omoară, ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată se aude chinuitor de tare un radio. O voce stridentă și amenințătoare anunță ultimele știri. Pe fondul acestei atmosfere stătute, lâncede, în care presupui că nu se mai poate întâmpla nimic, se anunță cele mai atroce evenimente: o cursă aeriană deturnată, nu-mi amintesc unde, un accident de mașină mortal; n-aș putea spune dacă a murit, de fapt, cineva. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
râul să-l poarte departe de acțiunea mea nefastă, ca sufletul lui să se poată odihni. Multă vreme am zăcut întinsă printre răchitele râului, cu gândul aiurea... tinerii veniți la râu erau din ce mai apatici, se plictiseau, viața era lâncedă, fără acea scânteie ucigătoare a iubirii ce se aprindea la semnul Aspidei. Timpul nu mai are răbdare". Spațiul cotidian După ce-am ascultat nemișcați povestea Aspidei, am pornit grăbiți spre ieșire. Ne-am despărțit spunându-ne vag la revedere. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci am înțeles pe dată cauza înșelăciunii mele: fecioria ei atârna lâncedă de un trup ce a învins de nenumărate ori în gând sau în vis patimile iubirii. Pasiunea răzbătea prin toate orificiile ei, dorința făcea tot mai mult loc păcatului, fie el mental, oniric sau manifest. Și în aceeași patimă nestăvilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă gândesc la ea pe tot parcursul drumului. Simplul fapt că mă aflu în tren implică prezența ei fizică sau mentală (când ea nu este!); singurul loc binecuvântat, cu cât mai aglomerat cu atât mai dezirabil, în care trupurile noastre lâncede se gudură de atâta așteptare sau gândurile noastre se adună și se contopesc. În timpul zilei, sunt liniștit ori de câte ori o întâlnesc pe Pulcheria dimineața sau, dacă nu, prospectez posibilitățile de întoarcere acasă în același tren cu ea. Iată cum trenul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]