911 matches
-
răspunzându-i cu iritare aceasta. Surprinsă de ton, infirmiera îi aruncă o privire oțelită răspunzând: „ da’ știi că mă enervezi?” - și mopul ei descrise un semicerc cuprinzător. Glasul Soniei căpătase accente metalice. Răspunse rar. „Da... șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și ca și cum nici n-ar fi vorbit până atunci cu Sonia spuse: „...Ei gaaata... am terminat! și luându-și mopul, părăsi salonul. Se auzea rumoare și curios, râsete în salonul învecinat. Câteva șoapte
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
să știi că și atunci eram foarte îndrăgostit de tine...dar nu am putut să-mi dezvălui sentimentele... - Frumos gest...roșește ea și emoțiile o înfierbântă. Fără să vrea,atinge cu antebrațul paharul de suc, iar lichidul galben, aromat, se lățește pe masa mică și se prelinge pe gresie conform principiului atracției gravitaționale. - Nu-i nimic, sare el și șterge repede cu prosoape de hârtie micainundație. - Scuze, scuze! spune ea și își duce mâna la tâmplă, ca și cum și-ar fi adus
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 2 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 2. Aventura fatală Timpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
ne băgăm cuminți în camerele noastre. -Bine mă, de ce nu spui așa, ia-l și pe derbedeul celălalt și dați-i drumul. Gorila, așa era poreclit educatorul din cauza faptului că avea capul turtit de sus în jos, iar nările erau lățite ca la maimuță, era bucuros că pusese mâna pe așa bunătăți pentru un lucru ușor de rezolvat. Cum s-a văzut cu biletele în mână, Florin Tatu a alergat la ușa prietenului său, a descuiat-o cu cheia pe care
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
cu mâncare în strachina în care fusese ciorba, apoi noi luam mămăligă în mână, o frământam până ce făceam un fel de cârnat mai mic, cu vârful acestui cârnat-mămăligă întingeam în tocăniță. Doar murdăream mămăliga cu tocăniță, dacă vreunul ar fi lățit vărful cilindrului să-l facă ca pe o mică lopețică pentru a lua mai multă mâncare, ar fi intervenit Ion , care, ne urmărea ca un vultur și ne-ar fi certat: ”nu vă mai săturați, sunteți în stare să mâncați
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma noastră straturile greblate se lățeau văzând cu ochii. Privirea tăcută a domnului Arsu, care se plimba printre noi cu mâinile la spate, confirma că ne însușisem noțiunile date. Mulțumit că lucrăm ca niște automate, s-a retras puțin mai departe, la umbra unor sălcii, după
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
scapi! Răpusă de ... XI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. 2. Aventura fatală Timpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fost! Până-ntr-o zi când m-a chemat directorul în birou, furios că i-am greșit un raport ce ... Citește mai mult 2. Aventura fatalăTimpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un sacrificiu real? Nu mai am nici o dovadă că am posedat odinioară fișiere sistematice aduse la zi și sertărașe ținute Într-o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipa În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie crescută Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu nu mai bine rămîn Între picioarele unei turme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
încercând să își tragă sufletul nițel. Se gândea deja să facă cale întoarsă spre casă. Umblase destul pentru ziua aceea, iar acum își făcea curaj să pornească pe drumul înapoi. Mai sus de locul unde stătea el, albia pârâului se lățea. În mal, chiar la marginea apei, din vegetația deasă ieșeau capetele a doi stâlpișori din lemn albit de vreme. Mai la deal se vedeau alți doi și tot așa până mai încolo. Nu era locul lor acolo, așa încât se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde albia își schimba direcția erau adunați bușteni cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste acesta. De acolo unde se afla, îi venea tot mai greu să-l vadă pe bătrânul paznic. Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale. Cristian înțelese că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
topoarelor de lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite în satele Balaia și Lunca (comuna Filipeni). Toporul din Mărăști are gaura de înmănușare cu manșon, iar lama este suplă, ușor curbată și lățită spre tăiș. Are următoarele dimensiuni: L=14,5 cm, lț=5,7 cm; tubul de înmănușare - a=3/3,23 cm, b=2,3/2,8cm; greutatea 680 g. Patina de culoare verde închis se păstrează mai ales în interiorul tubului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
2 Sate vechi și noi pe valea Dunaviciorului și Dunavșțului Nu avem niciun motiv să subscriem la teza pământului pustiu și să vedem peste tot teritoriul viitorului stat șara Românească Moldova, o terra deserta care, ca prin farmec, s-a lățit și s-a umplut de lume în primele decenii după Descălecare. Admitem numai că populația era rară, trăind în comunități mici, pe care le numim sate, deși satele nu erau singura formă de locuire, și care își schimbau locul în cadrul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de dependență, obștea Frunteștilor s-a ținut tare, ajungând, prin urmași, pân la noi. Familiile Ciuchi, Corniță, Bârgu, Vârlan, Oprișan, Ciută, Huțu, Perju au o vechime de câteva sute de ani, au dat naștere la spițe de neam „s-au lățit” prin căsătorii și încuscriri, urmașii lor păstrând conștiința că se trag din neam nare, boieresc. în lista vadurilor de iaz din 4 ianuarie 1817, distribuite grupurilor (cete) de răzeși pe de apa Dunavățului, după analogia stânjenilor ce posedă în moșie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
renovare, zise Molins În chip de scuză. Ca să sparg gheața, am pomenit numele doñei Aurora ca și cum ar fi fost vorba de o veche prietenă de familie. Să știți că era mișto cînd era tînără, adevăru-i, comentă Molins. Anii i-au lățit fundul, și sigur că nici eu nu mai sînt ce-am fost odată. Așa cum mă vedeți, eu, la anii dumneavoastră, eram un Adonis. În genunchi se puneau fetișoarele ca să le fac o favoare, dacă nu un copil. Secolul XX e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curând va fi sfârșitul lumii, atât de vehement se certau. Dar curând făcură pace și Tiaré îi dădu bucătarului o țigară. Amândoi fumară liniștiți. Știi că eu i-am găsit nevastă? zise deodată Tiaré cu un zâmbet care i se lăți pe toată fața imensă. — Cui? Bucătarului? — Nu, lui Strickland. — Bine, dar avea deja una. — Așa zicea și el, dar i-am spus că aia e în Anglia și Anglia e la capătul lumii. — Adevărat, i-am răspuns. — Venea pe la Papeete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și negru pe care le văzuse la abație, scrutând ca niște șerpi tot ceea ce se petrecea. Era sigur că Noffo, șeful inchizitorilor, se afla pe aproape, poate ascuns În camera alăturată. - Așadar, spune-mi ce vrei. Pe chipul cardinalului se lăți o expresie satisfăcută. - Să aflu de la dumneata care Îți sunt sentimentele politice. - Ce interes pot avea ele pentru voi? În loc de răspuns, prelatul Întinse o mână spre perna de lângă jilț, apucând un fascicul de foi. Aruncă o privire peste prima, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da, ceafa aceea... că părul... părul ăla... și pe urmă au Întors corpul cu fața În sus. — E Dick, Dick Humbird! — Iisuse Hristoase! Vezi dacă-i bate inima! Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
față, iar el nu fugea de ei, ci Îi urma... Îi urma. A Început să alerge orbește, cu pumnii strânși, cu inima bătându-i În piept ca un ciocan. Departe În față a apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc o fereastră de peste drum; pe urmă Încă o sută s-au luminat și i-au umplut, dansând, câmpul vizual. Sub picioarele sale, un oberlicht verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tras pantalonii și am țâșnit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-mă ca turbat asupra individului. - Ușurel, băiatule!, mai apucă el să rostească, înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut. Din colțul gurii o pată sângerie se lățea tot mai mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că tatuajul îți dă drepturi suplimentare?, bolborosi el cu greutate, amețit. Eram gata să-l sfâșii. - Potoliți-vă nătărăilor!, zise Ursula ridicându-se în capul oaselor, apoi ridicându-se trecu pe lângă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]