179 matches
-
al lui Zoli, la tablă ca să ne scrie ceva, la florile de la fereastră ca să le mute ghivecele În lumină. Se iscălea În caietele noastre, după ce ne trecea notele, cu o fulgerare roșie. O clipă după aceea, o auzeam criticînd scrisul lăbărțat al cîte unuia. I-l și Îndrepta pe loc. Mă revăd și pe mine, În fața Învățătoarei noastre, ridicîndu-mă În două picioare pe cît de sigure, pe atît de inspirate și raportînd: — Tovarășa, să știți că elevii (urma aici o scurtă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
astfel de situații. Poate că tocmai din pricina asta se ținea el atât de țeapăn. și-a aruncat o privire În jur, Însă nu se vedea nici un străin. O tânără a sosit să ia comanda. Așa cum era Îmbrăcată, cu haine bărbătești lăbărțate, cu un cămeșoi lălâi Încheiat până la guler și cu pantaloni cu dungă pătați, putea să fie și băiat. Cum privirea Îi era dezaprobatoare, Margaret a simțit că decolteul rochiei ei, oricât era de modest, arăta dintr-odată prea mare și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum lăbărțat grideschis, care Îi atârna pe umeri și-l făcea să pară și mai scund decât era. Nu i-a Întins mâna, doar i-a indicat drumul cu un gest elegant. Mergea cu un pas Înaintea ei, asigurându-se că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi șterpeliseră ceva din propria ei casă și refuzau să i-l dea Înapoi. Declarația președintelui privitoare la hotărârea Indoneziei de a lua Înapoi Papua o socotise drept un act justițiar. Așteptați aici, vă rog, a zis cel cu costumul lăbărțat Înainte de a dispărea pe o ușă de la celălalt capăt al vastei Încăperi. Mai fusese acolo, și-a spus ea. Dincolo de ferestre era același enorm suwar, a cărui coroană acoperea peluza care continua până la Îngrăditura de metal. Însă Încăperea nu fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fuseseră cu siguranță doar lămpi simple. A rămas răbdătoare mângâind absentă cu degetele plicul pe care-l avea cu ea, pipăind conturul celor două diapozitive. Cineva a apărut În colțul Îndepărtat al Încăperii, nu era ghidul ei, cel cu hainele lăbărțate, ci o persoană mai tânără, Într-un costum elegant, oarecum soldățesc, nu chiar uniformă, dar nici cos tum civil, cu epoleți butonați și cu buzunare pe piept care-i dă deau o Înfățișare de explorator. Pe rever avea Înfiptă o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așadar și de mine, în hinterlandul orașului meu natal, începând cu întreg teritoriul Kașubiei și până în Câmpia Tuchel, familiile de țărani polonezi fuseseră izgonite din casele lor, iar în locul lor fuseseră aduși germani luați ca pradă din țările baltice. Felul lăbărțat și împleticit de a vorbi al acelora, asemănător fiind dialectului de la noi, era ușor de imitat, mai cu seamă că la Conradinum fusesem coleg, chiar dacă pentru scurtă vreme, cu un băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cetatea Albă, Chilia și tot țărmul de nord-vest al Mării Negre. În plus, din obscure motive politice, Calaican găsea respingătoare utilizarea ca acoperământ al capului a acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și la fel de originală: decât șleapcă, mai bine prefer pleașca asta, ca o balegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cuptorul lulelei, jarul tutunului avu iar câteva licăritoare pulsații. Relația aceasta vi-o voi reda mai închegat în următorul enunț. Iată-l! Folosind peretele placat în smalț mov, ca pe o tablă școlară dintr-un închipuit amfiteatru studențesc, Profesorul desenă lăbărțat, cu o bucată de cretă de croitorie, pe care o sustrăsese absent, la o ședință de probă pentru vestimentație a soției, câteva litere mari, pronunțându-le solemn pe fiecare dintre ele: E = mc la pătrat. Privindu-i triumfător, ca și cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care avea să se folosească. În după amiaza celei de-a treia zi l-a văzut pe Kobayashi, care stătuse toată dimineața în casă, ieșind din bârlog. Ca de obicei, i se vedea pieptul veștejit printre pliurile chimonoului murdar și lăbărțat. Endō și-a pus repede haina și a pornit în urmărire. Deși fusese senin de dimineață, spre prânz a început să se înnoreze în Yamagata. Razele soarelui pătrundeau cu greu printre norii cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
portocală, poate și-o felie de salam și vreo două măsline umplute... și pâine... - ...tu-le muma lor... - Și eu traduceam toate astea... Să nu mint, totuși! Mai rămăsese cineva neatins, un Hans cu papion violet la gât și urechi lăbărțate, absolut imobil, insensibil, cu aer de SS-ist în vacanță, pe care-l bănuiesc că ascunde sub pat tot felul de cătușe, biciuști și zgărzi cu cuie. Până și cașalotu’ de prefect: „Dapacatmaritămșfataiastagăsâmubaiet”. - Nu puteai să-i dai c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul. Lăbărțat, clătinându-se ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru pasta de roșii „Reginald“ și pentru noile șosete „Kalisstrat“ încercau să astupe o crăpătură ce aproape traversa geamul oglinzii de sus până jos. Prinsă într-un cui, în colțul din stânga sus al oglinzii, o hârtie verzulie cu un scris lăbărțat: „Joi Adunarea Ce.O.Me la COOPERATIVĂ.“ - Ce, se răsti tânărul către oglindă, o preducea-i un hectar de pământ să ți-l dea dacă a desființat ceapeul? Da’ nici acolo nu mai face chestii de-astea. Că nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
întotdeauna fleșcăiți și goi? Explicația e simplă: și-au golit conținutul, precipitațiile propriu-zise, peste zona muntoasă din Västerbotten, peste munții înalți din nord, Sulo, muntele Ammar și Nasa. Când ajung aici, nu le-au mai rămas decât învelișurile umede și lăbărțate. Așadar stau culcat pe spate, iar dictafonul mi se odihnește pe piept. Mă simt mult mai sigur când stau culcat decât când sunt așezat. Este important să te simți în siguranță. Ceea ce trebuie să spun acum nu face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
totuși o recunoșteam. Era clar că și ea mă recunoscuse. Ochii ei mici, afundați în orbite, erau tot timpul îndreptați asupra mea. Eu întotdeauna am fost același. După o vreme am înțeles cine era. I-am recunoscut buzele în pielea lăbărțată și, totodată, uscată. Se mișcau necontenit. Dar nu voiam să fiu recunoscut. Și nici ea nu voia să dezvăluie cine este. Nici unul dintre noi nu tânjea după îmbrățișări și binecuvântări. Dar pentru mine era necesar să-i pot arăta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un pic impersonală și teoretică. Pot să înțeleg acest lucru. Ea nu e caracterizată de corporalitatea lăbărțată, ca să nu spun umedă, care este în general inerentă dragostei. Toate acestea îmi sunt străine. Nu îmi stau în caracter. Așadar, când va veni momentul potrivit, te voi strânge la pieptul meu. Același. DESEN Așa. Asta e deci ceea ce știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
grozavă o să mi se pară după pâinea prăjită, tot prăjită tare. Te face bun pentru toată ziua! Micul dejun în doi fusese mai mult o desfătare vizuală decât gustativă; în fața mea, pe colțar, ședea Zina îmbrăcată sumar doar în maieul lăbărțat, agitându-și succesiv pe stinghia taburetului picioarele goale. Nu că m-ar fi făcut ea să elimin pâinea prăjită de pe lista alimentelor respingătoare (alături de căcat, pe care nu l-am gustat încă), vreau doar să spun că în dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și nici rude nu-i erau, dar se uitau în jos la el cu ochi strălucitori și îi zâmbeau drăgăstos, iar uneori, în toiul zâmbetului, îi făceau mamei cu ochiul. Una dintre prietene era mai în vârstă, zâmbea mai puțin lăbărțat și i-a dat lui Nestor o brânzoaică mare, rotundă și frumos rumenită. Nestor n-a mușcat din ea imediat fiindcă ochii îi erau atrași de casa necunoscută în care intraseră, plină de bibelouri și de goblenuri. Dar în timp ce admira
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de pază fixate, nici nu se mai vedeau unul pe altul. Stând singur la o margine de drum de țară, cu pușca la picior, Eugen avea ocazia să constate din nou, dar parcă mai acut decât altă dată, cât de lăbărțată stătea uniforma pe el; deși era locul unde ăsta era ultimul lucru care conta. Orașul se vedea undeva în depărtare, răspândind, sub razele soarelui, o lumină albă și ușor cețoasă deasupra orizontului, în timp ce în jurul lui creșteau nestingherite bălăriile înalte, nerușinate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o mulțime de oameni în ținută de seară jucau cărți sau table. Am plecat repede și am dat peste un lampadar aflat lângă ușă. În primul rând că acesta n-ar fi trebuit să se afle acolo, cu abajurul lui lăbărțat. O vreme, m-am tot învârtit printr-un fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum afară. Am sărit pe scări și am căzut rău pe spate. Deși pare ciudat; nu m-am lovit prea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâmplă oricum. N-o să-ți vină să crezi. E cea mai a dracului chestie. Mi se pare mie, așa pe nepusă masă, că jumătate din fetele din New York vor să-mi intre în chiloți - da, în chiloții mei cu șliț, lăbărțați și cu elasticul slăbit. Să fie vorba de succes? Să fie vorba de bani? Să fie progresul, lumina pe care Martina a revărsat-o asupra mea? În timp ce-mi pierd vremea pe la Blithedale, sunt acostat de mici țâcnite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așa că am coborât din taxi și am parcurs ultima milă pe jos ca să-mi liniștesc inima agitată, străbătând străzile din Chelsea cu numerele sprezece până la Eighth, trecând pe lângă coloanele de antimaterie ale hotelurilor prăpădite (cu câte o pipiță mare și lăbărțată trăncănind îndrăcit la recepție), după care m-am oprit în amurgul perfect al Manhattan-ului, aerul păstrându-și acum componentele de gri, argintiu și galben și am privit prin sârma de diamant cum toți copiii țopăiau cu mingea sub gura inelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
imaginare pe sânul stâng și pe coapsa expusă, și îi secționase gâtul cu o linie colorată, schițând acele părți ale mașinii destinate a se uni cu corpul ei. Spațiile libere din jurul acestor fotografii erau acoperite cu însemnări făcute cu scrisul lăbărțat de mână al lui Vaughan. Multe se terminau cu semne de întrebare, ca și când Vaughan ar fi speculat pe marginea modurilor alternative de-a muri, acceptând unele ca fiind plauzibile și respingând altele ca fiind prea extreme. O fotografie ștearsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să stăm și să ne uităm. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar noi nu trebuie decât să fim un public cuminte. Să fim receptivi și să așteptăm următorul dezastru. Pe bancheta taxiului, îmi simt fundul tot unsuros și lăbărțat. Au mai rămas treizeci și trei de exemplare ale cărții de versuri. Trebuie să mergem la Biblioteca Congresului. Trebuie să strângem mizeria și să fim siguri că așa ceva nu o să se mai întâmple niciodată. Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un metru și patruzeci noul șef al postului de miliție nu avea, dar compensa acest teribil handicap fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și se trânti cu turul larg al pantalonilor pe un scaun, fără să aștepte să-l invite cineva, cu aerul că acel loc îi era rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]