182 matches
-
pentru pasta de roșii „Reginald“ și pentru noile șosete „Kalisstrat“ încercau să astupe o crăpătură ce aproape traversa geamul oglinzii de sus până jos. Prinsă într-un cui, în colțul din stânga sus al oglinzii, o hârtie verzulie cu un scris lăbărțat: „Joi Adunarea Ce.O.Me la COOPERATIVĂ.“ - Ce, se răsti tânărul către oglindă, o preducea-i un hectar de pământ să ți-l dea dacă a desființat ceapeul? Da’ nici acolo nu mai face chestii de-astea. Că nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doar cu "Trăiască" și "Jos"! Lozinci. Pe ăsta, săracul, nici măcar salvele blițurilor n-or să-l poată obișnui cu împușcatul". Se întoarse cuminte, mângâie ziarul căzut cu talpa adidasului și-l ridică. 143 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că un bărbat real era totuși un bărbat real. Și că, oricât de dezagreabil de real, acesta părea a fi, în plus, un bărbat afurisit de înfierbîntat. - Scoate de pe tine chiloțarii, spurcatule... Mi-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar putea diferenția. Unde reușește el este În portretul moral. Iată pe acela al femeii senile și rele: „O văduvă-n vîrstă, bătrînă, zbîrcită, Cu doi dinți În gură, barba ascuțită, Nas cît pătlăgeaua, la vorbă-nțepată, Cu ochii ceacîră, gura lăbărțată, Fruntea-i cucuiată, fața mohorîtă, Peste tot negoasă și posomorită, Umbla-ntunecată și tot Înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată, N-o puteai cunoaște cînd e mulțămită, Că ea-n toată vremea era necăjită.” Încerc să desprind din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi negri, scăpărători, cu pomeți trași și tuciurii, sprijinindu-se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură : — Kali benga, socares ? Iadeș, care se ghemuise, făcându-se una cu moșu-su, nu- și putea lua ochii de la arătarea aceea despre care puteau spune la repezeală două
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu o dantelă. Pernele, imaculate, aveau ochiuri de broderie, nicăieri o suprafață textilă albă nu apărea ca o materie plată, ci dematerializată prin orificii. Rufărie, ciorapi, batiste erau legate cu panglici, și Ioanide zărise niște ciorapi ai lui Hergot uriași, lăbărțați, țesuți cu o infinită atenție de Erminia, obturați în locurile rupte printr-un grătar subtil de fire de bumbac. Ioanide mai constatase că Erminia nu lega nici un sentiment de jenă față de viața corporală a omului și de ceea ce sugerează, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la ea. Arhitectul ezită de a o deschide, cum făcea nu rareori când voia să-și prezerve spiritul de preocupări supărătoare. După două zile se hotărî s-o citească. "Dragul meu - zicea Sultana fără alte ocoluri, cu o scriere cam lăbărțată, totuși nu dezordonată - după multe ezitări, m-am decis să plec din țară, după sfatul tatii, care mi-a dat o grămadă de comisioane. Să nu-ți închipui deloc că mă plimb cu mâinile în buzunar, sunt mai ocupată decât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ani redus la scara unui trup de copil. Părea o ființă care se absorbise dinlăuntrul ei, retrăgîndu-și contururile, care își devorase substanța și care păstrase, ca demonstrație absurdă a unei supraviețuiri inutile, cioturile supraînălțate ale umerilor, gămălia capului și coastele lăbărțate, scăpate parcă din cheotorile toracelui. Spectacolul era atât de cumplit, încît în primele zece minute îmi venea să țip și să fug. Apoi, treptat, m-am liniștit. Femeia care stătea cu el zi și noapte ieșise, profitând de vizita mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
difuzează un imaginar de senzualism apolinic sau euritmic. Mobilierul concretizează, la rându-i, aceeași nouă cultură a confortului mai centrată pe rezonanțele senzitive decât pe etalarea semnelor bogăției. Încă de la sfârșitul anilor 1960, confortul anticonformist promovând stilul cool, decontractat sau „lăbărțat” se bucură de un mare succes. Confortul burghez opulent, rigid și grandilocvent este descalificat în beneficiul mobilierului jos, la nivelul planșeului, al mochetei și al pernițelor care-ți permit să te așezi pe podea: faimosul „fotoliu-sacou” care ia forma corpului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel mai în largul său este tocmai șarja enormă, compusă migălos și insinuant, precum veselia lăbărțată a soldaților și sătenilor la întoarcerea de pe front hora chinuită pe pământ sterp, cu gândul la pământul pe care nu l-au dobândit și la viața nouă care nu începe, caruselul vertical de care flăcăii sunt legați grotesc, rotindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de la Universitate. Purta părul tuns băiețește. Nu se omora după inele, cercei, sau alte podoabe. Dar brățara de la Claudia era altceva. Îi plăcuse de la-nceput amestecul ei geometric, în nuanțe cafenii. Și-o pusese de două ori, pe sub mînecile puloverelor lăbărțate. Tița o ascultă pe mătușă și, năpădită de gînduri negre, dădu fuga acasă. Prin geamurile verandei văzu cîteva vecine în negru. Intră să-și vadă tatăl... Îl puseseră deja pe masă. De disperare, sparse toate oglinzile - acoperite cu pînză - din
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
ceva din tușele maeștrilor americani, mai ales Hawthorne (The House of the Seven Gables) sau Poe (The Fall of the House of Usher). Locul este delabrat, secătuit de energie pozitivă, sinistru: "era o clădire veche, cu un etaj, enormă și lăbărțată, construită fără simetrie și fără gust. Pe pereții galbeni și coșcoviți, se zăreau dâre cenușii, lăsate de apa de ploaie din burlanele sparte. Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
revenit la doamna de la "amicii orbilor" și deodată m-a trăsnit parcă o revelație. Așa era, îmi plăcuse, dar eu ei? Și m-am zărit într-o oglindă a unei vitrine și m-am oprit. Slab, osos, rău îmbrăcat... haine lăbărțate, negre, țesute în casă, cusute de Iangă cu nasturi puțini. Palton de aba, parcă eram popă... Arătam mai bătrân decât eram cu zece ani și în clipa aceea m-am și simțit astfel, cu regretul că nu i-am trăit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ai văzut? Ei, na! Bineînțeles că văzusem. Cum să nu fi văzut ceea ce se petrecuse? Ceva însă nu mergea. Geo Dumi- trescu era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor lăbărțate, pe care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În cele 5-7-5 silabe o foarte mică parte din el, lăsînd sub apă sentimentele poetului și mesajele nespuse. Dacă Încercați să Înghesuiți prea multe Într-un haiku care permite doar un mic număr de cuvinte, mesajele voastre vor fi prea lăbărțate și prea subțiri pentru a mai avea vreun Înțeles. Este deci recomandabil ca el să reveleze, ca un iceberg, doar o parte și să omită sau să lase ascuns cît mai mult posibil sub apă, la dispoziția imaginației cititorului.” (Inahata
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mică vină. Îi Întorc spatele fără a-i mai adresa vreun cuvânt. (vineri) Astăzi, când să dau colțul la Bărăție, asist la ceva extraordinar. O țigancă vine din jos cu un copil În brațe care suge placid din sânul ei lăbărțat, lunguieț ca un dovlecel. E sobră În ținuta-i maternă, aș zice gravă; și-a dezvelit tot sânul și-l lasă să atârne lateral după gura copilului cam mare, ce se vede că nu trage laptele, ci, mai degrabă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e așa bleg că nu face diferența între o crochetă de pește și-un pachet de Persil. Am mai primit azi o scrisoare de la Crystal. Mi-am dat seama că-i de la ea cum am văzut plicu’ roz. Și scrisul. Lăbărțat și pe de lături. Mereu știu că-i de la ea. Nu doar după timbre - sunt mai mulți care-mi scriu din America. Am primit o groază de răspunsuri după ce-am dat anunț în revista de slăbit, și vin de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
făceai ochii mici și stăteai la 10 metri distanță. O să moară de cald în ea azi, când au anunțat un val de căldură de 30 de grade, la mijlocul lui septembrie, dar după ce a cotrobăit nițel prin tricourile mele spălăcite și lăbărțate, a abandonat orice speranță de a găsi ceva confortabil. Va trebui oricum să vorbești cu Kieran mai târziu, asta doar dacă nu ai de gând să te întorci aici. Speram că tonul meu transmitea perfect ideea că nu aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebuie căutată în litere - care îmi păreau prea mărunte. Astăzi știu mai mult decât dascălul acela caraghios, înalt, slăbănog, roșcovan, cu nasul coroiat, și cu mustața trasă ca o linie de foc peste buza de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În mintea lui, l-ar fi adoptat ca pe un fel de fiu. Nu se neliniștește decât când Burgess lipsește perioade mai Îndelungate de timp. Uneori, mișcă mâna pe tăblia patului, parcă trasând cuvinte cu scrisul acela extravagant, mare și lăbărțat, pe care familia i-l cunoaște atât de bine din scrisori. Zilele trec atât de calm și obiceiurile casei Își găsesc un ritm atât de regulat și de liniștit, Încât cele două doamne James consideră că se pot aventura, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așadar și de mine, în hinterlandul orașului meu natal, începând cu întreg teritoriul Kașubiei și până în Câmpia Tuchel, familiile de țărani polonezi fuseseră izgonite din casele lor, iar în locul lor fuseseră aduși germani luați ca pradă din țările baltice. Felul lăbărțat și împleticit de a vorbi al acelora, asemănător fiind dialectului de la noi, era ușor de imitat, mai cu seamă că la Conradinum fusesem coleg, chiar dacă pentru scurtă vreme, cu un băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
perna pe care se culcase Harry. Era carnetul de Însemnări al lui Ted. Norman se simți dintr-odată copleșit. Stătea pe patul lui Ted, ținând În mână blocnotesul lui. Într-un târziu, se uită la două pagini pline cu scrisul lăbărțat și entuziast al lui Ted. O fotografie Îi căzu În poală. O Întoarse. Era fotografia unei mașini Corvette roșii. Simțămintele Îl copleșiră. Norman nu știa dacă plângea pentru Ted sau pentru el Însuși, căci Îi era foarte limpede că, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stricat pofta de mîncare? Jack se uită În farfurie: cotlet de vițel, sparanghel, cartofi copți. — Comand Întotdeauna mai mult cînd plătește Procuratura. Unde e Loew? Vreau să vadă ce cumpără. Smith rîse. Jack aruncă o privire la croiala costumului lui: lăbărțat, bun de camuflaj, face din mine un irlandez de vodevil și Îmi acoperă de minune pistolul automat calibrul 45, boxul și bastonul. — Ce-are de gînd Loew? Dudley Își cercetă ceasul. — Da, aproximativ treizeci de minute de politețuri ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cele mai de preț? Așteptând, în Bucureștii imposibili și gălăgioși, răspunsul Ministerului Educațiunii la cererea ei de echivalare a unor examene trecute în străinătate, rămânând ore întregi în biblioteci, cu tomuri prăfuite în față și fișe mâzgălite cu scrisul ei lăbărțat, străduindu-se să nu-și mai lase gândul să zboare la bărbatul înalt, subțire, inteligent, fin, doct și superb pe care îl întâlnise în trenul de Paris și care o vizitase în casa bătrânească, stârnind invidia soră-sii măritate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încât abia mai pridideam să notez, iar Rodica Dumitrescu se aplecase pe umărul meu să vadă dacă apuc să scriu totul și mi-a șoptit: uită-te la masă, uită-te la masă! și am ridicat privirea, continuând să scriu, lăbărțat și prescurtat, ce se zicea și i-am văzut cum șușoteau între ei, la masa prezidiului - „Cine?“ -, cei trei, Ilușcă, Patriciu și Panaite, și Patriciu s-a ridicat și a ieșit din sală, unde s-o fi ducând? am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]