470 matches
-
că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am început să ne
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
să risipească tot ce obțin pentru a se da mari în fața vecinilor. Tragic este însă că ăștia n-au de unde, n-au cu ce! În concluzie situația se profila a fi de un albastru foarte întunecat! Dacă ar fi avut lăbuțe șarpele și le-ar fi frecat de bucurie. Așa, se mulțumi doar să-și fluture solzii din coadă. Dar bucuria lui nu dură mult! Mânios nevoie mare, președintele corporației se ridică și își prezentă planul de salvare a omenirii (adică
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
coboară Din cer decât apă chioară, Nu merțane, nu ciolane, Da’ nici vorbă de babane, Nici măcar un osuleț, Ori chiștoc mai lunguieț !... Văzând el cum șade treaba, Că nici umbra nu-i degeaba, Pentru oase, chiar micuțe, Trebuia dat din lăbuțe Și nu îi ședea frumos Să dea la munca de jos, Iar cu meseria lui În cap nu lovea un cui, A fost pus în fața sorții De-i pică toți cârlionții ; Cățeluș cu permanent Deveni mai insistent, Că, cerând un
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
vă mai rețin, Mă iertați, mai am puțin, Că revin din nou la el, Năpârlit și singurel, Se visa, cu nostalgie, (Că plătea acum chirie) Tolănit la umbra deasă Sub bătrânul dud de-acasă, Tot lingându-se de zor, Pe lăbuțe și cosor ! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Vis de emigrant / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1623, Anul V, 11 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
i-ar fi putut fi de folos lui Relu în investigația lui. Înțelegând că era un furt cumplit, petrecut chiar sub boticul iepurașilor, detectivul se lăsă dus la locul faptei. Erau strânși acolo toți iepurașii. Cei mari, speriați, își duseseră lăbuțele la boticuri, iar cei mici, lăcrimau în mustăcioare. Cu toții îl priviră cu speranță pe unicul detectiv iepuraș, Relu-Iepurelu. - Dragi iepurași, își începu Relu discursul, sunteți martorii unui mare furt, unic în istoria iepurașilor. Vă rog să nu ieșiți din căsuțele
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
încât nimeni nu le-ar fi putut transporta decât cu trenul, nu-i așa? După urmele din iarbă și după câte coșuri erau, aș zice că avem chiar un grup de hoți, nu numai un hoț! Mica își duse înspăimântată lăbuțele la botic. De ce să dorească cineva să fure toate ouăle? Îl urmări cu ochișorii mari pe iepurașul detectiv care scoase din dulap o lanternă și un rucsac plin cu tot felul de unelte necunoscute pentru ea. - Relu?! - Ar fi bine
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
care să o folosesc la pescuit. De teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul , luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
smulsă de pe spate. S-a regenerat foarte repede. S-a adeverit după cum se spune, că pisica are nouă vieți. Norica este crescută în casă și este masorul meu permanent. Se așează pe pieptul meu și începe să mă maseze cu lăbuțele din față. Nu-mi cere bani, se mulțumește doar cu hrana, mai ales că înghite cam 8-10 guvizi mai mici la o masă, hrana sa preferată din aprilie până în noiembrie, cât merg pe mare. După ce se satură, dacă mă vede
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
care să o folosesc la pescuit. De teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul , luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
-mi cere bani, se mulțumește doar cu hrana, mai ales că înghite cam 8-10 guvizi mai mici la o masă, hrana sa preferată din aprilie până în noiembrie cât merg pe mare. Se așează pe pieptul meu și începe masarea cu lăbuțele din față, urcând până ajunge să doarmă sprijinindu-și capul pe umărul meu. În acel an, la generația din vară, Suzi a hotărât să nască în altă parte, unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367115_a_368444]
-
apoi după ce toate lebedele l-au înconjurat și s-au bucurat gălăgios de venirea lui, puiul a părăsit cârdul și s-a întors la mal, la picioarele lui Nicolae și ale cățelușei, ciugulindu-i, de pantalon pe bărbat și de lăbuțe pe Molda. A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie. Nicolae a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni în fugă după el spre
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
toți vecinii, ceea ce nu ar fi tocmai plăcut de vreme ce mă aflam în pijamale. Trezesc pisicuța, mă privește de parcă ar fi trebuit să o las să doarmă în continuare, o las jos și o văd cum își întinde pe rând toate lăbuțele. I-a priit mica mea poveste, pesemne. Mă întorc în camera unde D doarme. Mă așez alături de el, în pat, și îl iau în brațe. Se trezește pentru câteva secunde, căci eram cu mult mai rece decât el, dar adoarme
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
pijama, sărea, când pe picioare, când pe brațe, când în cap. Lătra bucuros de n-aveai cum să nu te scoli. Uneori mă făceam că dorm și-l lăsam să se agite...atunci se apropia delicat și îmi dădea cu lăbuța peste bărbie sau peste nas...până mă pufnea râsul. Nebunia mare începea când dădeam semne că mă scol. Fugea cu pătura mea, ori cu papucii, prin toată casa. La cafea, normal că se ținea semeț în brațe. E un câine
CÂINELE-DEŞTEPTĂTOR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364683_a_366012]
-
delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
fapt cățelușă este proprietatea ei. A cumpărat-o când era cât un pisoi și a dat 200 de dolari pe ea. Este un Pit Bull, neagră cu o cravată, de fapt un papillon alb și cu niște ghetuțe albe în lăbuțe. Nu am castrat-o că nu a fost de acord Simina și noi ceilalți nu am vrut să o multilăm. Cred că Shakka are proprietăți extra sensoriale, am impresia că vede aură/câmpul energetic al omului. Se gudura la oamenii
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
doarme cred că 20 de ore din 24 de ore și mai are un mare noroc, cum pune capul jos închide ochii... spre deosebire de mine care câteodată mă chinui ore întregi. Acum Shakka stă cuminte lângă mine și mă trage cu lăbuța, semn că îi este somn și vrea să ne ducem la culcare, nu pot să rezist și încetez să mai scriu că să nu o supăr. Somn ușor! Hai Shakka la culcare... Ovidiu CREANGĂ Toronto, Canada
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
pentru transportul pisicii. De ce o chinuiți așa? În țări mai civilizate, încasați o amendă pe chestia asta.” Înghit în sec...mă uit cu jenă la motănelul blând, care privește cu interes automobilele care ne depășesc. Uneori, dă și el cu lăbuța în geam, când vreun pasager știrb ori cu dinții de lapte îi face semn, de pe bancheta din spate a mașinii învecinate. “Au copiii ăștia un limbaj al lor”, mă gândeam. Ființa asta firavă deșteptase în mine instincte materne, greu adormite
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
rușine. Poate tocmai asta e...în roman, dar și în viață...depinde totul de focalizare...de perspectiva din care abordezi o problemă...” Mi-am oprit respirația, ca să nu oftez, și am trecut mai departe. Trișpe se ridică și el pe lăbuțele din față. „Ce se întâmlă aici?”deschise ușa domnul director. “Nimic. Dăm lucrare.” „Scuze c-am deranjat, dar nu se auzea niciun sunet...și mă temeam că au întins-o, de la ora asta”...adăugă directorul ieșind. Trișpe dispăruse...doar capacul
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
numitele jocuri de dragoste, cu deosebit efect în excitarea prealabilă a ambilor parteneri, dezbrăcarea chiloțeilor apărați cu dinții de femelă au farmecul lor. Cu soția însă bărbatul este indiferent, plictisitor de indiferent. Soția trebuie să i se dea de îndată ce întinde lăbuța spre ea. De regulă și tinerii căsătoriși nu s-au mai văzut nuzi de ani buni. Nu-i mai interesează trupul partenerii dar râvnesc la trupul soției prietenului, o prospătură. Iar aceasta din urmă nu ezită deloc să-și descopere
BĂTĂLIA DINTRE MINTE ŞI TRUP de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348558_a_349887]
-
sau nu te cheamă Lina? Cum vine asta? — Of, prostuțo! suspină din nou broscuța. Ce știi tu! Tare ești micuță... Stătu o clipă pe gânduri, apoi se înălță cât putu de sus pe piciorușele ei zvelte și, cu una din lăbuțele din față, o prinse pe Octavia de mână. — Hai, o îndemnă ea. Hai cu mine. Unde? întrebă Octavia nedumerită. — Să-ți arăt unde locuiesc. Și pe drum o să-ți povestesc cum de-am ajuns ce sunt acum. Fiindcă n-am
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]