181 matches
-
-i decât un pas. Așa că blestemul este “Pentru câți țigani ar fi a sfintei măn(ă)stiri Bârnova, care iaste închinată la Sfântul Mormânt Ierusalimului. Și împrăștiindu-să o samă... din țiganii aceștii... măn(ă)stiri, amestecându-să printr-alți țigani a lăcuitorilor Moldovii, au rămas sfânta măn(ă)stire de nu are cu cine poslușie. Dreptu aceasta, patrierșia noastră am făcut această carte de blăstăm asupra celor ce-ar fi știindu niscar(i)va țigani de a mănăstirii,... ori în țigani boierești
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de nu are cu cine poslușie. Dreptu aceasta, patrierșia noastră am făcut această carte de blăstăm asupra celor ce-ar fi știindu niscar(i)va țigani de a mănăstirii,... ori în țigani boierești, ori mănăstirești sau și la alții din lăcuitorii Moldovii de nu i-ar mărturisi cătră egumenul aceștii măn(ă)stiri sfinte, ce cu lăcomie îi vor tăgădui, unii ca aceia... să fie blestemați”... Și de aici înainte blestemul se rostogolește ca un bulgăre, până la ultima silabă. ― Din câte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lipsit, nu se poate să nu observăm că atât imixtiunea Imperiului rus în problemele interne, cât și interesul marii boierimi de a deține controlul asupra puterii politice și de a-și consolida dreptul de proprietate asupra pământului, a agravat situația lăcuitorilor săteni și a întârziat procesul de modernizare a societății românești. În chip firesc, marile prefaceri care s-au produs în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa, angajată tot mai mult pe calea dezvoltării capitaliste, se regăsesc - în
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
ciobanilor, văcarilor și a haidăilor, așezați în odăi, al căror număr era de 49, dar și a unor arendași și negustori din starea a III-a stabiliți temporar la Belcești<footnote Ibidem, f. 37r-39r, 185r. footnote>. În afară de aceștia întâlnim între lăcuitorii birnici din Belcești, 2 veniți din Lătăi: (ținutul Botoșani), câte unul din Codăești (ținutul Vaslui), Ceplenița, Roman și Sârca, precum și un altul „...din loc niștiut vinit și aice trăitor”<footnote Ibidem, p.34r-35r. footnote>, iar în odăile Arama și Huc
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei din Hârlău și un armean din Botoșani, care țineau în arendă crâșmele din Arama, Huc, Poșta Sociei și Spinoasa<footnote Ibidem, f. 38r-39r. footnote>. Desigur, fenomenul mobilității populației îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele a 40 de persoane, care s-ar fi stabilit la Borșa, Cotnari, Dădești, Hârlău, Hoisești, Iași, Mânjești, Miclăușeni, Onești, Podu Iloaiei
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Desigur, dincolo de aspectele care vizează creșterea numerică a populației, semnificative, în epocă, sunt interferențele dintre factorul demografic și evoluția „problemei agrare”, pe seama cărora trebuie pusă continua adaptare a structurilor sociale din lumea satului, la ritmul de modernizare a societății românești. Lăcuitorii satelor aservite - menționați în izvoare ca „oameni”, „liudi” sau „birnici”, pe care istoriografia îi definește ca țărani clăcași - au cunoscut, mai ales în această perioadă, o firească stratificare în fruntași, mijlocași și codași sau pălmași, în funcție de poziția social-economică pe care
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
înscria cu 7 scutelnici ai paharnicului Conde Mathei și unul la moșia Costachi Morțun<footnote Ibidem, f.17v. footnote>. În condițiile instituirii Regulamentelor organice, privilegiul de care beneficiau stăpânii de moșii de a obține oameni de scuteală a fost desființat; lăcuitorii satelor, fără excepție, intrând în categoria fiscală a birnicilor. După 1832, practic, instituțiile scutelnicilor, breslașilor și slugilor nu mai sunt întâlnite în documete. Dat fiind interesul, în continuă creștere, pentru exploatarea moșiilor, considerate, în epocă, cea mai însemnată sursă de
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
punerea în valoare a produselor moșiilor printr-un comerț organizat și uniform<footnote Gheorghe Platon, “Problema evreiască”, p.192. footnote>, iar pe de alta, prezența masivă a populației evreiești mai ales în sate, agrava starea social- economică, precară, deja, a lăcuitorilor săteni, care erau lipsiți de pământ. Drept urmare, având condiția juridică de străni, atât „ Sobornicescul hrisov” din 9 aprilie 1827, cât și Regulamentul organic, impuneau restricții severe asupra evreilor, care nu aveau dreptul de a se stabili în sate și nici
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
erau, probabil, meșteșugari sau, poate, lucrători de pământ. În perioada următoare țiganii din Ulmi nu mai sunt menționați în documente, iar numele lor, pur românești, nu ne sunt utile pentru a-i regăsi, pe ei sau pe urmașii lor, printre lăcuitorii satului. De altfel, tendința unor etnici străini de a-și lua nume românești este evidentă. Pe lângă cei menționați deja, unul din negustorii armeni originari din Georgia se numea Luca, văcar, dar se întâlnesc și combinații onomastice interesante la evreii Leiba
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
năzâria a fost obligată să dea câte 80 de țigani lingurari și ursari pe lună, cu plată de 30 parale pe zi „pentru hrana lor”, deși ursarii erau scutiți de „salahorie și beilicuri”. Aceleași îndatoriri au fost aruncate și pe seama ,,lăcuitorilor târgurilor”.Tot materialul necesar pentru construcțiile de poduri și drumuri - mai ales lemnos - a fost transportat pe apă, de către plutași, și pe uscat de către birnici. Lucrările de construcții de drumuri și poduri, ori de îmbunătățire a comunicațiilor, s-au lovit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a crescut în măsura în care, printre altele, a sporit și interesul față de construcția mijloacelor de transport pe apă. În raportul din 30 ianuarie 1830, al Divanului Moldovei către Kiselev, se arăta că se vor lua măsuri în vederea creării de înlesniri negustorilor și ,,lăcuitorilor” moldoveni „de a face caice sau corăbii care să poată fi încăpătoare de savune, și unele și mai mari într-acest chip făcute ca să înoate și pe mare, pentru ca să-și poată pământeanul încărca și productele sale, să le ducă în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de către surugii și căpitanii de poștă că „au văzut sârma rumpându-să singură de la sine, chiar între pocită Berheciu și Pereschivu, din cauză că ea nefiind întinsă pe stâlpi după cuviință de către oameni sperenți și cu știință de asămine lucrare, ci de cătră lăcuitorii săteni, care au fost rânduiți din zilele de șosăle”. Revizorul adăuga că linia telegrafică este mereu amenințată, deoarece „stâlpii sunt îngropați chiar prin mijlocul drumului mare și trecând cară zi și noapte, să anină de stâlpi și indată se poate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
seminție și cum au descălecat aceste părți de pământu”. Miron Costin este primul care cercetează originile întregului neam: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție săntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că toți un neam și o dată descălecați sântu, de unde sântu veniți strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descălecatul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
temeiul naționalității, care începuse demult a structura lumea modernă. Pentru oricine studiază cu luare aminte istoria, perfectarea unității noastre politice apare ca o consecință firească a solidarizării mai multor generații în jurul unei idei. De la Ureche, care sesizase unirea etnică a "lăcuitorilor" din cele trei țări până la desfășurarea de mare care a proclamat solemn solidaritatea națională, e o înlănțuire intimă de idei, năzuințe, proiecte și înfăptuiri, dincolo de care nu s-ar putea înțelege cum se cuvine fenomenul unificării statale românești. Ideile vin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
A lăsa iarăș nescris cu mare ocară înfundat neamul acesta de o samă de scriitori, ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la vedere felul neamului, din ce izvor și seminție suntu lăcuitorii țărâi noastre Moldovei și așa și Țării Muntenești, cum s-au pomenit mai sus [...] Eu voi da samă de ale mele, câte scriu. (Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor - Predoslovie) 1.Explică ortograma din
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
lipsit, nu se poate să nu observăm că atât imixtiunea Imperiului rus în problemele interne, cât și interesul marii boierimi de a deține controlul asupra puterii politice și de a-și consolida dreptul de proprietate asupra pământului, a agravat situația lăcuitorilor săteni și a întârziat procesul de modernizare a societății românești. În chip firesc, marile prefaceri care s-au produs în primele decenii ale secolului al XIX lea în Europa, angajată tot mai mult pe calea dezvoltării capitaliste, se regăsesc - în
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
în rândul căpătăierilor, slugilor, argaților, ciobanilor, văcarilor și a haidăilor, așezați în odăi, al căror număr era de 49, dar și a unor arendași și negustori din starea a III-a stabiliți temporar la Belcești 17. În afară de aceștia întâlnim între lăcuitorii birnici din Belcești, 2 veniți din Lătăi: (ținutul Botoșani), câte unul din Codăești (ținutul Vaslui), Ceplenița, Roman și Sârca, precum și un altul din loc niștiut vinit și aice trăitor, iar în odăile Arama și Huc se aflau 7 gospodari (birnici
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei din Hârlău și un armean din Botoșani, care țineau în arendă crâșmele din Arama, Huc, Poșta Sociei și Spinoasa. Desigur, fenomenul mobilității populației îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele a 40 de persoane, care s-ar fi stabilit la Borșa, Cotnari, Dădești, Hârlău, Hoisești, Iași, Mânjești, Miclăușeni, Onești, Podu Iloaiei
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Desigur, dincolo de aspectele care vizează creșterea numerică a populației, semnificative, în epocă, sunt interferențele dintre factorul demografic și evoluția „problemei agrare”, pe seama cărora trebuie pusă continua adaptare a structurilor sociale din lumea satului, la ritmul de modernizare a societății românești. Lăcuitorii satelor aservite - menționați în izvoare ca „oameni”, „liudi” sau „birnici”, pe care istoriografia îi definește ca țărani clăcași - au cunoscut, mai ales în această perioadă, o firească stratificare în fruntași, mijlocași și codași sau pălmași, în funcție de poziția social-economică pe care
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Alexandru Venier, în timp ce Ulmii se înscria cu 7 scutelnici ai paharnicului Conde Mathei și unul la moșia Costachi Morțun. În condițiile instituirii Regulamentelor organice, privilegiul de care beneficiau stăpânii de moșii de a obține oameni de scuteală a fost desființat; lăcuitorii satelor, fără excepție, intrând în categoria fiscală a birnicilor. După 1832, practic, instituțiile scutelnicilor, breslașilor și slugilor nu mai sunt întâlnite în documete. Dat fiind interesul, în continuă creștere, pentru exploatarea moșiilor, considerate, în epocă, cea mai însemnată sursă de
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
târguri și popularea celor vechi, precum și exploatarea și punerea în valoare a produselor moșiilor printr-un comerț organizat și uniform 70, iar pe de alta, prezența masivă a populației evreiești mai ales în sate, agrava starea socialeconomică, precară, deja, a lăcuitorilor săteni, care erau lipsiți de pământ. Drept urmare, având condiția juridică de străni, atât Sobornicescul hrisov din 9 aprilie 1827, cât și Regulamentul organic, impuneau restricții severe asupra evreilor, care nu aveau dreptul de a se stabili în sate și nici
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
erau, probabil, meșteșugari sau, poate, lucrători de pământ. În perioada următoare țiganii din Ulmi nu mai sunt menționați în documente, iar numele lor, pur românești, nu ne sunt utile pentru a-i regăsi, pe ei sau pe urmașii lor, printre lăcuitorii satului. De altfel, tendința unor etnici străini de a-și lua nume românești este evidentă. Pe lângă cei menționați deja, unul din negustorii armeni originari din Georgia se numea Luca, văcar, dar se întâlnesc și combinații onomastice interesante la evreii Leiba
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc suntu cu moldovénii și toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii comune. În "Predoslovie" la De neamul moldovenilor [1686-1691?], Miron Costin (1965) arată că "lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești și românii din țările ungurești [...] toți un neam și odată discălecați suntŭ" (p. 9). Tot Miron Costin este întâiul formulator al tezei- contrafort a doctrinei originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora am urmat noi, romanii (sic!)" (Micu, 1995, p. 35). Pentru a nu lăsa niciun dubiu, concluzia exterminării totale a dacilor este reiterată imediat: După ce romanii au supus șie toată Dachiia și pre ghete, lăcuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora am urmat noi, romanii (sic!)" (Micu, 1995, p. 35). Pentru a nu lăsa niciun dubiu, concluzia exterminării totale a dacilor este reiterată imediat: După ce romanii au supus șie toată Dachiia și pre ghete, lăcuitorii Dachiei, i-au sterpit", teritoriul cucerit rămând astfel o "țară pustiită" (p. 36). Teza exterminării dacilor va deveni marca înregistrată a Școlii Ardelene prin opera polemică a lui Petru Maior, Istoria pentru începutul Românilor în Dachia. Căderea Sarmisegetuzei nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]