1,004 matches
-
cu cel de epurare pe criterii politice a instituțiilor publice și de instalare în funcții a membrilor și simpatizanților PSD, PNL și PC. Lăcustele USL au dat năvală peste instituțiile statului. Ultima ispravă a lui Victor Ponta în lanul de lăcuste este înființarea, prin Hotărâre de Guvern, a unui nou post de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT). „Pentru a coordona activitatea de turism” - a motivat Premierul cu seninătate. Victor Ponta este relaxat deoarece știe că plătește
Udrea: Lăcustele USL au dat năvală peste instituţiile statului () [Corola-journal/Journalistic/44576_a_45901]
-
Pentru a coordona activitatea de turism” - a motivat Premierul cu seninătate. Victor Ponta este relaxat deoarece știe că plătește leafa noului demnitar din taxele și impozitele plătite de cetățeni, și nu din propriul său buzunar", scrie Udrea în postarea intitulată "Lăcustele USL". "Având în vedere schimbările operate în lanul de lăcuste și în structura de conducere a ministerului pe care l-am condus, ce va face Victor Ponta când timpul va demonstra faptul că trei USL-iști, la un loc, au
Udrea: Lăcustele USL au dat năvală peste instituţiile statului () [Corola-journal/Journalistic/44576_a_45901]
-
seninătate. Victor Ponta este relaxat deoarece știe că plătește leafa noului demnitar din taxele și impozitele plătite de cetățeni, și nu din propriul său buzunar", scrie Udrea în postarea intitulată "Lăcustele USL". "Având în vedere schimbările operate în lanul de lăcuste și în structura de conducere a ministerului pe care l-am condus, ce va face Victor Ponta când timpul va demonstra faptul că trei USL-iști, la un loc, au rezultate mai slabe decât doi PDL-iști?", se întreabă retoric
Udrea: Lăcustele USL au dat năvală peste instituţiile statului () [Corola-journal/Journalistic/44576_a_45901]
-
zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla de tulpini zimțoase, înaintând trudnic prin încâlcitura de buruiene și rădăcini smulse din pământ, lăsându-se strivite de valul necontenit care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cristian Teodorescu Citesc de mulți ani în Magazin istoric incursiunile lui Ioan Lăcustă în istoria măruntă a României. În cel mai recent număr al revistei am remarcat două subiecte care mi-au atras atenția în mod special în rubrica lui Ioan Lăcustă. Primul - moartea lui Petru Groza. Cel de-al doilea, alegerile din
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
Teodorescu Citesc de mulți ani în Magazin istoric incursiunile lui Ioan Lăcustă în istoria măruntă a României. În cel mai recent număr al revistei am remarcat două subiecte care mi-au atras atenția în mod special în rubrica lui Ioan Lăcustă. Primul - moartea lui Petru Groza. Cel de-al doilea, alegerile din acea vreme. Baronul roșu, cum i se spunea, premier al României după proclamarea republicii, lasă cu limbă de moarte dorința de a fi înmormîntat creștinește. Slujba se transmite la
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
șoaptă. Pe masă erau pahare cu vin, dar sticlele și sifoanele stăteau ascunse pe dedesubt. La plecare, unul dintre musafiri zice, în loc de la revedere: "|știa din nou ne arestează!" Cum se pregăteau alegerile cu 50 de ani în urmă? Ioan Lăcustă citează din ziarele timpului. Brigăzile artistice din fabrici și uzine repetau scenete și chiar piesuțe de teatru mobilizatoare. Poetul Cicerone Theodorescu compunea o poezie în acest patriotic scop, caricaturiștii vremii satirizau alegerile de odinioară, iar compozitorul Elly Roman pregătea un
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
mirosul lor de fructe parfumate. Deci așa îi răsplătea! Dragii mei, vorbi bunicul în limba păsărească. Vă mulțumesc pentru ajutorul dat, dar lasați mă pe mine mai întâi să culeg cireșele, apoi vă las și vouă hrană. Voi tăbărâți ca lăcustele în stol și-mi luați toate roadele! Și graurii au înțeles spusele bunicului și au venit mai târziu la ospățul mult așteptat. CIREȘUL Am visat cum astă-noapte Eu mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
eliberarea Constantinopolului, a Bizanțului din mâinile otomanilor, care îl cuceriseră la 1457, alaltăieri, parcă - cere părerea unui fel de scriitor de peste Prut... Acesta îl sfătuiește că e foarte periculos ce voiește a face, turcii și tătarii roiesc în jur ca lăcustele, și dacă pun mâna pe Dânsul... Judecată de popor mic, deprins cu nenorociri de tot fielul. Și împăratul, punându-i o mână pe umăr, zice: hatmane, știi că ai dreptate,... și nu s-au mai cutedzat! Putem să ne mândrim
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
decembrie 2007, la Clubul Prometheus din Piață Națiunile Unite, Fundația Anonimul și revista România literară au decernat, pentru a cincea oară, Premiul Cartea Anului. Dintre cele șase valoroase volume, semnate de autori că Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Șerban Foarță, Ioan Lăcusta, Gheorghe Păruși și Dan Stâncă, juriul redacțional trebuia să aleagă - cu "o cruzime" scuzabila de ritualul oricărei selecții - unul singur. Cu totul reprezentativ. Și a decis: românul Orbitor. Aripa dreapta, de Mircea Cărtărescu este cartea-eveniment publicată în România ultimului an
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
un altfel de drum, cu un altfel de ludic, cu o altfel de voluptate lingvistică, cu o cercetare foarte amănunțită a caii către divinitate și-n același timp către sine. Mi se pare o carte fundamentală." Despre Luminarea lui Ioan Lăcusta, s-a pronunțat Gabriel Dimisianu: "Un prozator al noului realism apărut în anii 80, din familia lui Bedros Horasangian și Cristian Teodorescu. Ioan Lăcusta afirmă încă de la început un discipolat spiritual caragialesc. Spre marea mea bucurie, el se întoarce la
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
și-n același timp către sine. Mi se pare o carte fundamentală." Despre Luminarea lui Ioan Lăcusta, s-a pronunțat Gabriel Dimisianu: "Un prozator al noului realism apărut în anii 80, din familia lui Bedros Horasangian și Cristian Teodorescu. Ioan Lăcusta afirmă încă de la început un discipolat spiritual caragialesc. Spre marea mea bucurie, el se întoarce la proza printr-un român puternic, textualist și realist totodată. O viață marcată de mitul bibliotecii și de mitul cârciumii." Gheorghe Păruși, cel care a
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
Cosmin Ciotloș Ca și aceea despre care scrie James Joyce în Finnegans Wake, veghea pe care o invocă Ioan Lăcustă în cea mai recentă cercetare a sa are - din punctul de vedere al ușurinței de lectură - atributele imposibilului. Cu un titlu care atrage în primă instanță pentru ca apoi să înșele, cu șaizeci de pagini introductive acoperind bine contextul politic și
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
documentat serios stă - la urma urmelor - sensibilitatea adeseori capricioasă a cititorului. De ce asta? Care să fie, dincolo de vastul - dar selectivul - corpus de texte și dincolo de suspiciunile noastre, intenția unui asemenea volum? Ne spune, într-un fel insinuat, literaturizând, chiar Ioan Lăcustă: "În urmă cu aproape două decenii, prinsesem a lucra la un roman intitulat simplu: 1939. Era povestea unei iubiri închise în opreliști, dintre un păgubos gazetar bucureștean, pornit spre îmbătrânire, și o femeie mult mai tânără, soția unui puternic al
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
foștii cenzori, fiind astfel apărat de vicisitudinile vremii." Așadar, nici vorbă de vreo incursiune analitică în ceea ce a însemnat cenzura comunistă, în travestiurile similidemocratice ale acesteia, în aparenta întrerupere a unui proces pe de-a-ntregul instituționalizat. Ceea ce urmărește, aici, Ioan Lăcustă se rezumă la un prețios depozit de documente din perioada 1937-1939, din care extrage câteva puncte de plecare pentru o cazuistică ce promite a fi bogată și câteva studii de caz în jurul unor personalități cu nume de cele mai multe ori obscure
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
de excese - al ziariștilor. Cu dus și-ntors. O întâmplare de reținut, măcar ca detaliu al unei epoci lipsite de tabloide, vizează direct cenzurarea tuturor informațiilor care ar avea ca subiect "coafura doamnei Franasovici". În legătură cu această ciudată și caragialiană interdicție, Ioan Lăcustă dă toate lămuririle necesare. Soția ministrului Richard Franasovici a acționat în instanță un frizer de ale cărui talente fusese profund nemulțumită. Curentul din 7 august 1934 nota: "Doamna Franasovici a introdus acțiune directă contra coaforului Ionică. După cum am prevăzut într-
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
ordinii. Nu întâmplător, Serviciul Cenzurii era subordonat, în anii aceia, Ministerului de Interne și - iarăși - nu întâmplător, perierea monarhiei, ușor de depistat la tot pasul, are accente primordial ierarhice. De aceea, găsesc un pic cam tendențioasă interpretarea categorică pe care Lăcustă o dă unilateralei direcționări a aparatului care veghea parental asupra gazetelor. "Un lucru s-a conturat cu pregnanță. Aservirea Cenzurii în scopul întreținerii cultului personal al regelui și al noului regim este evidentă. La un moment dat, impresia este că
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
de păreri contrare puterii. Cenzură în România carlistă, cenzură și în R.S.R. Curată omonimie! O întâmplare doar a făcut ca două realități atât de diferite să se înscrie, firesc, în aceeași formă lingvistică. Deși le cunoaște suficient pe ambele, Ioan Lăcustă le omogenizează, se pare, nepermis de mult. Deprindere - scuzabilă - de prozator pursânge.
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii locuitori ai unei lumi interesante, invizibilă chiar pentru unii, lumea insectelor. Încălzite de razele soarelui se agitau prin căldurosul covor de iarbă. Greieri, lăcuste, harnice furnici, gândaci, se mișcau peste tot, făcând treburi numai de ele știute. Țupa-Țup le privea cu curiozitate întrebându-se ce fac, unde merg. Mai ales ce mănâncă. Pe nicăieri nu vedeai fructele și legumele care lui îi plăceau atât
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Daniel Cristea-Enache Un roman foarte original, aproape straniu e Luminare (Coborârea în text), compus cu toate dexteritățile textualismului, dar și cu o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și scrisă. Ingeniozitatea scenariului narativ constă în chiar simplitatea lui. Prozatorul
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
impregnat în viața lui până la a-i determina cursul și a o defini. După aproape patruzeci de ani purtați cu pașii între Universitate și Cișmigiu, pe lângă Cafeneaua "Colombo", Cinematograful "București", și apoi, mai jos, "Timpuri noi", "Gambrinus" și "Spicul", Ioan Lăcustă își anexează centrul Bucureștilor, făcând din el inima unei ficțiuni nostalgice. Compozițional, nu există marcaje pentru delimitarea netă a interiorului de exterior: nici într-un sens moral-sufletesc, nici într-unul fizic. Protagonistul romanului fiind unul și același cu autorul lui
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
asemenea, pe erou din timpul social, strict demarcat, oferindu-i o libertate neîngrădită. Câteva scene puternice, în care tăria băuturilor consumate are echivalente grade artistice, ar fi putut împinge romanul în direcția prozei vizionare: una amară și demonică, rusească. Ioan Lăcustă preferă însă un alt registru, și anume acela al epilogului cu capul greu și stomacul revoltat: tulburea trezire de a doua, a treia, a patra zi. Nu înălțarea impetuoasă a spiritului, zborul imaginației băutorului, sentimentul de putere eliberată de constrângeri
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
proiecții ale unuia singur. Confuzia, treptat, este eliminată, iar risipirea scriitorului sărac și alcoolic, scârbit de "multilaterala dezvoltată" dinainte de '89 și de "tranzitoria curvăsăreală" de după "marea permutare", este întoarsă într-o Carte care, fără s-o justifice, o absolvă. Ioan Lăcustă dă Textului o accepțiune aproape mistică, înțelegându-l nu ca pe un produs de inginerie prozastică, un repertoar de convenții afișate (ca la o parte din "optzeciștii" noștri), ci, dimpotrivă, ca pe o creație (re)generatoare, o lume de hârtie
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
densifică fragmentele de real. Scriitorul pare dezorientat, rătăcit printre oameni și cuvinte; însă acest proces lăuntric va schimba în mod fundamental datele disparate ale "texistenței" lui, înlocuind mlaștina cu un templu. În punctul cel mai înalt al prozei lui, Ioan Lăcustă ajunge să oficieze, cu devoțiunea și umilința unui dreptcredincios al Textului. Că acesta nu mai este cel sacru, ci unul autoreprezentativ, are mai puțină importanță... Ce se întâmplă totuși în roman, din punct de vedere evenimențial? Episoadele realiste, în care
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
nu sunt rulate pentru ele însele. Proiectul autorului este radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod subtil, obținând efecte nu-numai-literare, tensiuni existențiale și implicații morale. Făcând abstracție de stilul scriitorului, tehnica cu care el ne plimbă, așa zicând
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]