298 matches
-
își desfăceau rândurile, fiind înlocuiți rapid de a treia grupă. Astfel, intervalul pe care-l spera inamicul nu apărea deloc, pe tot parcursul luptei. De asemenea, palisada avea deschizături din loc în loc. Măsurând perioadele dintre valurile de atac, corpurile de lăncieri ale clanurilor Oda și Tokugawa se repezeau de după palisada și loveau scurt ambele aripi ale armatei din Kai. Obstrucționați de palisada protectoare și de împușcături, soldații din Kai nu reușeau să avanseze. Când încercau să se retragă, erau hărțuiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din ivnazia provinciilor apusene. În timp ce prelunga coloană de trupe intra pe două rânduri în castel, un sunet sacadat umplea aerul serii. Primul corp era format din stegari; al doilea, din pușcași; al treila, din arcași; al patrulea, din sulițași și lăncieri; al cincilea, din halebardieri și spadasini. Corpul central era alcătuit din călăreții și ofițerii adunați în jurul lui Hideyoshi. Adăugând toboșarii, purtătorii de drapele, poliția militară, inspectorii, caii de rezervă, caii de samar și cercetașii, erau cam șapte mii cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
repede la drumul de lângă lac. Ultimele urme de căldură a zilei încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul apusean, peste lacul Suwa. Toshimitsu privi un timp în lungul drumului. În sfârșit, își văzu stăpânul venind spre el. Caii, lăncierii și ajutoarele îl urmau în grup compact. Dar îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se părea că acest lucru se întâmplase de câțiva ani. Nu cădeți! Nu lăsați să vi se ude fitilele! răcneau ofițerii. Curentul râului Katsura era mult mai violent decât de obicei, probabil din cauza unor ploi abundente în munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmați de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară în galop malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
însă, curentul era puternic. În timp ce corpul de trăgători al clanului Akechi apărea prin stufărișul de pe malul din miazănoapte și trăgea în rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni în armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de îngust, pușcașii aveau o eficacitate limitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trăgea în rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni în armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de îngust, pușcașii aveau o eficacitate limitată. Pe când rândurile din spate se apropiau, pentru a le da timp celor din primele linii să-și reîncarce armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
forța drept înainte, așa cum ne aflăm. Dar ar trebui să trimitem cercetași imediat ce trecem râul și să nu ne grăbim pe drum, cu nebăgare de seamă. Să deplasăm la început cât mai mulți pedestrași, urmați îndeaproape de un corp de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pântesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și cercetașii noștri dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
erau deosebit de aspre. Din ziua a optsprezecea până în cea de-a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara. Armata era împărțită în divizii, iar aceste divizii erau alcătuite din batalioane: cai de samar, pușcași, lăncieri, cavaleriști și pedestrași. Înfruntând zăpada și noroiul, mergeau înainte. Oștirea de aproape treizeci de mii de soldați a lui Hideyoshi avu nevoie de două zile pentru a ajunge în Mino. Tabăra principală fu instalată la Ogaki. De acolo, Hideyoshi atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armată răspuinse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați de frecau unii de alții, în lupta de a ajunge în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și spade lungi fulgerau în lumina dimineții, iar din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
plângea că Inuchiyo nu-și trimisese trupele în luptă. — Pentru moment, vrei să ne dai o mână de ajutor, ținând în loc forțele atacatoare ale lui Hideyoshi, cu trupele tale odihnite? — Sigur că da. Dar ce batalion dorești, pe cel de lăncieri, sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai în față. Ar putea trage în învălmășeala înaintării inamice, iar atunci noi am putea acționa ca o a doua forță, ridicându-ne spadele însângerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și spade. — Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca în curând să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
negre pe fond roșu. Mai erau și cinci prapore aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui servitor. Omul se întoarse repede, cu răspunsul: — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
niște cuie în cap. La numai șaisprezece ani, era general comandant și, firesc lucru, avea chef de luptă. — Cine fuge în direcția aia? — Hotomi. Ce caută aici Hotomi? Hidetsugu își îngustă ochii, încercând să vadă mai bine. Comandantul corpului de lăncieri, Hotomi, se apropie de el și îngenunche. Abia mai respira. — Stăpâne Hidetsugu, avem o urgență. — Nu mai spune. — Vă rog, urcați puțin mai sus spre culmea dealului. Hutumi arătă către un nor de praf: — Priviți acolo. E încă departe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de odihnă și masă în pregătire de luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebuneascăde gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu. — Foc! Trageți săgețile! — Loviți-i! Observând deruta inamicului, călăreții și corpul de lăncieri atacară dintr-o dată. — Nu-i lăsați să se apropie de Domnia Sa! Strigătele care-l înconjurau pe Hidetsugu nu mai aparțineau decât unor glasuri disperate care cereau să i se ocrotească viața. Ici, colo, dintre copaci și tufe, de peste tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și psihologic, fără ca nimeni să mai aștepte rezultatul propriu-zis. Corpul de războinici care înregistrase o victorie atât de strălucită încasa acum ceea ce-i dăduse lui Hidetsugu cu doar câteva momente în urmă. În întreaga armată a lui Hideyoshi, corpul de lăncieri al lui Hori Kyutaro era vestit pentru marea sa eficiență. Cadavrele oamenilor care fuseseră străpunși de vârfurile acelor lănci împiedicau acum caii comandanților ce încercau să fugă. Într-un târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid în pas alergător spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp-la-corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic în bătălie se văd de obicei în ciocnirile cu lancea. Mai mult decât atât, deznodământul unei lupte este hotărât adeseori de acțiunile lăncierilor. În acea încleștare, unitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp-la-corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic în bătălie se văd de obicei în ciocnirile cu lancea. Mai mult decât atât, deznodământul unei lupte este hotărât adeseori de acțiunile lăncierilor. În acea încleștare, unitatea lui Ii ucise câteva sute de dușmani. Garda Roșie, însă, nu scăpă nici ea fără victime și nu mare număr dintre subordonații lui Ii își găsiră moartea. Ikeda Shonyu se gândise de mai mult timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Carol a asediat castelul Sáros (din Slovacia de astăzi - Castelul Šariš) controlat de familia Aba. După ce Abii au primit ajutor de la Máté Csák (în acord cu Cronica pictată de la Viena, Máté a trimis o forță compusă din 1.700 mercenari lăncieri), Carol Robert de Anjou a fost forțat să se retragă în comitatul loial Szepes (Spiš), unde locuitorii saxoni i s-au alăturat. Familia Aba a profitat de retragerea sa și au decis să atace orașul Kassa (astăzi, Košice) cu forțele
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
dăm foc! Îi hrăniți de plecare! La semnul meu, goană pe deșelate spre apus. Caii noștri sunt obosiți. Îi schimbăm la lunca seacă! Oșteni! strigă apoi, ridicându-se În scări, cu sabia Înălțată. Formație stea, cu măciucașii la vârfuri și lăncierii pe margini! Atac la sabie! Moldovaaaa! - Moldovaaaa! se auzi strigătul moldovenilor, care porniră În rânduri strânse spre grosul oștirii tătare, Încă nedezmeticită. Sub atacul năucitor al măciucașilor, puținii mârzaci care Încercaseră o ripostă se prăvăliră, cu cai cu tot, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de gândire. Cei din păduri se deplasează greu. Ordon galop mare pe firul văii și ies din poziția joasă. Învălui pe flancul drept, atac din spate În formație de lance, cu scuturile lateral. - Ești Încercuit. - Ies În formație stea, cu lăncierii la adăpostul scuturilor, șarjă la sabie cu cincizeci de oameni pentru deschiderea drumului. - Drumul e Închis de trupe pedestre. - Arcași? - Da, ai douăzeci. - Atac fals asupra pedestrimii, cu deschidere pe flancuri, Întoarcere cu volte simetrice, pe stânga și pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În semicerc. Nu, două rânduri de arcași pentru tir continuu. - Aștepți, deci. - Nu aștept. Las să se creadă că aștept. Lansez atacul cu deschidere la sabie, dar, la o sută de pași, scot În față luptătorii cu lanțul, escortați de lăncieri. Numai așa pot avea forța de a opri primele rânduri. Mă desprind din lupta corp la corp, regrupez prin retragere simulată și mă concentrez pe flancul cel mai slab. Intru În falangă, scut lângă scut, despart aripa În două și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ridicase brusc și strigase: - La săbii! Măria Ta, să ieșim de aici! Bogdan izbucnise În râs, crezând că prietenul fiului său s-a Îmbătat și vede dușmani pretutindeni, iar atunci ușa se deschisese cu zgomot și odaia fu ocupată de lăncieri polonezi, iar fratele lui Bogdan, Petru Aron, se strecurase furiș printre ei și Înfipsese jungherul În spatele lui Bogdan. Totul durase două clipe, nimeni nu se dezmeticise, dar Cosmin avusese timp să facă un salt după sabia unuia dintre lăncieri, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de lăncieri polonezi, iar fratele lui Bogdan, Petru Aron, se strecurase furiș printre ei și Înfipsese jungherul În spatele lui Bogdan. Totul durase două clipe, nimeni nu se dezmeticise, dar Cosmin avusese timp să facă un salt după sabia unuia dintre lăncieri, să o tragă din teacă, să rostogolească masa cu toate farfuriile și pocalele de pe ea, și În momentul de Învălmășeală În care Aron strigase „Puneți mâna pe Ștefan!”, zburase săbiile din mâinile primilor lăncieri și trecuse la atacarea gărzilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un salt după sabia unuia dintre lăncieri, să o tragă din teacă, să rostogolească masa cu toate farfuriile și pocalele de pe ea, și În momentul de Învălmășeală În care Aron strigase „Puneți mâna pe Ștefan!”, zburase săbiile din mâinile primilor lăncieri și trecuse la atacarea gărzilor de la ușă, strigând, la rândul lui, către Petru: „Apărați-l pe Ștefan, eu deschid drumul!”. Atunci Începuse, parcă, o altă viață. Totul se schimbase prin asasinarea lui Bogdan. Sub protecția lui Cosmin, cei cinci tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vânate. Iar Cosmin Oană se dovedise a fi un luptător incredibil. Mica ceată de pribegi Își continuase drumul tăcut și cernit spre ținuturile ungare. Vlad părea, totuși, a se gândi la ceva anume. - Spune-mi, Ștefan, atacul acesta, de la Reuseni... lăncierii ăia polonezi... aveau vreun semn anume? Pe platoșă, pe mantie, pe mânerul sabiei, oriunde? Cosmin deveni atent, dar nu spuse nimic. - Nu, nu cred... răspunse Ștefan, Încercând să-și amintească, nu știu, nu voiam decât să ajung la gâtul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]