933 matches
-
-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului ... Citește mai mult XILa începutul lui iulie, anul următor, mă întorceam de la Iași în ultima vacanță de vară din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-o parte la soare un
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului ... III. OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X), de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. X Mărian Frântu era un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
n-aveți ce lucra? - Lemnele... dacă vrei să-ți dau să manânci. - A, asta era... am plecat. Ziua continua să se facă tot mai vizibilă. Albul zăpezii ce se reflecta prin ferestre începu să inunde bucătăria cu o lumină blândă, lăptoasă. Cu brațul plin de lemne, Mike reveni în bucătărie suflând voios. - Am adus lemnele, mai am vreo misiune? - Mai ai, dragule, îl întâmpină Linda pe un ton mieros. Îl cuprinse cu brațul pe după mijloc și-l mai îmbie c-un
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
mă inspiră pentru Nesfârșita Rugă. Sunt devastat de-atâtea triste toamne Câte să-ndur, să duc, m-ai blestemat Sau m-ai blagoslovit, Tu, Doamne, Să înfrunzesc murind neîncetat ... Sunt iată, cerurile ca de puf deschise, Si din a lor lăptoasă pernă zboară fulgii, Iar cei cei mai dulci se-aștern în rime, pare-mi-se, Ningând cu vată ca de zahăr templul Rugii... Sunt avalanșa care vine către voi, Sunt valurile înghețațe ale mării, Sunt bici cu vârf din vârf
CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346576_a_347905]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ATELIERUL Autor: Teo Cabel Publicat în: Ediția nr. 695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Atelierul era devastat, tabloul avea rădăcini groase înfipte în parchet perdeaua în bătaia vântului coamă lăptoasă a iepei, cu potcoava pierdută în iarba înrourată, călare pe norii vineți. Ramurile din tablou se umflau ca brațele deltei, pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]
-
spaime, Marea mă latră ca un câine, Mă feresc ascunzându-mă-n basme. Laptele dimineții Dumnezeu mergând cu ciubărul cu lapte să-l împartă la vărsat peste orașul ce se trezea cu ploapele lipite de somn. Și era o dimineață lăptoasă de nu se vedea om cu persoană și lăptoasă din care oamenii străzii mulgeau lapte într-o ciumbrită cană. Judecata de apoi Privesc la cărțile din bibliotecă, azere cuvinte și autori pe scândura dură, Nu se mai ceartă pe idei
LEGENDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356360_a_357689]
-
ascunzându-mă-n basme. Laptele dimineții Dumnezeu mergând cu ciubărul cu lapte să-l împartă la vărsat peste orașul ce se trezea cu ploapele lipite de somn. Și era o dimineață lăptoasă de nu se vedea om cu persoană și lăptoasă din care oamenii străzii mulgeau lapte într-o ciumbrită cană. Judecata de apoi Privesc la cărțile din bibliotecă, azere cuvinte și autori pe scândura dură, Nu se mai ceartă pe idei efemere, Sunt condamnați la tăcere cu pumnul eternității în
LEGENDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356360_a_357689]
-
inginerului șef lucra la depoul de locomotive, într-un atelier „select” unde se recondiționa partea electrică a locomotivelor Diesel. Pe langă cinstea de a fi băiatul lui tov. tăticu' mai era și o mare lichea. Maistrul, un om cu fata lăptoasa, umil în felul lui se supuse degrabă. Avea copii de crescut. L-am compătimit! Imediat mă conduse fără o vorbă la atelierul Demontaj locomotive. Atunci am văzut pentru prima dată o locomotivă Diesel aproape dezmembrata. Locomotivă nr. 444! Nu e
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
viitorul, Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică
ADEVĂRUL DIN ACROSTIS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356205_a_357534]
-
Duhul Muntelui, întruchipat de acesta despre care auzise din povestirile bătrânilor. Oare ...?! Vibrația în corp îl cuprinsese cu totul. Fiecare celulă a corpului intrase în alertă și nu mai simțea nici-un fel de oboseală. Înainta prin ceața devenită tot mai lăptoasă care l-a învăluit smulgându-l într-un vârtej amețitor și într-o stare de neliniște nu a mai zărit nimic, parcă era luat de o forță necunoscută, devenise ca un fulg zburând fără putință de oprire. Fierbințeala îi încinsese
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
spital ca într-un cocon într-un hamac prins între muchii germenul fricii își face loc printre coaste și încolțește în ochi răsare acolo ca un corn rugos de inorog ca un țurțure de gheață palidă ca între doi sâni lăptoși de mamă lichidă ascunsă-n tranșee printre soldații morți - cum se înlănțuie moartea cu brațele când sunt inorog pe tărâmul dintre vise păduri de pin transformându-se în luntre aurii cum coboară ele muntele de-a lungul albiei de râu
FRICA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353490_a_354819]
-
așează în părul tău iar tu-mi zâmbești,purtând în ochii tăi,o caldă invitație către un tărâm îmbibat de fericire.Și atras de această fericire,te îmbrățișez și dragoastea noastră țese-n jurul nostru,un cocon lucitor pe albul lăptos al zilei. Iar timpul trece și într-o zi de primăvară,cu soare blând și adieri balsamice,ne naștem în asta lume și suntem doi fluturi plutind deasupra ultimelor insule de zăpadă în timp ce,de pe munte,vântul aduce mireasma începutului iar
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
pentru că, deși părea că traversează un culoar, degetele îndreptate spre perete nu atingeau nimic. Cu toate acestea, simțea în imediata apropiere ceva ca și cum culoarul ar fi fost mărginit. Ar fi dorit să știe de unde izvorăște lumina aceea frumoasă, la început lăptoasă, difuză, apoi tot mai limpede, strălucitoare, dar care nu-i afecta ochii. Conștientiza că este singur, iar mersul pe jos îi făcea plăcere. Nu avea cine să-i spună. Era singur. Chiar i se părea că nu are greutate, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
privirile, urmărind ondulatoarea traiectorie a păsărilor. Undeva, în înaltul cerului albastru, pe care am continuat să-l privesc, chiar și după dispariția acelor grauri, se vedea fuselajul unui avion, în care se reflecta soarele după-amiezii, lăsând în urma lui o dâră lăptoasă, ce urma a se suprapune peste alta mai lată, aflată în destrămare. Se apropia înserarea. Îmi aduc aminte că ultimele raze cădeau pe pământ ca o robă de cardinal din picturile flamande. Atunci apăru și tatăl meu cu un strugure
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc pe orbecăite drumul spre clădirea gării, călcând printre pietrele colțuroase ale terasamentului. Ceața deasă nu-mi îngăduia să disting altceva, privind în direcția ei, decât lumina lăptoasă unor lămpi fluorescente. Frigul dimineții și o vagă neliniște mă determinau să grăbesc pașii, împiedecându-mă de șine și traverse. Inima îmi venise la loc abia când, în sfârșit, începusem să recunosc unele detalii ale zonei. Nimic nu părea să se
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Laptele dimineții Dumnezeu mergând cu ciubărul cu lapte să-l împartă la vărsat peste orașul ce se trezea cu ploapele lipite de somn. Și era o dimineață lăptoasă de nu se vedea om cu persoană și lăptoasă din care oamenii străzii mulgeau lapte într-o ciumbrită cană. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Laptele dimineții / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 356, Anul I, 22 decembrie
LAPTELE DIMINEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358875_a_360204]
-
2011 Toate Articolele Autorului Laptele dimineții Dumnezeu mergând cu ciubărul cu lapte să-l împartă la vărsat peste orașul ce se trezea cu ploapele lipite de somn. Și era o dimineață lăptoasă de nu se vedea om cu persoană și lăptoasă din care oamenii străzii mulgeau lapte într-o ciumbrită cană. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Laptele dimineții / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 356, Anul I, 22 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene
LAPTELE DIMINEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358875_a_360204]
-
viitorul, Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. AL DOISPREZECELEA CEAS Vremea urcă
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
2012. este o șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii merg cu două sute la oră claxonând după fantomele ieșite la plimbare duminica după ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede ... Citește mai mult este o șosea cu șapte benzipe care nebunii
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
literatura contemporană proza Voichiței Pălăcean-Vereș autoarea volumului de nuvele ”Miere peste cenușa zilei “, apărută la Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011. Cartea conține șapte nuvele, având fiecare simptomatice titluri:Miere peste cenușa zilei, Hoțul, Din prea multă dragoste, Curcubeu luminos cu ochi lăptoși de ceață, Marketing transfrontalier, De la distanță, și Biruitor, în sfârșit! Studiind fiecare titlu în parte, observăm în acestea o încărcătură metaforică sub mantia cărora descoperim expresia unor sensibilități ce se continuă în textul fiecărei nuvele. Acestea înglobează un amestec subtil
VOICHIŢA PĂLĂCEAN-VEREŞ- MIERE PESTE CENUŞA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359846_a_361175]
-
Autorului este o șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii merg cu două sute la oră claxonând după fantomele ieșite la plimbare duminica după ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede scuturate aseară de un nebun care voia sa grăbească arderile toamnei
VIAŢA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359237_a_360566]
-
2, în cimitir, într-o beznă cețoasă. „Prezența” absenta. În mod straniu, păstrez și amintirea bisericii... din interior, cercetând pe-ntuneric fiecare detaliu, cu o ușoară temere în respirație. Îmi amintesc clar ochii sfinților din icoane, ușor luminați de ceața lăptoasă ce răzbătea prin ferestre, faptul că icoana cu Hristos Dreptul Judecător era învăluită într-o lumină ireală și părea că iese mult în fața celorlalte icoane de pe iconostas. Primul lăcaș de cult din satul Jieț a fost o bisericuță din bârne
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
care pe urmă am vrut să nu o fi scris (și nici măcar s-o fi gândit), pentru că aș fi vrut ca tot ce am scris să nu se fi întâmplat. A fost de-ajuns o comandă, o bandă de bale lăptoase s-a întins peste alineatul fatal și inoportun, apăsat cu un “delete” și fșșșt, totul a dispărut. Dar nu-i de-ajuns. Tragedia celui care se sinucide e că, abia ce-a sărit pe fereastră, între al șaptelea și al
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
ale ferestrelor, transformând incrustațiile lor sidefate în puncte de lumina sclipitoare. Safiye își scoase brațul dintre blanuri și îl așeza pe pervaz. Un miros slab și aromat de lemn încălzit ajunse la ea. Pielea de pe brațele și mâinile ei era lăptoasă și netedă, pielea unei concubine, în mod miraculos neatinsă de trecerea anilor. Iar pe degetul ei, sclipind în razele soarelui, era smaraldul lui Nurbanu, în adâncimile lui amețitoare mocnind puncte de foc negru. „Tu ce ai face acum în locul meu
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
o stație pe jos. La ieșirea din metrou trebuia să trec o punte improvizată peste un șanț săpat de curând iar ceva mai departe un firicel de apă care alerga sprinten spre o gură de canal. Deasupra punții o pâclă lăptoasă ne învăluia pe neașteptate de parcă am fi trecut în altă lume, motiv pentru care bâjbâiai cu piciorul în căutarea unui punct de sprijin, dar nimeni nu părea să acorde o atenție deosebită acestui amănunt. Absent ca de obicei, nu am
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]