2,440 matches
-
crăpat de ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele noastre, unde eu și cu caporalul eram așteptați ca iarba de leac cu informațiile prețioase, care, spre norocul nostru, ne-au ajutat să surprindem trupele inamice. Cu cât se apropia lăsarea la vatră, din februarie 1972, ieșeam cu bilet de voie duminica în oraș, luând la țintă talciocul vestit de la Pâncota, amplasat la periferia Aradului, unde se găsea o gamă variată de mărfuri occidentale, la modă atunci: blugi Levi Straus sau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
62 distanța de la sol la călcâiul gimnastei. Cu cât valoarea este mai mare cu atât mobilitatea gimnastei la nivelul articulației gleznei este mai bună. Mobilitate la nivelul articulației umărului: stând, brațele sus cu un baston apucat de capete, gimnasta execută lăsarea bastonului înapoi jos și ridicarea în P.I. - sus, se măsoară în centimetri distanța dintre mâini. Cu cât distanța este mai mică cu atât mobilitatea la nivelul umerilor este mai mare12. Elasticitatea regiunii lombare și a musculaturii anterioare a membrelor inferioare
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
totuși, fusese o vacanță extraordinară. A veni la mare cu un băiat gentil ca Marcel, care știuse să-i umple timpul cu tot felul de atracții, era ca și cum ai găsit paradisul aici, pe pământ. Marcel transformase nopțile în zile, de la lăsarea serii până la revărsarea zorilor. Au colindat împreună toate discotecile, dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ce putea să-i cadă pe cap de la o zi la alta și avea multe documente în neordine. Se făcuse ora prânzului. Trecu pe la un restaurant, mâncă ceva, dar găsindu-se cu niște prieteni, șederea în restaurant se prelungi până la lăsarea serii. Nu fără folos, goli împreună cu companionii săi mai multe sticle de vin bun care nu-și dezmințea gradele înscrise pe etichete. În timp ce chelnerul îi turna pentru a nu știu câta oară în paharul ce-și plângea mereu goliciunea, Victor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
reflex al existenței mele reale. Era un alt univers, dar atât de imediat, atât de intim, încât aici mă regăseam în ambianța mea normală. Tocmai mă nășteam într-o altă lume, antică, dar mai apropiată și mai naturală. Era la lăsarea nopții. O lampă cu ulei ardea în nișa peretelui. Într-un colț al camerei era un pat, dar nu puteam dormi. Trupul mi-era în flăcări; pete de sânge îmi ardeau abaua, fularul, mâinile. În ciuda febrei și migrenei, eram pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de acces pentru lifturile galbene). Mergi matale la etajul patru, biroul Sesizări, ghișeul trei. Următorul! De la etajul patru, Napoleon a fost trimis la serviciul „Cadre militare În rezervă“ de la etajul opt, deoarece În livret nu exista ștampila care să ateste lăsarea la vatră, apoi la nivelul doi, biroul „Mari Oameni de Stat“, pentru a obține adeverința de prim-consul al Republicii Franceze și copia legalizată după certificatul divorțului de Joséphine. A fost pasat apoi la secretariatul serviciului „Adopții teritoriale“, iar până la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte, Îndemnând la nesupunere și la stârpirea ticăloasei rase bipede. Nu-și mai spunea Fauvé; acest nume arsese odată cu Alfina. Acum, În lumea anarhismului motorizat era cunoscut drept Volkswagen T. Guevara. Se ascundea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
metalurgică, apoi deschisese o mică prăvălioară de ciorapi și papetărie, care cu vremea devenise un magazin În toată regula, unde mai găseai uneori și pantofi. Khapsek mai avea doi frați, ambii angajați În marina comercială, și se gîndea ca, după lăsarea la vatră, să le urmeze exemplul. Probabil că magazinul avea să rămînă surorii sale Jessica, acum În vîrstă de abia șaptesprezece ani, dar care lucra deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de oțel sudat, străzi murdare, pline de gropi, terenuri virane pe care se depozitau gunoaie, bîntuite după lăsarea serii de haite agresive de cîini... O imensă cazarmă, sau mai degrabă un imens ghetou, ca mai toate orașele ridicate În timpul regimului comunist. Aici Îl trimisese destinul În urmă cu aproape zece ani, Într-o misiune pe care nu o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici un sens. Evenimentele ulterioare aveau să-i dea și lui dreptate. Nu s-au găsit nici măcar cadavrele celor din elicopter, ci doar mici petice, arse pe margine, din stofa uniformelor unora dintre ei. Scafandrii au tot plonjat degeaba, pînă la lăsarea Întunericului. În zilele următoare, experții tehnici aveau să dea explicațiile cele mai plauzibile cu putință. În esență, incidentul se datorase desigur unei greșeli făcute de computer, ceea ce oferea responsabililor cu securitatea o doză suplimentară de consolare. Însă, atunci cînd lucrurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de a răspunde la orice Întrebare cu altă Întrebare și de a Întreba cu aerul că răspunde. — Păi... Am putea pleca chiar În seara asta, presupuse. — Da, acceptă Pablo. Și eu cred că ar fi mai bine să plecăm după lăsarea Întunericului, pentru a deruta agenturile străine. — Ar trebui să dai un telefon la serviciul de protocol, să ne pregătească avionul. — Nu e nevoie de avion, mergem pe jos. Maiorul fu atît de uimit de soluția lui, Încît se văzu nevoit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lideri ai lagărului socialist. În privința maiorului Smith, lucrurile erau aproape la fel de simple. Nu-i rămînea decît să-și aleagă din propria garderobă un costum civil și să decidă dacă să-și pună sau nu niște mustăți false. Iar pînă la lăsarea Întunericului nu mai aveau prea mult de așteptat. PÎnă atunci, Își pregătiră bagajele și goliră frigiderul de puținele provizii pe care le conținea; mai rămînea doar să cumpere pîine și cîteva cutii de conserve. Bineînțeles că soldatul care făcea de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și previzibilă -, vârsta matură a început pentru mine, așa cum a început pentru toți tinerii americani în acești ultimi patruzeci de ani, când m-am eliberat din armată. Și totuși, știrea-bombă de la jumătatea lunii august a anului 1956 nu a fost lăsarea mea la vatră, ci desemnarea la Chicago, pentru a doua oară consecutiv, a senatorului de Illinois, Adlai Stevenson, drept candidat la președinție din partea Partidului Democrat, urmată, a doua zi, de desemnarea senatorului de Tennessee, Estes Kefauver, drept candidat la funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mod necesar diametral opuse repercusiunilor pe care sperai să le provoci. Când m-am eliberat din armată, nu știam nimic din toate astea. Nu numai necunoscutul îmi era necunoscut, ci și o bună parte din cele cunoscute. Poate că împrejurările lăsării mele la vatră ar fi trebuit să mă pună în gardă în privința rolului infim ce ne revine în alegerea unui drum în viață. Deși intrasem în armată pe baza ordinului de recrutare emis după războiul din Coreea și era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pălăria ponosită așezată pe podea, la picioare, dr. Czinner se lupta inutil cu ei. Singura satisfacție pe care se putea aștepta s-o obțină era să se recunoască caracterul ipocrit al acestui proces. Urma să fie Îngropat pe furiș, după lăsarea Întunericului, la gara de frontieră, iar totul va rămâne tăinuit. N-am fost condamnat pentru sperjur, spuse el. Nu intră În atribuțiile curții marțiale. — Ați fost judecat În lipsă, spuse colonelul Hartep, și condamnat la cinci ani de Închisoare. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care-i punea mâna pe braț... Dr. Czinner se Întoarse iar spre fereastră. — Ne este foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost la o sută de metri depărtare, nu la treizeci. Fii băiat bun și adu-ne ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Yue Zun. În anul 366 e.n, Yue Zun, aflat în timpul unei călătorii spre vest, a ajuns la poalele Muntelui Sanwei. La apusul soarelui, a căutat un adăpost pentru noapte și a dat peste un loc ce părea ireal la lăsarea serii. Muntele Mingsha părea poleit cu aur în lumina asfințitului, iar în fața ochilor avea zeci de mii de Buddha ce pluteau în văzduhul curat. Yue Zun a rămas fără cuvinte în fața nemaivăzutului peisaj, convins fiind că era într-un loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de o dârzenie neasemuită. Unul dintre ei este Sui, omul care a aprins pentru prima dată focul, prin frecarea a două crengi de copac. Haideți să aflați povestea lui. În vremuri demult apuse, omenirea nu știa ce este focul. Odată cu lăsarea serii, se pogora întunericul, iar oamenii erau cuprinși de o panică cumplită. Peste tot se auzeau doar strigătele fiarelor sălbatice. Oamenii mâncau alimentele crude în lipsa focului și din această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dispărură din vedere dincolo de Punta Rofau, iar soarele își trimise către lume rază să verde de rămasbun, Tapú Tetuanúi ieși din apă și își relua drumul, pe cărarea cea largă care ducea către casă frumoasei Maiana. Preferă să ajungă după lăsarea întunericului, ca Maiana să nu-i poată vedea primul tatuaj, fiindcă o fată că ea, obișnuită să facă dragoste cu zeci de barbati ale căror corpuri erau complet acoperite cu desene atrăgătoare, nu putea decât să râdă de nimicul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zilei, bine-nțeles - Bora Bora nu avea decât o singură poartă, iar cei trei băieți erau hotărâți s-o apere chiar și cu prețul vieții lor. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó făcură rost de arme, apa și mâncare, iar la lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și să-i răsplătească pe burlăci cu mângâieri și îmbrățișări pătimașe, după lăsarea serii. Tapú Tetuanúi se simțea foarte fericit cu rolul său, mai ales datorită faptului că scumpă lui Maiana părea să-i acorde mai multă atenție decât oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui Vetéa Pitó și uriașului Chimé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult că singurul lucru pe care și-l dorea în această lume era să se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte din câte știa el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă fusese trasă pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avantaj dacă știau să cânte cu vocea sau la vreun instrument, să danseze sau să povestească istorioare frumoase, care să le-ndulcească celor de pe vas ceasurile lungi. Cand veni ziua aleasă, ceremonia de selecție avu loc în Marae, incepand la lăsarea serii și prelungindu-se până spre răsărit, iar juriul era format, evident, din toți membrii echipajului, cu excepția căpitanului, cărora li se adăugau cei mai de seamă membri ai Consiliului și două matroane. Pentru început, fiecărei candidate i se puseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
orice clipă să nu vadă reapărând înotătoarea uriașului rechin, Miti Matái se ridică pe vârfuri, apoi se cațără pe catargul de la prova și, după ce rămase acolo câteva clipe, arată înainte, zâmbindu-le oamenilor care îl priveau nerăbdători. —Pământ! spuse. După lăsarea întunericului ne vom putea considera în afara oricărui pericol, pentru că Teatea Maó nu atacă aproape niciodată în timpul nopții. Cu toate acestea, fu o noapte lungă, plină de neliniște și tresăriri, în care nimeni nu reuși să adoarmă. Cu puțin înainte de răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]