404 matches
-
având ambele fețe ale androginului, iubirea e un unic și sintetic format și numai reflexivitatea și simbolistica gesturilor, definitorii ei, este preocupare poetică. Dincolo de timp, versul poetului nu găsește doar o corespondență în metafora stării sau o imagine plastică (zborul lăstunilor de exemplu) pentru expresivitate dar versul se construiește în idee, compune itinerarii ale ideii, într-o metamorfoză psihică ajutătoare prin sensibilitatea rostirii: “Și-ntotdeauna e prea târziu, Când deschizi ochii. Fără prezent, Atât de aproape, De fața nevăzută a lunii
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
în idee, compune itinerarii ale ideii, într-o metamorfoză psihică ajutătoare prin sensibilitatea rostirii: “Și-ntotdeauna e prea târziu, Când deschizi ochii. Fără prezent, Atât de aproape, De fața nevăzută a lunii, - Mai ții minte? Cum speriați, Învățau să zboare Lăstunii?” Fără prezent Dialogul cu iubirea este dialogul cu ideea de iubire iar confesiunea devine concretețe, detaliu de aplicare în echilibristica și compensarea eventualelor sinusoide contemplative. “tu îți dorești balade pentru eternitate și dimineți interzise există doar păsări cu nume de
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
el spre o zeiță Mamă Zori în reflexe alburii scânteiază Tainică, pădurea ne binecuvântează Mirajul ei ne pătrunde în alaiul simțirii Nemilos, zvârlindu-ne în ținutul iubirii Unde se întrec în cântece și rugăciuni Toții oaspeții pădurii și stolul de lăstuni Aici nu este timpul măsurat, ci infinitul Se revarsă peste noi cu răsăritul. Zorii ne înving cu păsările în chemări Izvodind noi cântece din așteptări OM ÎN VALEA SOARELUI Te trezești în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Prin ploaia de zahăr, prin ploaia nebună logodnicii toți din căuș ne vor bea. Vino în toate și-atunci vom pleca și părul -migdal înflorit- ne va cerne beție de cai pe o vale de perne; din sângele crud doi lăstuni ne-or zbura. De fi-va să fim doar o noapte în pârg, cu dungi albăstrii, cercănați de tăcere, inelul tău stâng va fi câmpul cu miere, biserica mea va fi roua din târg. Și-adânc scrijelind cu ninsori în
CA IARBA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378100_a_379429]
-
sunt crucificate în metafore-simbol, radiind mesaje luminoase, într-un joc feeric, miraculos, plin de mister. (exemplific: „Nimeni nu se-nvoiește-a muri pentru păcat./ Cu câte-o cruce-n mână ies morții la arat/Un cer al nesfârșirii. În urma lor lăstunii/ Îl seamănă cu lacrimi la lumânarea lunii!”). Iată cum creează Traian Vasilcău imagini poetice fascinante, smulse din magma metafizică înghețată-n pustiuri aride de înțelegere. Să dai sclipiri de înțelegere din profunzimi întunecate de idei metafizice, în care zac comori
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
tahicardic prin atriile și ventriculele noastre. Emisferele mele, nu cred că sunt surori. Una îl cheamă pe nume și una îmi șoptește să fug, nu știu unde anume. Mă doare pasul timpului doctore, pasul ce calcă pe zilele mele - și piere. Un lăstun mi s-a cuibărit între claviculă și omoplatul stâng și se zbate, târziu în noapte. Pun căpăstru de argint visurilor doctore și nu le las să spere. Nu vreau să plângă ca sălciile pletoase, cu nuferi, în locuri duioase. Mi-
DE SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372724_a_374053]
-
ei. Mulțumiri membrilor Consiliului Local Agnita și Domnului Primar al orașului, ing. Ioan Dragoman, care au conferit titlul unui Nume de excepție pentru orașul de pe Valea Hârtibaciului. De asemenea, mulțumesc conducerii Colegiului Tehnic „A. T. Laurian” (prof. Petruț Mirela-Monica, prof. Lăstun Otilia-Bogdana), pentru înțelegerea trăirii acestui eveniment, probabil unic, în istoria școlii. Le mulțumesc colegelor care s-au implicat în organizarea evenimentului, în mod special doamnei prof. Eleonora Tudoran și doamnei prof. Margareta Vecerzan dar și domnului Ilarion Bârsan, care mi-
IRINA PETRAȘ ESTE CETĂȚEAN DE ONOARE AL ORAȘULUI AGNITA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371723_a_373052]
-
Am găsit doi ciorchini sub o slovă aleasă Mi-am nuntit din măceși pentru suflet năvoade De sub brazde pornind, către ceața cea deasă Funii aspre de nopți ruginite. Ne leagă Amânări și zidiri, până-n pragul orbirii. Când în noi cresc lăstuni, cine să înțeleagă Dacă este sau nu anotimpul iubirii? Referință Bibliografică: Anotimpul iubirii / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Florescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ANOTIMPUL IUBIRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375679_a_377008]
-
în paragină. În iarna lui 1916 - 1917, când în această zonă s-au purtat lupte grele pe linia Siretului cu armata germană și cea austro-ungară invadatoare, zidurile mănăstirii s-au prăbușit din cauza obuzelor de tun. Din mijlocul curții vedeam rândunelele, lăstunii, vrăbii și porumbei sălbateci ce zburdau jucăuș dintr-o parte în alta sau intrau în cuiburile lor ca într-un buzunar. Zbenguiala lor întovărășită de ciripitul vesel și muzical ne introducea parcă în atmosfera de veselie cerească înainte de începerea slujbei
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
mots soulignés șont des auteurs. 1517 V. Lucian Blaga, Peisaj trecut (Paysage d'antan), în Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 347 : le texte source " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul./ Un zbor de lăstun/iscălește peisajul. " (Blaga 2010 : 153) est traduit par : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page./ Un vol de martinet/signe enfin le paysage. " À part la rime " page "/" paysage ", facilitée par la parenté des langues, on remarque
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cormana, plazul. Alte cuvinte: ogor, brazdă, răzor, pârloagă, toloacă, miriște; munci agricole: a îmblăti, a pologi, snop, căpiță, stog. Păstorit (animale): bivol, bivoliță, ogar, cocoș, gâscă, cireadă, izlaz, dobitoc (animal), stână. Animale sălbatice-moștenirea slavă este bogată: dihor, gușter, cristei, cârtiță, lăstun, lebădă, molie, nevăstuică, paing, rac, sobol, stârc, vrabie, veveriță, zimbru. Pescuitul: caras, crap, lin, morun, mreană, știucă, plătică, cegă, clean, lostriță, păstrăv, undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Graiul tineretului” (Turnu Măgurele), „Adevărul”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Sfarmă-Piatră”, „Munca” (1941) ș.a. Este redactor al revistelor „Litere” (1933-1935), „Sabarul” (Pitești, 1935-1937) și „Luceafărul” (Ismail, 1938). Semna și DIK-Găești, Ion Lăstun, Ion D. Ioan. Profesor de limba și literatura română - în Găești (1933- 1938), apoi la Ștefănești și Colibași, în județul Argeș, Ismail (1938), Curtea de Argeș (1939-1945), din nou în Găești (1945- 1955) -, profesor emerit din 1971, I. a fost și director
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni. / Curând mă-ntreabă soarele ce gânduri / M-au bântuit prin trecerea în somn. / Eu capu-ntorc și nu-i spun că-i pierdută, / Iar, vara și că iarăși mă întomn. / Se-nchide vremea-n cercul pus pe umăr; / Dogarul toamnei toarnă
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere: „Când [monahul] sângur de sine, fără socoteală să nădăjduiaște, atunce ca lăstunul să sfăramă și cade cu cădere de mirare”; „Precum sabia cea cu doao ascuțituri ori încotro o vei întoarce taie cu ascuțitul său cele ce să întâmplă, așa lucrează și rugăciunea lui Iisus Hristos”; „Nu [te lua] după basne proaste
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
București, 1944; Miguel de Cervantes, Iscusitul Don Quijote de la Mancha, I-II, București, 1944-1945; Mihail Sadoveanu, Un mulino arrastrado por el Siret, București, 1962, El zodiaco del Cáncer, București, 1963; Dolores Medio, În căutarea Nataliei Blay, București, 1964. Repere bibliografice: Ț. Lăstun, Ricardo León, „Iubirea iubirilor”, traducere de Al. Popescu-Telega, „Aurora”, 1923, 403; A. Achim, „Prozatorii spanioli contemporani”, ĂLA, 1923, 157; Emanoil Bucuța, „Prozatorii spanioli contemporani”, „Cuget românesc”, 1923, 12; Perpessicius, Opere, XII, 227; Al. Lascarov-Moldovanu, „Cervantes”, „Răsăritul”, 1925, 4; E. [Mircea
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
dinainte, dar relativ mai scurte decât cele ale iepurilor de câmp. Urechile, a căror margine superioară este neagră, sunt lungi și întotdeauna ciulite. Păsările Cu siguranță, păsările distrug insectele dăunătoare, dar prezintă și inconvenientul că atacă fructele mici. Rândunelele, pițigoii, lăstunii, chiar dacă vă ciugulesc salata și fructele, rămân oricum niște ajutoare pentru grădinar: ele se hrănesc cu semințele de buruieni și devorează diverse insecte, cum ar fi limacșii sau gărgărițele. Dacă aveți șansa să aveți păsări nocturne de pradă prin zonă
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l mai prinzi pe la poartă, căăă!... În timp ce Dumitru spunea toate acestea, fața lui Todiriță se întuneca, iar privirea plecase undeva în zare... Se vedea limpede că prin cap îi umblau gândurile cu bătăi din aripi și schimbări de drum ca lăstunii primăvara. Dumitru l-a lăsat să-și rumege necazul o bună bucată de drum. La un timp, l-a întrebat: ― Ce zici, măi vere? Am dreptate au ba? Acuma eu nu știu cât ești tu de pornit împotriva ei, da’... cine știe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ultima oară eram chiar în spatele stâncilor, la cascadă, de ziua aniversării căsătoriei voastre, Alteță... Se priveau cu intensitate. Mâna lui Manuc se odihnea, dintr-o obișnuință de o viață, peste pumnalul de la brâu. Prin ferestrele deschise, se auzeau doar țipetele lăstunilor reveniți la cuiburile de sub streșinile casei. ― Aș putea s-o fac și în acest moment. O altă pauză. ― Dar nu poți. Vorbeau tot în șoaptă. O spovedanie reciprocă. Lăstunii se potoliseră. În liniștea camerei, râsul pictorului sună ca mușcătura dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
peste pumnalul de la brâu. Prin ferestrele deschise, se auzeau doar țipetele lăstunilor reveniți la cuiburile de sub streșinile casei. ― Aș putea s-o fac și în acest moment. O altă pauză. ― Dar nu poți. Vorbeau tot în șoaptă. O spovedanie reciprocă. Lăstunii se potoliseră. În liniștea camerei, râsul pictorului sună ca mușcătura dintr-un măr mare, suculent. Cel puțin asta fu impresia prințului privind dinții albi și puternici ai celuilalt. Și iar îl încercă bizara senzație că se afla în prezența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va înfăptui niciodată un fapt nesăbuit, ce știe sigur că are să-i dăuneze. Că teama de eventuale boli, scandaluri și neplăceri îl va feri de ispitele reale care îl resping și-l înspăimântă.... Micuța Yvonne mâzgâlește, iar Profesorul admiră zborul lăstunilor : zigzag de linii negre ce se intersectează între pereții cerului - ivoriu catifelați - pe care roșul apusului a început să-i injecteze. Afară irupe gradat lumina intens aurie ce face să crească penumbra în salon - așa cum crește și scade apa în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-o pe Yvonne, ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neliniștea aceasta, Profesorul simte iarăși, ca o dulce remușcare, ca un dulce fior, că e vară... E vară - e vară - e vară... Și câte veri ?... Și ce fel de veri de-acum înainte ?... Pentru că, iată, priviți de aproape, chiar și lăstunii au strigăte și ciocuri feroce, iar zborul lor nu e doar plutire fără efort. Privit de aproape, zborul lor devine zbatere disperată. De-aproape privind, vezi încrâncenarea aripilor, zvâcnirea lor încordată ca să despice materia străvezie și faci câțiva pași într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț. Un fel de baghetă din lemn de alun, Cine știe ce puteri mai avea - Peste liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii, Dar riscam să întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât bățul rămase
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
frumusețe. Existența întrupată în iubită, farmecul ei, ce dă vieții sensul de a o trăi, se împletește cu îndepărtările cosmice, cu a nu fi sau cu a fi cu totul altceva, așa cum se întâmplă în sonetul 59: “Sânii tăi precum lăstunii, se vor zvârcoli-n tăcere...” și ei, iubiții de astăzi, vor ajunge o „blândă ploaie” într-o stea „la mii de ere”, o tufă de secară, o umbră printre ierburi și în final: „Sânii tăi precum lăstunii, se vor zvârcoli
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]