128 matches
-
remarcabile, arătate într-un mod interesant de Ribbeck (Uber den Begriff des εζρων, "Rheinisches Museum", serie nouă, XXXI, p. 386). Cuvîntul apare prima oară, în Norii lui Aristofan, ca o insultă ironistul fiind pus pe aceeași treaptă cu mincinosul și lăudărosul.Pentru greci, care presupuneau tot pe cît și pretindeau ca interiorul să-și afle expresia în exterior, ironia la care interiorul se află în contrast cu exteriorul, întocmai ca gluma cu seriozitatea trebuie să fie o inepție. Cînd Socrate a fost declarat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
iubitor de adevăr, dintre toți atenienii era pus pe aceeași treaptă cu mincinoșii și fanfaronii. Dar tocmai personalitatea lui Socrate, așa cum ne-a descris-o Platon, a provocat și o modificare a conceptului de ironie. La Aristotel, ironistul este contrapus lăudărosului, deși desemnează ca și acesta un defect, în contrast cu iubitorul de adevăr (Eth. Nic.,IV, 13). Apariția ironistului este explicată prin aversiunea acestuia pentru folosirea expresiilor tari. Totuși nu se evidențiază încă aici că marea deosebire între ironist, pe de o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Eth. Nic.,IV, 13). Apariția ironistului este explicată prin aversiunea acestuia pentru folosirea expresiilor tari. Totuși nu se evidențiază încă aici că marea deosebire între ironist, pe de o parte, fățarnic și lăudăros, pe de alta, constă în aceea că lăudărosul își face un scop din aparența exterioară tocmai pentru că vrea să se dea mai mare decît este, iar fățarnicul o folosește ca pe un mijloc de a realiza niște scopuri egoiste și faptul că, din contra, pentru ironist aparența este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]