289 matches
-
1987) adaptare liberă a sârbei „Ne-am despărțit”, cunoscută în interpretarea Romicăi Puceanu). Piesele „America-i departe” (1984) și „Mavi mavi” (1986, preluare după turcul İbrahim Tatlıses) sunt dintre primele care folosesc un ritm de turcească macedoneasca în afara contextului muzicii lăutărești. Versurile cântecelor sunt în limbile română, dar ocazional și în alte limbi (greacă, aromana, turcă). Solistul vocal al formației se numește Costel Geambașu, care a activat o vreme și în calitate de baterist (până în 1986). Grupul s-a produs la început în
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
alternaTIFF din Cluj-Napoca pe 11 iunie, la B'ESTFEST Summer Camp pe 2 iulie și la Padina Fest pe 4 august. În octombrie 2011, Radio Guerrilla a început difuzarea piesei „Când te-am cunoscut, Cristina”, un cover al unei melodii lăutărești, care fusese interpretată anterior de Azur și mai apoi de Maria Răducanu. „Când te-am cunoscut, Cristina” s-a bucurat de același succes ca melodiile lansate anterior, ajungând pe podiumul TopShow. Pe 29 noiembrie 2011, membrii Robin and the Backstabbers
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
maica la portiță (cântec - sârbă, B.S.M.M. [1965]); Aoleu, frate peline cântec moldovenesc - horă, B.S.M.M. [1965]); Dragu-mii în sat să joc (cântec, B.S.M.M. [1965]); Dragoste-ai un râu de foc cântec - sârbă, B.S.M.M. [1966]); Sârba militarilor (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Hora lăutărească (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Sârba săltată (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Hora tineretului (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Hora chirigiilor (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Sârba din nai (joc popular, B.S.M.M. [1967]); La pingea (sârbă, B.S.M.M. [1967]); Hațegana (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Hora
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
ideea Mariei Tănase acesta a devenit șef de orchestră și a început să cânte la barul de noapte Athenee Palace. Înregistrează în 1965 primul său disc, un vinil mic cu 4 piese. Pe acel disc se regăsesc piese populare și lăutărești ca "Spune, spune, moș bătrân" sau "Treceam dealul la Muscel". În afara concertelor din străinătate și din marile localuri din Capitală, Radu Simion era deseori chemat de comuniști la petreceri și recepții, realizând numeroase concerte cu Nicu Stănescu (bun prieten al
Radu Simion () [Corola-website/Science/312211_a_313540]
-
în general, Ion Matache are o „aură” aparte între violoniști. O virtuozitate cu totul specială, care nu se baza nicio clipă pe viteza exagerată, transformă prin valorificare motivică piesele lui Ion Matache din teme argeșene în adevărate perle ale muzicii lăutărești urbane. Alături de violonistul Alexandru Cercel, Ion Matache trebuie așezat între creatorii mari de muzică instrumentală tradițională din ultima sută de ani, din zona Argeșului. Totuși, este notabilă o pătură profund rurală ce încă se mai distinge în arta muzicală a
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
pentru a porni pentru prima dată în turneul dedicat The Devil's Tale. Unele cântece de pe albumul de debut, Radio Pașcani (în special ”Ah Ya Bibi”) au fost foarte apreciate de fanii americani ai muzicii țigănești. Muzicienii americani de muzică lăutărească Balkanarama au făcut un cover după piesa "Ah Ya Bibi" pe care l-au inclus pe albumul lor din 2003, Nonstop. Estradasphere, formație eclectică din Santa Cruz de jazz/rock/metal, cunoscuți pentru interpretările destul de dese de muzică țigănească, cântă
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
pionieri ai genului muzical dance Balkan Beats. Balkan Beats este numele născocit în 2001 de DJ-ul de origine bosniacă ce trăiește în Berlin Roberto Soko pentru un club de noapte pe care l-a inaugurat folosing acorduri de muzică lăutărească balcanică. Fanfara Ciocârlia a fost printre formațiile mixate de Soko, și, de atunci, muzica lor a devenit o piesă de bază pentru DJ și remixeri ce folosesc muzica balcanică în cluburi. Cântecul Fanfarei Ciocârlia ”Asfalt Tango” a fost folosit de
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice ("Poezii, alcătuiri și tălmăciri" 1856) îmbină inspirația anacreontică, în maniera poeziei galante aparținând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului. Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și către mitropolitul Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române și ale emancipării culturale a țării. A făcut și unele traduceri din literatura franceză.
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
higheghe = vioară, tolcer = pâlnie) În Europa Centrală și de Vest vioara cu goarnă nu a avut succes, pentru că a fost folosită pe partiturile muzicii clasice (Mozart, Bach, Beethoven, Brahms, Haydn etc.), neobservându-se că acest instrument reda tonuri specifice muzicii lăutărești, tonuri care se disting foarte bine în comparație cu vioara consacrată. E interesant de observat că in Bihor tarafurile carora le lipsește vioara cu goarnă nu au același succes la ascultători. Studiile europene privitoare la răspândirea instrumentelor muzicale și tradiția lor notează
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
și septimă mică (emiterea armonicelor naturale). Imaginea luminoasă a copilăriei este potențată și de melopeea cornului englez, care sugerează o anumită atmosferă pastorală, reminiscență a ambianței sonore receptate în arealul natal, dar și de secvențele melodice preluate din practica ansamblurilor lăutărești țigănești. Structurile sonore, asemănătoare, pe alocuri (prin atmosferă, ritm și orchestrație), cu cele bartókiene (Dansuri populare românești, Concert pentru orchestră, pantomima Mandarinul miraculos) și cele enesciene din Rapsodia I, poartă însemnele unor curajoase abordări armonice, cu pregnante colorații modale, și
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
Ion Dumitrache (n. 16 decembrie 1950, Ciorani), nume de scenă , este unul dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică lăutărească din România. Muncește chiar de la 18 ani când a început să cânte în satul natal și când i-a murit tatăl. Cu timpul a învățat să cânte și la pian și la acordeon. A făcut armata un an și patru
Nelu Ploieșteanu () [Corola-website/Science/307845_a_309174]
-
de concert și cu viața muzicală din străinătate, încă din ținerețe și dorința de a ridica muzica populară românească pe o nouă treaptă artistică. „Faimosul virtuoz român”, cum a fost numit de către presa germană, a depășit stadiul cunoscut de muzică lăutărească românească în sec. XIX. S-a născut la data de 11 noiembrie 1855 la Slatina, în județul Olt, într-o veche dinastie de lăutari, fiind fiul violonistului Bebe Buică. În 1860 este părăsit de către tatăl său, care se recăsătorise, și
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
Of, dor, dor, dor”, „Bună-i brânza”, „Ionele, puiule”, „Cântecul Popii Runcanu”, „Sârba lui Dincă Schileru”, „Cântecul Popii Mischie”, „Șapte văi și-o vale-adâncă”, „Ce n-a lăsat Dumnezeu” și cunoscuta „Sârba lui Zlătaru”. Convins de valoarea și autenticitatea muzicii lăutărești de la Runcu, Constantin Brăiloiu i-a sfătuit pe lăutari să cânte la București, la una din cârciumile din spatele Gării de Nord, loc frecventat de negustorii gorjeni. Printre primii lăutari din județul Jiului de Sus sosiți la București la îndemnul lui Constantin Brăiloiu
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, formându-și un repertoriu foarte variat, la fel ca tatăl său, Mitică Ciuciu, fiind un mare păstrător al pieselor vechi lăutărești. Moare la data 19 august 2012, în vârstă de 76 de ani, bătrân și bolnav.
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
(n. 1927, București — d. 24 octombrie 1996, București) a fost o solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). A fost supranumită "regina cântecului lăutăresc". S-a născut în 1927 în București, fiica țambalistului Constantin Puceanu (care cânta la Hanul lui Manuc) și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița (de la care etnomuzicologii au înregistrat
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
(n. 1927, București — d. 24 octombrie 1996, București) a fost o solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). A fost supranumită "regina cântecului lăutăresc". S-a născut în 1927 în București, fiica țambalistului Constantin Puceanu (care cânta la Hanul lui Manuc) și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița (de la care etnomuzicologii au înregistrat pe disc în anii '30 o variantă antologică a cântecului
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
Andrei Mihalache și, un pic mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu. Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a "cântecelor de pahar", o formă de muzică lăutărească urbană care combina elemente orientale cu unele românești pe un fond țigănesc. Probabil că dacă sistemul politic comunist din acea perioadă i-ar fi permis să cânte și să fie auzită și în străinătate, ar fi ajuns astăzi la fel de cunoscută
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
ornamente, împletind vibrato-ul natural al vocii cu triluri anume controlate, iar salturile la octave superioare erau urmate de anumite cadențe. Ca punct de plecare, a luat în alcătuirea repertoriului folclorul muntenesc pe care l-a prelucrat adaptându-l stilului lăutăresc de București. Ajutată de Victor Gore și Aurel Gore, aceștia observând că încă de mică poseda o cantitate inexhausitibilă de cântece de mahala, în special foarte multe versuri pentru perioadă și pentru un lăutar urban, în scurt timp a devenit
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
o cantitate inexhausitibilă de cântece de mahala, în special foarte multe versuri pentru perioadă și pentru un lăutar urban, în scurt timp a devenit cea mai populară și mai bine plătită cântăreață, transformându-se în însăși imaginea cântăreței de muzică lăutărească urbană (mahala). A decedat în 24 octombrie 1996 în București, la câteva zile după accidentul rutier petrecut în 19 octombrie între Dor Mărunt și Dragoș Vodă (județul Călărași). În autovehicul se afla și acordeonistul Viorel Fundament, care a scăpat cu
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
Siminică, Fărâmiță Lambru, Silvia Marcovici, Virginia Zeani, Marin Constantin, Corul Madrigal, Lola Bobescu, Maria Tănase, Gică Petrescu, Sviatoslav Richter, David Oistrah, Carlo Zechi, Li Ming Qiang, Aldo Ciccolini, Phoenix, Valeriu Sterian, Iris, Compact, precum și mulți alți interpreți valoroși de muzică lăutărească, jazz, rock sau folk autohton. În 1932, comerciantul evreu Nathan Mischonzniki achiziționează din Germania câteva utilaje vechi, le aduce la București și le pune în funcțiune. Noua fabrică de discuri a fost botezată „Electrecord”. Până în 1937, neavând un studio propriu
Electrecord () [Corola-website/Science/305704_a_307033]
-
Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) - "Ion al lui Țache", "Gheorghe al lui Gâgă", "Limbă" - culege și învață primele cântece populare și lăutărești. Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) - "Ion al lui Țache", "Gheorghe al lui Gâgă", "Limbă" - culege și învață primele cântece populare și lăutărești. Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul - compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu - stabilindu-se la București. În ianuarie 1936 sosește în București. Aici
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
o binefacere după o zi atât de încinsă. 11 februarie 2004 La ore mici de dimineață (ora 4.00, oră de plimbare cioraniană prin Geneva pustie de lume) ascult un "potpuriu" de muzică liturgică ortodoxă. Cuvântul "potpuriu" este vulgar și lăutăresc, dar altul mai bun nu am găsit. După grecii cei colțuroși și după corul aspru al bulgarilor de la Mănăstirea Rila, urmează dulceața și muzicalitatea muzicii "bizantino-românești". Diferența dintre noi și ei este enormă. Mă opresc aici. Ochiul meu interior nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
propriile producții. El a continuat să publice arii populare și între 1900 și 1908. Meritul lui este de a fi atestat vechimea și circulația unor cântece și melodii de joc populare, ca și evoluția repertoriului și a stilului de execuție lăutăresc. Culegeri: Muzica populară. Balade, colinde, doine, idyle, București, [1885]; Poezia populară pusă în muzică, București, 1886; Muzica populară, vol. II: Horele noastre, Leipzig, f.a.; Poezia populară pusă în muzică, vol. III: Romanțe, București, 1897. Repere bibliografice: Titu Maiorescu [Raport la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
pur și simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și regulamente în vigoare; chefurile și agapele cu strigături, țipurâturi, chiote bahice, cântece și orații belicoase, care culminau invariabil, cu țopăieli și cu hore împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate euforică, condimentate din belșug
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]