188 matches
-
mă vei lasă aici. La revedere mama!.Infirmieră care lasă să-I scape o lacrima, îl lua din brațele mamei și îl instala într-un salon alături de alți 4 copii.. Stergadu-si lacrimile, mama își lua micul geamantan pe care il lașase pe banca din sala de primire și ieșind din curtea sanatoriului se îndrepta spre gară, cu gândurile împărțite între copilul lăsat singur într-un sanatoriu și problemele familiale pe care le lașase acasă. Referință Bibliografica: Destin de femeie.OANA / Dan
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
mama își lua micul geamantan pe care il lașase pe banca din sala de primire și ieșind din curtea sanatoriului se îndrepta spre gară, cu gândurile împărțite între copilul lăsat singur într-un sanatoriu și problemele familiale pe care le lașase acasă. Referință Bibliografica: Destin de femeie.OANA / Dan Petrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 738, Anul III, 07 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. - Mai spune-mi!... Mai spune
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 663 din 24 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Suntem pânze-n val de mare, Valuri taie sabia Valurilor pe sub care Bântuie corabia... Suntem pânze de cămașă Peste trupul gol, ucis De o lume hoață, lașă Furând hălci de paradis... Suntem pânze între rame Neuscate-n mirul muncii, Din icoanele cu mame Smulgem aurul și pruncii... Suntem pânze de cearceafuri În desfrâul desfrânării După crime dulci și jafuri Și-n incestul nepăsării... Suntem pânze reci, discrete
SUNTEM PÂNZE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346531_a_347860]
-
cu lacrima.” *** Constantin n-a mai venit. Poate a avut alte treburi, poate ... SFÂRȘIT *** -Dragă Țină am terminat românul! -Bravo! -Vii să citești ultima pagina? -Vin! A răspuns Țină. Tot românul scris până acum l-am citit. Dinspre bucătărie, după ce lașase Țină ușa deschisă... răzbăteau până în camera mea acorduri din „Flautul fermecat“ de Mozart. Așezată lângă mine în fața calculatorului am citit împreună ultima pagina. Ne-am ridicat de pe scaune și imaginile noastre din oglindă de la toaletă se suprapuneau perfect peste cele
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
m-am hotărât să mă întorc spre casă, așa abătut și nemângâiat cu gândul că mâine va fi la fel, dar undeva în lăuntrul ființei mele duceam aș zice acea lucire a stelelor ce străluciseră printre nori ceva parcă îmi lașaseră în suflet. Dar îmi aduc aminte acum de o altă noapte când la fel mă întorceam acasă, la ce ma gandeam atunci îmi aduc aminte atât de bine aveam cu mine o carte, si ce bine îmi aduc aminte de
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
1688 din 15 august 2015. PREMIUL I CONCURSUL DOR DE DOR-PROZA-2015 CAPITOLUL I Priveau cerul prin frunzișul abia ivit. Fiecare credea că poate răzbate cu privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lașase rătăciți. Cerul se vedea albastru și calm. Înalt și calm . Culcați pe iarbă aproape umedă, cap lângă cap, cu nările și ochii larg deschiși adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, într-o infinită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
soarelui și al pământului. Citește mai mult PREMIUL I CONCURSUL DOR DE DOR-PROZA-2015CAPITOLUL IPriveau cerul prin frunzișul abia ivit. Fiecare credea că poate răzbate cu privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lașase rătăciți.Cerul se vedea albastru și calm.Înalt și calm .Culcați pe iarbă aproape umedă, cap lângă cap, cu nările și ochii larg deschiși adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, într-o infinită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
de seamă ei prin preajmă, iar oamenii mari nu aveau timp pentru ea. Pe de altă parte, Ică nu avea cărți, nu avea calculator, nu avea videoplayer, nu avea multe... Încercase să o ajute cu grădină, dar legarea roșilor îi lașase un miros greu și pete pe mâini, așa că renunțase. Se învârtea cât era ziua de lungă prin curte, căutând ceva cu care să se joace. La un moment dat, Ică îi dăduse o cratița veche, cu emailul sărit în mai
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
Bineînțeles! Bineînțeles! fusesem în stare să îngaim în cele din urmă. Ei, ce zici? îl întrebase apoi, cu puțin înainte de a pleca, oncle Serge pe tata. Punem la punct casă aia ori nu? Lucrul care îl interesa cu adevarat îl lașase la urmă, așa cum femeile îndeobște procedează în postscriptele scrisorilor lor. Tata avea încă ezitări. Hotărăște-te cât încă se mai găsește mâna de lucru, insistase frate-său. Si inca ieftină. Știu eu ce zic. Omul deștept își face iarnă car
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
ai întrebat, demult a fost, așa într-o doară Tu știi că florile frumoase niciodată nu miros? Nu, nu știam ceva ce nu doream să moară. Mă tot întreb de-atâta timp trecut Cum a ajuns o floare, care trist lașase În urmă, în tot acest răstimp tăcut Un Zeu, te uita o lalea miroase. Ne-am regăsit în mari de călimări Pe două versuri scrise pe-o hârtie Da, florile frumoase au miros De Dumnezeu și-a poezie. Referință Bibliografica
AMINTIRI DE SALCÂMI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374733_a_376062]
-
ar fi împreunat. M-aș fi uitat demult însămi pe mine Să-mi fii dea pururi tu universul meu, Voiam sa-nalt un templu pentru tine, Să stăm uniți în brațe, tu și eu. Te-aș fi iubit de mă lașai iubite, Așa cum nimeni nu te-ar fi iubit Dar asta e, mai sunt și inimi franțe Sub cerul greu al dragostei cernit. Nu vreau să-ți fiu povară în calea ta cea dreapta Și nici un ghimpe pe care ușor să
TE-AS FI IUBIT de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375731_a_377060]
-
atunci a intrat și Ionică. Îi sclipeau ochii pentru că scăpase la damigeana de țuică pentru pomană. Văzându-l cum scutura mâinile, strigă: Faci vencilacie, tataie, faci vencilacie? Te-a luat căldura? Nu...Io..nică...moar...tea vrea...să mă ...ia. Lașă, bă, jmecheriile. Așa ne păcăleșci tu mereu. Abia aștept șă văj cum te ia. Ce-o să mai râj...ha, ha, ha! Moș Ion se ridică în coate și spuse cu vocea stinsă: Nu mai...râde...tâmpitule! Eu mor...și tu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
focurile Valei precum o umbră spelba, rece, 115 O umbră care piere; căzu cea de pe urma, grămadă de cenușă Sub cuptoarele înalte, o jalnică grămadă în moartea ce trăiește. Atuncea fură smulse cu lopeți pecețile cuptoarelor, si tîrnăcoape Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă67: metalul cel topit trecu-n canale 68 Tăiate de plugul vremurilor 69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120 În multe vai, căci Taurii lui Lúvah trăgeau Plugul. Palizi și tremurînd de groază, înspăimîntați Copiii Omului Statura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care-un rîu curgea, Si, coiful de argint dîndu-și-l jos, cu apă îl umplu și a băut; Însă cînd, setea-i fiind nepotolita, cerca mai mult s-adune, 5 Iată, trei groaznice femei la marginea șuvoiului strălucitor, Ce nu-l lașară să se-apropie, ci-l izgoniră cu furtuni. Urizen nu le recunoscu, si ástfel se-adresă el spiritelor beznei: "Femeie, tu, cea mai în Vîrstă, cine ești, șezînd în norii tăi? Ce-i numele acela scris pe fruntea-ți? ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
știință ia calea filosofiei și religiei, deoarece prin acest act știință, prin propria să natură, vă tinde să încerce să explice cu instrumentele rațiunii niște (trans)dimensiuni ale realității ce depășesc limitele sale. 67 (ÎI, 118) Tîrnăcoape / Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să compună o operă comică pentru toamna viitoare. Avea deja în vedere anumite librete iar opera Îl Proscrito urma să mai aștepte. Verdi n-a refuzat propunerea iar Merelli i-a oferit câteva librete scrise de Români pe care le lașase deoparte din diferite rațiuni. Verdi le-a parcurs de mai multe ori și deși nici unul nu-i spunea ceva, a ales pe cel care îi displăcea mai puțin - Îl firto Stanislao pe care l-a redenumit Un giorno di Regno
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și politice. Secolul al XVII-lea va transforma imperiul britanic și va aduce schimbarea atât de necesară în mentalitatea societății. În anul 1603 se stingea Elisabeta I. Monarhia se află în impas, pentru că regina nu se căsătorise niciodată și nu lașase urmași. Tronul a fost cedat, conform liniei genealogice a pretendenților la tron, regelui Iacob al VI-lea al Scoției. Iacob, născut în 1566, era fructul nefericitei căsătorii dintre regina Maria a Scoției și Lordul Damly, asasinat în 1567, ca urmare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
banc cu blonde l-ai cadorisit pe Tom? Din curiozitate. Am tușit vinovat. Știi că nu te consider o blondă, Janey, nu pe dinăuntru, vreau să spun. Din punct de vedere intelectual, ești clar o brunetă... —Spune-mi odată bancul, lașă ce ești. Am spus monoton: — Cum aprinde o blondă lumina după ce face sex? Și-a scuturat capul, cu ochii ei albaștri mari și sinceri; Janey era la fel de inocentă ca Mae West, dar n-ai zice asta doar uitându-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi pagini Și plini de suferinți, Ce mi-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Ca cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
încă cinci secunde. Dar dacă până atunci doctorul nu termina, eram ferm hotărâtă să-l oblig să înceteze. în clipa în care durerea atinsese paroxismul, doctorul s-a oprit. Dar până atunci îmi dădusem deja seama că eram mult prea lașă ca să mai accept și alte intervenții și că preferam să mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai făcut praf numai fiindcă mama ți-a spus să pleci și să nu te mai întorci niciodată? s-a străduit Helen să priceapă. Presupun că da, am spus eu ridicând din umeri, jenată de cât de pueril suna totul. —Lașă mică și prostuță ce ești, m-a gratulat ea cu blândețe. Spune-i să se ducă dracului. Eu așa îi zic de fiecare dată. Sau întreab-o cine-o să aibă grijă de ea la bătrânețe. — Eu nu sunt ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vedem și mâine. Se apleacă să mă sărute. Gura îi duhnește a usturoi. Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mă despart acum de el, ca să fim scutiți amândoi de o suferință pe viitor. Dar sunt mult prea lașă ca să sugerez să ne despărțim, așa că zâmbesc, ies din mașină și îi urez noapte bună. Nici nu trec bine două minute de când ajung în dormitorul meu, că îmi și scot mobilul și formez numărul lui Adam. Inima îmi bate tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cum îl cheamă, Petrea, a dat să iasă. Nu era singur, ci împreună cu alți câțiva bărbați, care m-au recunoscut imediat. Petrea bombănea neîntrerupt și a pomenit numele tău. Mi-a spus despre tine că ești o persoană îngrozitoare și lașă etcetera și că are să ți-o plătească într-un fel sau altul, pentru că nu poate permite cuiva să vorbească așa cu el. Dar, deși o făcea pe viteazul, avea înfățișarea unui copil neajutorat și cu siguranță că aș fi izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și cu totul alta să știe cît de mult. Sincer mă mir că, după ce-mi ascultase „concertul“, nu se dusese direct la poliție, temîndu-se pentru viața ei. Am șezut acolo, simțind că mi-e rău și teamă. Eram prea lașă ca să o sun. Nu m-am mișcat de la locul meu pînă nu a venit Dan acasă, moment În care i-am povestit totul cu o voce pierită și Îngrozită, omițînd intensitatea „concertului“ meu și spunîndu-i doar că era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]