276 matches
-
greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte frumos cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a pus numele Lea ultimei ei născute, care înseamnă „stăpână” și a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A proferat niște înjurături, mai degrabă blânde, pentru că copilul era totuși fată și nu băiat, dar în afară de asta Laban și-a ignorat fiica, în mare parte, și n-a mai vorbit niciodată despre defectul ei. Femeile credeau că bătrânul de fapt nu prea putea deosebi culorile. Ochii Leei nu și-au pierdut din intensitatea culorilor - așa cum au profețit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pâinii și a bunăstării și - i se părea lui Iacob - a sexului. Se holba la această femeie gigantică și saliva. Din câte am auzit, n-a zis nici un cuvânt despre ochii ei. Mătușa mea Zilpa, a doua născută a lui Laban, spunea că își amintește tot ce i s-a întâmplat vreodată. Pretindea chiar că are amintiri despre propria naștere și chiar și despre zilele petrecute în pântecul mamei ei. Jura că își amintește cum i-a murit mama în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât era destul de ușor să uiți că avea darul vorbirii - o trăsătură pe care fiica ei n-o moștenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din acea zi. - Probabil era cățărată într-un copac pe undeva, își sugea degetul și număra norii, zicea Lea, și cam asta era tot ce se știa despre copilăria Bilhei. Bilha era orfana familiei. Ultima fiică născută din sămânța lui Laban, era copilul unei sclave pe nume Tefnut - o negresă micuță care a fugit într-o noapte când Bilha era deja suficient de mare ca să știe că a fost abandonată. - Niciodată n-a trecut peste durerea asta, zicea Zilpa cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a naște gemeni. Nu era nici pe departe sezonul de fătat pentru capre și acea capră în special fusese stearpă de patru ori la rând. Ada a dat din cap la prostiile Bilhei și a îndepărtat-o. A doua zi, Laban le-a dat de veste că se întâmplase un fapt neobișnuit cu unul dintre animale și a reluat povestea fetei cu toate detaliile. Ada s-a întors spre fetiță și i-a cerut iertare. - Bilha are darul clarviziunii, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei, totodată. O vedea pe Lea ascuzându-și durerea în colțurile cele mai întunecate atunci când oamenii se holbau la ochii ei. O vedea pe Rahela cum se teme de întuneric și pe Zilpa cum e chinuită de insomnii. Bilha știa că Laban era pe cât de rău, pe atât de prost. Bilha povestea că prima ei amintire legată de Iacob era din ziua când i se născuse primul copil. Era un băiat - Ruben - și Iacob era bineînțeles încântat. Și-a luat proaspătul fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
focului, ca o ofrandă în speranța că acel bărbat mă va vrea. Să nu-i spui Zilpei toate astea, dacă-i spui, n-o să mai auzi cum se termină povestea, șoptea Lea pe un ton glumeț și secretos. Sigur, dacă Laban, bunicul tău, ar fi știut câtă mâncare am consumat pentru un cerșetor care venise la noi cu un prăpădit de urcior cu ulei pe post de dar, m-ar fi bătut cu biciul. Dar băuse din mâinile mele destulă bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o piatră de moară, zicea și mama. - Ca o balegă de capră, săream eu. Mama îmi făcea semn cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată inima, pentru că a râde de Laban era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înțeles că viețile lor nu vor mai fi la fel. Era abătută și furioasă și neputincioasă și ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură. - A înmuiat în friptura de miel iar și iar și a luat de trei ori din pâine. Am văzut că-i plăceau dulciurile și că prefera berea cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare îmbucătură. - A înmuiat în friptura de miel iar și iar și a luat de trei ori din pâine. Am văzut că-i plăceau dulciurile și că prefera berea cu miere în locul celei amare pe care o turna pe gât Laban. Știam deci cum să-i satisfac gura. Aveam să știu cum să-l satisfac și în rest. Aceste cuvinte le făceau pe celelalte mame ale mele să chicotească și să se bată peste șolduri, pentru că Lea, deși probabil cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i vor da un fiu. Se culcase cu nevestele și cu concubinele lui pe câmp, așa cum îl sfătuise o moașă bătrână, dar tot ce obținuse fusese o durere de spate și julituri la genunchi. Când Iacob venise în casa lor, Laban deja renunțase la speranța de a avea un fiu - ca și la aceea de a-și îmbunătăți viața. Nu mai aștepta nimic de la Ada care trecuse de vârsta la care mai putea face copii. Celelalte trei femei ale lui muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă oile ca niște gazele când urcă Laban dealul”, spuneau ei în batjocură. Fetele îl disprețuiau din o mie de cauze și eu le știam pe toate. Zilpa mi-a spus că atunci când de-abia trecuseră câteva luni de la primul ei sânge și căzuse pe ea sarcina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primul ei sânge și căzuse pe ea sarcina de a-i duce bunicului prânzul, el se ridicase și-i prinsese sfârcul între degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii ca aluna și gura deschisă ca într-un zâmbet. Când turnam vin pe ea noaptea, la fiecare lună nouă, ni se părea că gura i se deschide și mai mult, de plăcere. Cu câțiva ani înainte de a apărea Iacob, Laban încă mai avea oameni tocmiți, servitori care munceau pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Laban încă mai avea oameni tocmiți, servitori care munceau pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban decât o nevastă bolnavă și patru fiice. Deși Laban era destul de mulțumit de venirea lui Iacob, cei doi se antipatizau reciproc. Diferiți ca măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban decât o nevastă bolnavă și patru fiice. Deși Laban era destul de mulțumit de venirea lui Iacob, cei doi se antipatizau reciproc. Diferiți ca măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor, priceput la animale - mai ales la câini. A transformat cele trei potăi ale lui Laban în adevărați ciobănești. Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-au mai fost atacate de șacali sau de vulpi. Sau dacă se nimerea vreun hoț, mai bine fugea mâncând pământul decât să simtă pe pielea lui colții acelei mici haite dezlănțuite. Câinii lui Iacob au devenit curând ținta invidiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]