256 matches
-
axei somatotrope în perioada intrauterină și că agentul cauzator al afecțiunii a fost într-adevăr suferința fetală la naștere . Nou-născuții cu deficit de GH au o incidență mai mare a malformațiilor de linie mediană (displazie septo-optică, palat dehiscent sau fantă labială superioară: gură de lup sau buză de iepure etc. planșa 42) decât în populația generală. în cadrul acestor malformații embriologice de linie mediană pot apărea și malformații ale regiunii hipotalamo-hipofizare (disgenezia tijei hipofizare, neurohipofiză ectopică, situată inferior față de eminența mediană, atrofie
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
dinții. În LL clicul este definit drept o "consoana a cărei pronunțare este însoțită de o inspirație, nu de o expirație, ca în cazul consoanelor obișnuite. Se aseamănă cu plescăiturile din limbile europene; zgomotul sărutului este un fel de clic labial; pentru a îndemna caii se folosește un fel de clic bilateral"321. O limbă khoisan cum este kung-ekoka are nu mai puțin de 50 de clicuri diferite, ceea ce urca numărul fonemelor la aproximativ 140. Se pare ca limbă taa (cunoscută
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sudafrican; alții o considera un izolat lingvistic sau chiar o limbă hamitica cu influențe boșimane; folosește clicurile cu valoare fonologica în vorbire, de aici numele dat de olandezi: hottentut "bîlbîiala"; clicurile apar numai la inițială și sînt de patru tipuri: labial, dental, cerebral, lateral; limba tonala, silaba are structura vocală + consoana + vocală; cuvîntul nu poate începe cu o consoana lichidă; trei numere și trei genuri cu sufixe speciale: -b (masculin), -s (feminin), -n (nedefinit: koi-b "bărbat", koi-s "femeie"); forme verbale numeroase
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
99, ~a zecimala universală (CZU) 345 clasificator 189, 195, ~ specificativ 187 clic 209, 214, 215, 217, 247, 275, 306, 314, ~ alveolar 315, ~ apical 299, ~ bilateral 215, ~ cerebral 275, ~ consonantic 267, 314, ~ dental 275, 299, 314, 315, ~ egresiv 247, ~ ingresiv 247, ~ labial 215, 275, ~ lateral 275, 299, 314, ~ palatal 314, consoana-~ 247, 267 clitic 91, 118, 238, ~e pronominale 91 coda 86, 87 coerentă 12, 13, 14, 35, 36, 54, 64, 66, 78, 93, 101, ~ funcțională 66, 74, 75, 82 comparație 32
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
superioare. Nu se poate vorbi de un context epidemiologic particular, ci poate doar de unele condiții favorizante, de exemplu, splenectomia. Sub aspect clinic, debutul bolii este brutal, cu febră mare de pînă la 38-390C, frisoane și junghi toracic, uneori herpes labial și tuse cu expectorație. Se poate complica cu acumularea de lichid în pleură, în 20% din cazuri, iar uneori pleurezia poate deveni purulentă. La examenul clinic, este relevant sindromul de condensare: matitate, creșterea transmisiei vibrațiilor vocale, suflu tubar și raluri
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
Păunescu (140; p.271) aceste manifestări se clasează în sindroamele extrinseci limbajului și vorbirii. Rhinolalia se construiește astfel cu o simptomatologie specifică în anomaliile congenitale și dobândite ale organelor periferice ale vorbirii, determinată de lipsa de integritate morfo-anatomică a mușchilor labiali, palatali și velari, a căror insuficiență se repercutează și asupra elementelor de articulare neafectate, antrenând tulburarea tuturor funcțiilor aparatului fonator. Sistemul fonologic normal - la nivelul limbajului și vorbirii - încearcă să se adapteze conform legii lui Schultz, a minimului de efort
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
4). Autorul își imaginează o mașină analogă și simulează funcțiile aparatului fonator cu mijloace mecanice clasice: aer comprimat, un excitator (sistem de deschideri cu frecvență variabilă), o serie de rezonatori reglabili prin pistoane la nivelul faringelui, cavității bucale, vestibulare și labiale, un rezonator fix (cavitatea nasală) și o serie de vane care permit închiderea sistemului într-un punct anume. Fiecare organ este comandat de o „camă” cu un profil dat. Ansamblul camelor plasate pe un ax reprezintă un program de mișcări
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
medicamentoase în 6% din cazuri (150). 2.3. Formele clinice și clasificare. Despicăturile labio-maxilo-palatine prezintă variate forme clinice după stadiul lor, după întinderea regiunii anatomice interesate și după cum sunt - uni sau bilaterale. În cadrul terminologiei clasice, despicătura localizată la nivelul regiunii labiale poartă denumirea de „buză de iepure”, iar cea de la nivelul palatului, despicătură palatină, asocierea „buzei de iepure”*) totală bilaterală cu despicătura palatină fiind numită „gură de lup”*). Păstrând terminologia clasică, V. Veau (1931) deosebește la nivelul regiunii labiale două varietăți
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nivelul regiunii labiale poartă denumirea de „buză de iepure”, iar cea de la nivelul palatului, despicătură palatină, asocierea „buzei de iepure”*) totală bilaterală cu despicătura palatină fiind numită „gură de lup”*). Păstrând terminologia clasică, V. Veau (1931) deosebește la nivelul regiunii labiale două varietăți de malformații: simplă și totală și patru forme în funcție de localizare: unilaterală simplă dreaptă și stângă, bilaterală simplă, bilaterală totală. Despicăturile localizate la nivelul palatului sunt în număr de 4 forme: despicătură simplă a vălului, despicătura vălului și a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mică în despicăturile totale atât pentru fete cât și pentru băieți. Frecvența rhinolaliei mixte crește în despicăturile totale 4,2% pentru băieți și 15,8% pentru fete, fenomen determinat de turtirea narinelor consecutivă plastiilor pentru refacerea pragului narinar și cel labial, în cazul despicăturilor anterioare, a vegetațiilor adenoide și a hipertrofiei de cornete inferioare care apar secundar fenomenului congenital. Tulburările de articulație urmează pe cele de rezonanță și se găsesc într-un procent de 100% într-o formă întinsă sau mai
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a fonemelor dislalice care complică rhinolalia specifică despicăturii congenitale velo-palatine. Asinergia de contracție linguo-velară poate produce un zgomot glotic pe care francezii îl numesc „coup de glotte” (23; p.61-81), sau zgomot de clapă, observat mai ales în pronunția consoanelor labiale - p, b, linguo-dentale - t, d și linguo-velare - c, g. Iată mecanismul acestui clămpănit ce dă un aspect neplăcut vorbirii: limba este împinsă anterior atingând dinții inferior, partea ei dorsală rămânând departe de palat; gura întredeschisă, buzele inerte, vălul ușor ridicat
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ventilația și schimbul de gaze fiind modificate” (163; p. 219; 184; p. 61-66). La copilul normal sonoritatea structurală a vocalizărilor, gânguritului și lalalizării este consecința eforturilor musculare ce determină hipertensiunea deschiderii glotei, deschidere care se face sincinetic. Apar apoi sunetele labiale, clonice, mai voluntare și treptat copilul în procesul de imitație descoperă raporturile între mișcarea buzelor, limbii și audiția sunetului. La copilul cu despicătură vocalizarea din primele luni ca reacție la vocea umană este fără intensitate, extrem de săracă, în multe cazuri
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
voluntare și treptat copilul în procesul de imitație descoperă raporturile între mișcarea buzelor, limbii și audiția sunetului. La copilul cu despicătură vocalizarea din primele luni ca reacție la vocea umană este fără intensitate, extrem de săracă, în multe cazuri inexistentă. Sunetele labiale m, p, b, nu intră în structura fonetică a gânguritului și a lalalizării ca și elementele consonantice linguo-velare c, g și linguopalatale t, d, l, care abundă de obicei în gânguritul copilului normal cu reacții la stările de plăcere și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și că sunetele complexe sunt construite pornind de la cele mai simple, lucru verificat în practica logopedică cu copii malformați. Schultz subliniază că evoluția lalalizării este supusă celui mai mic efort fiziologic și că emisiunile fonetice ale copilului evoluează de la foneme labiale către sunete care cer un mai mare efort, adică sunetele linguo-velare. Ombredanne (131) constată această remarcă deja veche și de acord cu Irwin arată că desfășurarea progreselor fonemelor se face de la cele care implică o slabă tensiune dar care sunt
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
că desfășurarea progreselor fonemelor se face de la cele care implică o slabă tensiune dar care sunt emise de buze - organele cele mai mobile ale limbajului - la cele care implică o mare tensiune musculară a glotei. El consideră că proeminența fonemelor labiale indică începerea funcționării corticale și cu aproximație perioada imitației. La copilul rhinolalic de origină velo-palatină dificultățile în vorbire apar odată cu emisia consoanelor labiale, linguo-palatale și linguo-velare unde efortul tensional al glotei și explozia în rezonatorul labial nu se efectuează, mai
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ale limbajului - la cele care implică o mare tensiune musculară a glotei. El consideră că proeminența fonemelor labiale indică începerea funcționării corticale și cu aproximație perioada imitației. La copilul rhinolalic de origină velo-palatină dificultățile în vorbire apar odată cu emisia consoanelor labiale, linguo-palatale și linguo-velare unde efortul tensional al glotei și explozia în rezonatorul labial nu se efectuează, mai ales în cazurile de despicături întinse ale buzei și maxilarului. Tipul neuromuscular de articulare se stabilește în perioada prelingvistică prin controlul neuromuscular al
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
consideră că proeminența fonemelor labiale indică începerea funcționării corticale și cu aproximație perioada imitației. La copilul rhinolalic de origină velo-palatină dificultățile în vorbire apar odată cu emisia consoanelor labiale, linguo-palatale și linguo-velare unde efortul tensional al glotei și explozia în rezonatorul labial nu se efectuează, mai ales în cazurile de despicături întinse ale buzei și maxilarului. Tipul neuromuscular de articulare se stabilește în perioada prelingvistică prin controlul neuromuscular al buzelor, limbii și mușchilor velo-faringieni încă din perioada primului țipăt. Plânsul, suptul și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
funcționarea anormală a sfincterului palato-faringian persistă în suflu și activitatea fono-articulatorie. Din această cauză se observă o frecvență crescută a consoanelor nasale, a aspiratei „h”, precum, și a vocalelor posterioare. Perioada imitației este mult prelungită peste normal, iar proeminența fonemelor labiale este reluată la mult timp după operație, dacă cicatricea postoperatorie permite mișcările de finețe ale buzei superioare. Imitația este un element extrem de important în dezvoltarea lingvistică. La copilul rhinolalic se apropie de emisia sonoră „model” prin eliminarea progresivă a erorilor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fonemelor vocale și consoane, fenomen concomitent în apariția și dezvoltarea sistemului fonematic, în procesul complex de achiziție a limbajului. Conform legii lui Schultz citat de Martinet (108; p.264-265), a celui mai mic efort fiziologic, achiziția fonematică evoluează de la foneme labiale către cele care cer un mai mare efort linguo-velar. Ombredanne (1939) constată această remarcă deja veche și de acord cu Irwin arată că desfășurarea progreselor fonemelor se face de la cele care implică o slabă tensiune, dar care sunt emise de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
care sunt emise de buze, organele cele mai mobile ale rostirii, la cele care implică o mare tensiune musculară a glotei (131). Copilul cu despicătură emite fără efort consoanele nasale, aspirate h și lichida l, dificultățile crescând odată cu emisia consoanelor labiale exploziv linguo-palatale, linguo-dentale și linguo-velare, unde efortul tensional al glotei și explozia în rezonatorul labial nu se efectuează, mai ales în cazul defectelor întinse ale buzei și maxilarului, după cum reiese din cercetările autoarei (192; pp. 84). Fonemul ca unitate sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
o mare tensiune musculară a glotei (131). Copilul cu despicătură emite fără efort consoanele nasale, aspirate h și lichida l, dificultățile crescând odată cu emisia consoanelor labiale exploziv linguo-palatale, linguo-dentale și linguo-velare, unde efortul tensional al glotei și explozia în rezonatorul labial nu se efectuează, mai ales în cazul defectelor întinse ale buzei și maxilarului, după cum reiese din cercetările autoarei (192; pp. 84). Fonemul ca unitate sau element sonor al limbii poate fi studiat ca entitate în sine sau în relațiile cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
graficul 13. Vocalele sunt dislalice într-un procent mai mare în despicăturile întinse totale, deoarece forma anatomică este modificată prin cicatricea postoperatorie la nivelul buzei superioare care nu reușește să efectueze tubul fonetic rotunjit și alungit necesar rezonanței orale și labiale. De remarcat este faptul că se mențin dificultățile de pronunție ale vocalelor din aceeași ordine pentru ambele forme, „i” fiind elementul fonetic cel mai frecvent dislalic dintre vocale, fapt demonstrat și de alte studii de specialitate adaptate pentru fonetica limbii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a modelării lui în cavitățile supraglotice, faringobuco-nasale, sonorizarea cuvintelor emise având o importantă încărcătură de elemente cu valoare aleatorie în comunicare. Rhinolalia se construiește cu manifestări specifice anomaliilor congenitale și dobândite velo-palatine, determinate de lipsa de integritate morfo-anatomică a mușchilor labiali, palatali și velari, a căror insuficiență antrenează tulburarea tuturor funcțiilor aparatului fonator. Emisia consonantică este afectată diferențiat în funcție de forma de manifestare a dezechilibrului funcțional dintre rezonatori, prin suflu nasal, deperdiție nasală, suflu laringian, nasonare, nasalizare, ”coup de glotte”, care impun
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
6, 1968, p. 82-135. 44. Mc Carty Le développement du langage chez l’enfant, in L. Carmichael (red.) Manual de Psychologue de l’enfant, vol II, Paris. P.U.F. 1952, p. 751-916. 45. Chabora, Alice J., Harovitz. Sidney Despicătura labială și palatină, un sistem genetic? Oral Surgery 38, 2, 1974, p. 181-196. 46. Chateau, M. Possibilité de la rééducation des troubles phonétiques fonctionnels chez l’enfant. Rev. du Prat., Paris, 8, 22, 1958, p.259. 47. Chateau, M. Possibilité de la rééducation
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
profesor, cât și pe ceilalți copii din clasă: maniera cea mai eficientă de organizare spațială a clasei este așezarea băncilor elevilor în semicerc, scaunul profesorului fiind situat la aceeași înălțime cu cele pe care stau elevii, permițându-se astfel citirea labială și crearea unui cadru favorabil pentru o comunicare simetrică (măcar din punctul de vedere al așezării spațiale a interlocutorilor); pentru realizarea comunicării educaționale din timpul activităților de predare-învățare, profesorul trebuie să evite comunicarea atunci când se află cu spatele la elevi sau când
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]