1,501 matches
-
pentru asta niciodată. Întâi a fost acea insuportabilă durere de coaste. Ca un în ce put de lume. Ca o întoarcere în lumea aceea de sâmbure primordial, când încă nu ai coaste, ochi, piele. Sub fâșiile de pânză, carnea sângera lacomă de viață, de o nouă viață, a treia, pentru ea. Sub ochii lui Musa, toate fibrele ființei ei interioare sângeraseră de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și aurul lui Tariq. Mai mult ca de mâna care împarte dreptate, Musa se teme de ochiul lui cel lacom. Și Tayyib se teme. Poate că stăpânul ar trebui să plece spre Damasc, să-și înfrunte dușmanii și altfel decât cu arma. Musa îl ascultă și vede dincolo de cuvintele lui. Vede o înțelep ciune mai adâncă. Da, și capul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o armă la îndemână: frâna
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
urma urmei, bucuria de a exista, de a fi, așa că în poziția „cu mâinile în sân” se recomandă a sta cât mai rar! Când valoarea-i în căptușeală și nu în stofă la vedere, de vină nu e neapărat croitorul! Lacomul de ce are, de ce-ar vrea să aibă mai mult, uitând că lăcomia strică omenia. În adolescență te îmbeți cu gândul libertății; mai la bătrânețe aducându-ți zâmbitor aminte de inocența acelor ani te îmbeți înțelept cu libertatea gândului („libertate
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
instituie, prin Sfânta Scriptură, sancțiunea aplicată celor care încalcă această poruncă: “Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 9-10). Gândurile nu sunt ale omului. Ele vin ori de la Dumnezeu, ori de la diavol. Uneori pot fi deosebite unele de altele, deseori, însă, nu știm
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Uniunii Europene, mijloacele de comunicare și de deplasare rapidă specifice unei ere cvasitehnologizate, facilitează, în majoritatea cazurilor, activitatea infracțională. Deoarece furtul este un păcat grav, Sfânta Scriptură, prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel, incriminează și pedepsește aspru hoția: “Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 10). Trăim vremuri în care lucruri minunate încântă privirea de pe rafturile magazinelor sau din spoturi publicitare. În unii semeni de-ai noștri se naște dorința
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
îmbogățească nu se mai poate opri”,spune un ilustru necunoscut. In raport cu marile schimbări din Univers ambițiile mărunte ale unor oameni rămân simple fire de nisip.Legea de aur a științei:” Cine are aurul,face legile”.Dar oamenii sunt lacomi, invidioși,axați doar pe plăceri de un gust îndoilnic;se ocupă de nimicuri și devin, astfel,oameni de nimic. „Bogații sunt oameni săraci cu bani”. Vorba bravului soldat Svěk:” Ce este maiorul Wolfe în fața Universului?Un zero tăiat!”... Tineretul este
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
rămâneau negrenegre.Îi veni să plângă dar nu putu să spună decât ” cra-cra”.Ce se Întâmplase cu glasul ei? Ce se Întâmplase cu penele ei cele albe? Țăranul cel bătrân fierse boabele cu niște ierburi și rădăcini, iar cioara cea lacomă le mâncă. Și ca să fie și mai amărâtă și să nu mai râdă de celelalte păsări și puii ei sunt negri și urâți ți nu știu să cânte, aceasta fiind cea mai mare rusine a unei păsări. Și astăzi omul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
timp faptele și oamenii sînt doar jetoane colorate, zvîrlite după toanele unei memorii de poet. Contează un singur lucru, în interbelicul ca o commedia dell'arte: libertatea de-a-ți juca șansa. Cît ar fi, altminteri, de neagră, de calică, de lacomă de onoruri cîștigate greu și refuzate altora, care stau, famelici, la rînd, lumea asta care se straduiește să înflorească după război, încrederea în rostul fiecăruia, în stele care țin, vorba lui Barth, mai mult decît oamenii și poveștile, o va
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
al adevărului. De obicei, diaristul se profilează bombastic în spațiul securizant al paginilor sale, atribuin-du-și merite inexistente, inventân-du-și calități, interpretând trecutul biografic după cum îi convine. Pe o treaptă mai înaltă de subtilitate stau "masochiștii", cei care se ponegresc sub privirea lacomă a cititorului, făcându-l pe acesta captiv al unei plăceri vinovate. Spun "subtilitate", fiindcă încet-încet, prin aceste manevre scriitoricești, lectorul este dus exact acolo unde a vrut autorul, chipurile, sincer în autocritica lui. Nimic din aceste jocuri scripturale cu falsă
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
un moment în care principalii oligarhi ai țării s-au coalizat pentru a înlătura ultima barieră ce le mai stă în cale. E o alianță de moment, firește. În curând îi vom vedea pregătiți să-și scoată unii altora ochii, lacomi să înșface totul. Atunci să vezi capete sparte, trupuri ciopârțite, balamucuri la scenă deschisă! România viitorilor ani va fi o prelungire a Asiei turbulente ori o adaptare pentru uz balcanic a neodihnei politice din America Latină. Constat, de câțiva ani buni
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
Vine doctoru-n pădure Cu fes roșu și secure! (ciocănitoarea) Fundă roz are în moș, Iar în coadă are-un șorț. Rezemată stând pe scoarță Saltă capul ca de rață. Și cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pe sfîrșite./ Se-mpușcau ultimele ordine. În cîmp / Se spînzurau ultimele tunuri de propria lor umbră, / În casa noastră se-mpărțeau darurile" (Sfîrșitul războiului). Și face loc cu ingenuitate unor ecouri din Moartea căprioarei: "Slănină încrestată, înfiptă pe frigare, / Ce lacom o-nveșmîntă al nărilor rit. / Și pîinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit.// E-o noapte-așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată fața răsturnată pe unde
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de copiii emigrați peste ocean, mereu dojenit de vecinii compătimitori și lacomi de curiozitate? Rareori în contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care le avusese cândva, că gingașa lui tandrețe se vor revărsa asupra pisicilor, singurele ființe vii din
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița,/ și ciocârlanul încâlcească-și picioarele/ în părul capului". Ioan Es. Pop: "să mă îngrop în pat cu șapte perne deasupra?/ pentru că-i crăciunul și ar trebui să dorm/ și eu
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor adînci, absorbante, umblînd nonstop și liric prin cămeruța mea cam pustie ziua, cu asupra de măsură de amoroasă noaptea, da, am reînceput să scriu în neștire. Versurile deveniseră proaspete, șiroiau de pofte, le simțeam ale mele, parcă aș
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
printr-un trist guignol. Ucenicul vrăjitor suferă de o boală rară care-l situează pe același plan problematic cu androizii: îmbătrînirea accelerată. Altfel, orașul tentacular trăiește într-o noapte eternă pe fundalul căreia țîșnesc din furnale la mari înălțimi limbile lacome ale unor flăcări industriale. Nu este infernul, ci doar Metropola, Los Angeles-ul lui 2019, în mijlocul cărora tronează asemeni unei piramide mayașe templul tehnologic al lui Tyrell. Se poate discerne și o fină aluzie la Metropolisul (1927) lui Fritz Lang. Reclame
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
capăt. Cu timpul, fisura se transformă într-o crăpătură, căscându-se pe zi ce trece. Bajnorică, vai de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea bine și doar un pahar cu
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
eliberatoare pe front. La sfîrșitul adolescenței, a crezut că ura și răzbunarea vor face din el un om liber, iar mai tîrziu s-a agățat de speranța salvării prin dragoste, îndrăgostit pătimaș - noi lanțuri - de o franțuzoaică ușuratică, vanitoasă și lacomă, aproape la fel de expertă în minciuni ca agentul secret. Un catalizator al pornirilor murdare, călăuză spre iad, e straniul Lakatos, un diavol șchiop. Poveste nu tocmai ieșită din comun, am afirmat. "Tragedia banalității", formula lui Golubcik dinspre sfîrșit, e una dintre
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
slugărnicia și promisiunile fără acoperire nu vor mai fi suficiente pentru a le asigura alți patru ani trândăveală și jecmăneală. Pentru a fi aleși, chiar vor trebui să dovedească lumii că nu sunt așa cum îi vedem acum: lași, incompetenți și lacomi. S-a vorbit la nesfârșit de reforma clasei politice. E clar că ea nu poate avea loc de la sine. Poate că primul pas l-ar constitui limitarea numărului mandatelor de parlamentar. Opt ani sunt mai mult decât suficienți pentru a
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
ei să rămână pe culmile speranțelor. Simona a căutat cu asiduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o răbdare sisifică, ea a încercat să taie întunericul nopții cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cutremurător, puternic moralizator. Se pun în discuție mai multe problematici: sărăcia, lipsa iubirii, condiția de orfan, lăcomia, lipsa credinței... Moș Ion Dascăl - se înscrie, ca majoritatea personajelor Lidiei Vrabie, în tipologia omului credincios. Moș Ion Vinaru este opusul acesteia. Fire lacomă, pe care „și în ziua de Paști, îl puteai vedea lucrând în via sa. Nu era credincios, pentru el nu exista Dumnezeu.” Sfârșitul său și al familiei sale este argumentat biblic și dă mult de gândit. „Surpriza” - înțelepciune, pedagogie evidentă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel ca și ei. Biserica și sfintele slujbe erau parte componentă din viața lor. Era o familie liniștită cu copii ascultători, căci „curțile celor drepți se binecuvântează”. Moș Ion Vinaru era caracterul opus al vecinului său; o fire mai dură, lacom și setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui. Spre deosebire de vecinul său, avu parte de o copilărie și adolescență mai ușoare. Avusese părinți care îi dăruiseră o copilărie mai fericită și lipsită de suferințe. Când se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dau pământul cel de lângă pădure și un cal. Vă mai dau și niște bani. Veți trăi bine și veți avea de toate. E tot femeie și ea, o să-ți placă și de dânsa, vei vedea. Moș Ion, cu firea lui lacomă, începuse a se înmuia când auzise de pământ, cal și bani. După ce mai închinase câteva păhăruțe cu vin, căzu de acord s-o ia pe Catinca de nevastă. Întorcându-se noaptea târziu înapoi acasă, nu vorbiră nimic unul cu altul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]