323 matches
-
canalelor din oraș cu atelajul particular - patru roate și-un măgar, nu?! Cum intră în casă, se-ndreptă spre telefon să anunțe proprietarului dispariția. Dar n-apucă să apeleze la numărul fostului, căci soneria telefonului fu urmată de un anunț laconic. Vocea de la capătul firului îi comunică sec: ex-ul murise în dimineața zilei respective. Izbită de veste, Mira se așezase pe un fotoliu bâiguind ca în transă: și mașina în aceeași zi, și mașina... Coincidența o izbi. Cum făcuse Dumnezeu să
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
în condițiile războiului și ocupației germane, singura noastră speranță, Armata Roșie, aceea a generalissimului Stalin. Ascultam în fiecare noapte BBC, Aici Londra, și tresăream de emoție la fiecare bătaie a metronomului care preceda știrile. Proclamațiile lui Stalin, în acel stil laconic care îi era atît de personal, mă umpleau de curaj și speranță. Am trăit extraordinara epopee a Stalingradului ca pe o adevărată dramă". Brucan caracterizează ca "o generație de extremă stîngă", generația care s-a angajat, în august 1944, alături de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Vă imaginați, în altă ordine de idei, ce față făcea un mareșal ca Hindemburg, ajuns în 1925 președinte de Reich, văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el, Hindemburg, format la spiritul laconic prusac. (De reținut, paralela, riscată oarecum, operată de sagacele Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intenționau: să se sustragă urgențelor asurzitoare și să se complacă (laș?) în solipsist gîngurit. Gînguritul insului evadînd din atelierul de pe Armeană, în ale cărui mari ferestre bătea insuportabilul toboșar al timpurilor noi. Așadar cele patru ilustrate, pe rînd. Cu la fel de laconice adnotări (în paranteză), acum datate. 1. "Vedere din port", cu un vas impozant, acostat lîngă faleza mult monumentalizată prin racursiul fotografic. Pe verso, notațiile scurte, cu aerul lor candid, ca și cum nu s-ar fi referit la o țară aflată sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
folosind 102 lucrători dintre care 42 erau femei și producând lumânări în valoare de 2.740.000 lei anual. Este foarte probabil că pe lângă aceste fabrici să fi funcționat și altele. Această ipoteză se bazează pe unele mențiuni documentare foarte laconice, care nu ne îngăduie să tragem concluzii certe. Dăm cu titlul de informație o știre, care rămâne să fie verificată prin descoperiri ulterioare de surse documentare, potrivit căreia, în 1859, a intrat în funcțiune în Piatra Neamț „o fabrică de lumânări
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
României. Convorbirea privind interesul pentru normalizarea relațiilor sino-americane perspectivă evident favorabilă consolidării independenței României a fost mai substanțială, ea depășind practica de până atunci, potrivit căreia partea română expunea pe larg mesajele americane, la care se primeau informații sau comentarii laconice. De această dată Mao Zedong însuși a dorit să-și confirme, folosind metafora dacă liderului român îi place jocul de ping-pong, dacă România are o atitudine favorabilă normalizării relațiilor sino-americane. S-a declarat satisfăcut când a primit un răspuns pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
o dicție lirică mult mai relaxată și mai alertă, dar ciclul titular este unul de parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
D. nu face o simplă cronică a cărții, ci, luând-o ca pretext al comentariului, întreprinde o adevărată radiografiere a întregii creații a autorului. Așadar, un fel de micromonografii, de cele mai multe ori pigmentate de comentarii caustice. Același dar al formulărilor laconice, aproape aforistice, care se va regăsi în monografiile ulterioare, este prezent și aici, validând un critic nu doar cu opinii proprii, dar și cu un stil ușor recognoscibil. Mergând deseori împotriva curentului, D. încearcă să ofere o altă imagine decât
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
a o interpreta. Pentru umanistul erudit Odobescu, „textul coexistă cu opera de artă”, iar „descifrarea semnificațiilor reprezentărilor imaginare” presupune o „lectură conjugată de scrieri literare și de monumente de artă, deopotrivă”, adică o „lectură a formelor simbolice”. În căutarea „ecuației laconice a scriitorului”, C. reia (și interpretează) argumente, referințe, ipoteze odobesciene, dezvoltându-le, confruntându-le cu bibliografia recentă a problemelor puse în discuție, ținta fiind conturarea, interpretarea, explicarea unui ideal de umanitate. SCRIERI: Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520-1743), București
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
nu va fi descoperită sau făcută publică; 4. convingerea că, datorită faptului că activitatea ajută organizația, aceasta o va desfășura și îi va proteja pe cei care o întreprind. Pe coordonatele sugerate anterior și cu diverse variațiuni, punctate cu sfaturi laconice ale unor celebrități din diverse domenii de activitate, s-au construit o mulțime de „structuri” care să diminueze probabilitatea apariției unor probleme de natură etică sau socială asociate unei decizii. Unele dintre aceste structuri sunt focalizate asupra dilemelor etice, altele
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
cu personalități ale literaturii române contemporane, contribuțiile sale în această direcție fiind reunite în volumele de Dialoguri literare (I-II, 1976-1980) și Mărturii în timp (1997). Privite în ansamblu, dialogurile nu se încadrează în formula comună a interviului cu întrebări laconice și răspunsuri înregistrate automat. C. dialoghează cu adevărat, creează o atmosferă adecvată unei convorbiri spontane și degajate, dar mai ales lansează idei, sugestii și incită, prin exprimarea unor puncte de vedere personale, la construirea unor argumente diferite de ale sale
COROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
că nu mai folosisem cuvântul acesta din copilărie... După-masă, în soarele de toamnă care lumina interiorul criptei mele, am citit inscripțiile de pe plăcuțele de marmură fixate pe pereți. De fapt, era o capelă mică, aparținând familiilor Belval și Castelot. Iar laconicele epitafuri de pe plăcuțe evocau intermitent istoria lor. Încă eram prea slăbit. Citeam una sau două inscripții și mă așezam pe dale, respirând ca după un mare efort, cu capul vâjâind de amețeală. Născut în 27 septembrie 1837 la Bordeaux. Decedat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aserțiunea "Romînului" că noi am fi declarat "cumcă în țara aceasta, de la Cerneți până la Focșani și de acolo până la Dorohoi, nu există decât două tabere: albi și roșii", ne impută că uităm pe liberalii independenți. Întâmpinarea noastră ar putea fi laconică. N-am făcut nicicând declarația ce ne-o atribuie "Romînul" și "Binele public", n-am tăgăduit existența de facto a nici unuia din grupurile politice, prin urmare tot ce zic ziarele în cestiune în privirea aceasta se aseamănă cu lupta lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ei alternează de cîteva ori între forma personală a persoanei a treia și forma de persoana întîi a monologului interior. Această schimbare a referinței pronominale apare chiar și în ultimul paragraf. Însă naratorul auctorial are ultimul cuvînt. Prin relatarea sa laconică, moartea lui Granny se transformă într-un gest care dezvăluie încă o dată întreaga ei personalitate: Pentru a doua oară nu era nici un semn. Din nou nici un mire, iar preotul în casă. Nu putea să-și amintească altă tristețe, pentru că această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
concurențial al organizației" 4.1.1. Delimitarea conceptuală a mediului înconjurător concurențialtc "4.1.1. Delimitarea conceptuală a mediului înconjurător concurențial" Ca și în cazul mediului înconjurător general, definirea mediului înconjurător concurențial este relativ dificilă. Dacă se trece de formularea laconică utilizată în manualele de management general și se încearcă o conceptualizare în măsură să fundamenteze aprecieri lipsite de echivoc, definițiile devin discutabile. De fapt, în multe cazuri practice, aceste definiții se dovedesc discutabile pentru că generează probleme, în loc să le rezolve. Dificultatea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
epicuriană se sprijină doar pe acest trepied conceptual. Restul rămâne o problemă de interpretare, de extrapolare, cum se întâmplă adesea în corpusul antic. Gândirea politică modernă - Hobbes și Rousseau, evident - constă, s-ar putea spune, în comentarea acestor trei faze laconice care ne învață: 1) că există un drept natural în virtutea căruia recunoaștem imediat ceea ce este util pentru a nu face rău altuia sau pentru a nu avea de suferit așa ceva; 2) că nu există daună sau nedreptate - pentru toate ființele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a oricărei forme de Caritate. La Credință și la Speranță mai există câte o vagă referire pur formală și verbală: de fapt, ele sunt luate în considerare numai în formulările standard, care sunt de altfel ciudat de expeditive și de laconice. Aerul sacerdotal al acestor referiri rapide și pripite plasează aceste sentințe alături de cele mai obtuze și mai oficiale scripte ale oricărei clase sacerdotale aflate la putere. Foarte bine. Dar absența totală a Carității, în examinarea unor cazuri în care aceasta
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să-l numesc istoric. Și nu mă refer la istoria recentă sau cu atât mai puțin la actualitate. De altfel, este adevărat că acel discurs al Papei nici măcar n-a făcut senzație, cum se spune; am citit în ziare relatări laconice și evazive, reproduse în josul paginii. Atunci când spun că discursul recent al Papei este istoric, mă refer la întregul parcurs al Bisericii catolice; altfel spus, al istoriei omenești (sau, cel puțin, al celei eurocentrice și culturocentrice). Într-adevăr, Paul al VI
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în continuare, iar acum or fi încă acolo, ducându-și viața amărâtă în straturile culturale inferioare, în nopțile unui oraș devenit iremediabil urât, gol și feroce. Doi dintre ei au murit tragic. Despre unul, „cercetarea” o spune, cu un curaj laconic. Despre celălalt, Eros Alesi, avem informații dintr-o antologie publicată acum câteva luni de Editura Mondadori, care cuprindea câteva versuri amărâte de-ale lui. Într-un limbaj tehnic anonim și fără formă, îngrijitorul ediției, Cancrini, enunță imediat care sunt limitele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din Revolta sângelui fixează temele proprii scriitoarei într-o stilistică personală. Discursul are acum ritmul strangulat, răsuflarea tăiată. Realitatea - sechelele dictaturii comuniste, descoperirea traumatică a legii banului și a inechității, eroziunea erosului - se proiectează într-o frazare sobră, puternică și laconică. Focul și sângele, două simboluri convergente, pătrund în miezul dramei istorice israeliene, ca și în inima trăirilor incandescente ale celei care scrie. „Ochii poetului ard”, literele carbonizate devin „semne negre încercuite”, îmbrățișarea iubitului lasă o „arsură”. Poeta se identifică firesc
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
frustrări generatoare de regrete. Alte două volume completează trilogia confesivă, tonul rămânând grav și simplu. „Concepută ca o rememorare post-mortem a propriei vieți” (Alex. Ștefănescu), Scrisoare din eternitate (1998) prezintă aceleași caracteristici: naturalețe și putere de înțelegere, într-o consemnare laconică. O reușită o reprezintă romanul-cronică de familie Fetele lui Solomon (1999), mixaj de monografie a unei comunități rurale din Muscel, ai cărei reprezentanți de seamă, familia Solomon, se înalță și decad odată cu prăbușirea civilizației rurale sub comunism, și de frescă
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
G. Trakl, ființa lirică trăiește și aici o dramă legată de însingurarea radicală, necomunicare, anxietăți inexplicabile, suferință în fața misterului vieții și al morții care i se refuză mereu, până la exasperare. Din această experiență iau naștere poemele lui definitorii. De obicei laconice, chiar eliptice, populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Scuze. Îmi vin În fire și mă dau din drum. În viața reală, n-am mai vorbit cu Luke de cînd a plecat. A Încercat să mă sune de cîteva ori, dar eu m-am mulțumit să-i trimit sms-uri laconice, prin care-i ziceam că Îmi pare rău, că mi-e dor de el și că totul e ok. Nu voiam să vorbesc cu el Înainte să apuce să-mi citească scrisoarea - lucru care, după socotelile mele, s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
când de detașarea ironică a lui Alfred de Musset ori de badineria lui Heine, din a cărui operă a și tradus. Avea, de asemenea, afinități cu Arvers, al cărui Sonet îl tălmăcește în „Lumea ilustrată” (1891). Meșteșugar al versului simplu, laconic, muzical, poetul își conturează sentimentele în piruete verbale grațioase, ca mai târziu G. Topîrceanu. Și cugetările, fără profunzime, dar agreabile, se concentrează în versuri gnomice, ușor detașabile, ca niște refrene. Dar G. a ilustrat, până la manierism, îndeosebi ipostaza poetului galant
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri alb, poeta - fără a evita întotdeauna diluția - pune frâu efuziei sentimentale, obscurizează printr-o expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre exemplu, de ce își aseamănă dorul „cu floarea ce-i menită să moară pe altar” sau de ce pe ogoare sunt „așa de multe flori de mac”, vorbește de „albii crainici,/ Ce și catarg și
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]