187 matches
-
tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o fioroasă sclipind lacrămă. Din copaci ploua nectarul zorilor ca o picurare de perle scumpe. O fire, izvor nesăcat de milă! Pîn^ și tăcerea ta vorbește cucernicelor mele simțiri. Prea slab ca să te pot cuprinde, te iubesc cunoscîndu-ți îndurarea. Te voi slăvi pînă mă
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
avea două smocuri de sprîncene scurte și dese. In picioare, lîngă el, trei fetițe... ah! ce frumoasă era cea mai mică. Boieru' începu: «Ședeți, băieți (noi, în picioare, nu ne mișcăm), aveam și eu un băiet... (în ochii lui două lacrămi)... n-a vrut Dumnezeu (eu încremenisem cu ochii la cea mică). Vă e frig... (și pantalonașii ei cu o palmă mai lungi decît rochița... cu cerculețe și cu flori cusute în gherghef)... dar am să vă dau cîte două cești
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ și-a supărării Tale, Doamne,/ Care m-ai azvârlit departe/ ca să nu am de Tine parte,/ nici către inima Ta, cale./ Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba,/ prelunga umbră tot mai lungă/ pe care-amurgul o
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
și dulce ospitalitate, nevoind să ne mai dea drumul, cu lunile! Ea avea darul de a ne transforma pe toți, de a ne face veseli din triști, buni din răi, sănătoși din bolnavi! Mi se umplu și acum ochii de lacrămi și inima de jale când îmi aduc aminte de ființa care m-a mângâiat de atâtea ori! Ca să nu plâng în hohote, trebuie să fac o sforțare și să mă întorc la cafeaua cu lapte de la iubitul Răcăciuni: Era vara
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
anunța Zarifopol câte un concert important la Leipzig - atunci tata pornea cu primul tren ca să ajungă să-l asculte. Când auzea muzica pe gustul lui, se schimba la față și fericirea se arăta în ochii lui, în care sclipeau adesea lacrămile. Acestea sînt amintirile care le am păstrat despre preocupările muzicale ale tatălui meu și cred că sînt prin ele înșile grăitoare pentru conturarea laturei muzicale în personalitatea lui I.L. Caragiale. Ecaterina Logadi P.S. Deși am încheiat aceste rânduri, socot interesant
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
o va face și cu "obscuritățile" argheziene. Nu e nimic totuși hermetic în Lamento, considerată cap de serie pentru poezia postbelică a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă. Jertfa hornurilor nu mai e primită. Lumini zgîriate pe cer nord-sud-est-vest vibrări, farurile nimbu-l beau care
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
ea [au] coperit-o, Părea că lumea-i neagră și inima-mi se rupe Și în pământ alături doream să mă astupe; Când clopotul veciei plîngea-n a lui aramă Eu, rătăcit la minte, strigam: "Unde ești mamă? " Priveam în fundul gropii și lacrămi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu, Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atît de singur și-atîta de străin, Aș fi răcnit, dar glasul mi se-neca în gât.... Dar ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale izvoarălor crăiese, Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă! Suflarea morții mă atingă, Decât amoru-mi să se stingă Mai bine, ah! - mai bine inma-mi se rumpă! MARIA (împreună) În lacrămi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Al morții zbor mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească; A zânei vraje, măiestrie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce am eu mai drag, pe lumina ochilor, dacă suflu cuiva o vorbă. Nici părintelui la spovăduit nu-i spun. Dar să te ferească Cornea de nu-l scoți. Ion se întoarce către lună și-și face cruce mare. Avea lacrămi în ochi. - Să-mi moară nevasta până mâne, să calicesc eu de mâini și de picioare, să mă-ngroape pân-a nu asfinți, dacă știu ceva de toporul dumitale ! - Ioane, nu-ți fă păcat cu tine ! Ai urma pe omăt
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nici o para de cheltuială ca să să îngroape și șăzând mortu în mijlocu casii neîngropat și umblând eu pe la negustori, nimeni nu mi-au dat nici o para să-l îngrop și fiind și eu și neavând nici o putere, am căzut cu lacrămi la părintele egumenul să-și facă pomană să rădice pe mort cu cheltuiala sfinții sale și să rămâie dugheana la mănăstire pentru pomenirea sufletelor lor... Iar părintele egumenul ș-au făcut pomană și au cheltuit treizeci și unul lei și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și bogatul oraș. Dimitrie, despotul trădat, se refugie în citadelă și nu se găsi cine să stăruie pentru el decât soră-sa Irina, soția văduvită a lui Ioan Asan. Ea căzu-n genunchi dinaintea lui Vatatzes și se rugă cu lacrămi ca fratele ei Dimitrie să nu fie orbit; și când primi făgăduință cu jurământ din partea împăratului, ea aduse pe fratele ei mai liniștit înaintea împăratului, care-l luă pe samă, îl dezbrăcă de demnitatea lui și-l trimise în cetatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
refuzat focul, le-a arătat mâinile străpunse și sângele vărsat spre fericirea lor (IV, p. 116). În finalul piesei, titanul îl urmează pe scara cerească pe Apolo asimilat arhanghelului Mihail care îl anunță : Vei duce speranța, bucuria,/ Acelora ce-n lacrămi așteaptă pe Mesia (V, p. 128). Bucuros să vadă că suferințele îndurate n-au fost zadarnice, Prometeu își asumă perpetuarea sacrificiului pentru mântuirea umanității : O, câtă fericire să știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
5). Ieșirea grecilor din calul troian stârnește consternarea lui Priam, dezamăgit de Casandra și de zeii care n-au răspuns așteptărilor lui : Așa se-ndură zeii pe cari i-ai rugat ?/ Aceasta e iertarea ce-ai smuls-o tu cu lacrămi ?/ De aceea părăsirăm zeii noi și buni ? (V 7). Trasă la răspundere pentru neîmplinirea profeției, fata reia mesajul divin : Mi-au spus zeii atâta : „Troienii nu vor fi/ Prin voia noastră sacră cuprinși cu sabia./ Puterea noastră este aceasta”. Cuvintele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-o cămilă cu una sau două cocoașe purtând în spinare două sau mai multe femei ușoare care plângeau cu zece rânduri de lacrămi, viziriul, în fine, se opri în fața unei uși pe care scria în câteva idiomuri de mare circulație: SALA DE FORTZĂ. Cu sfială, viziriul își îndoi falanga unui deget și ciocăni cu ditamai smaralgdul. — Intră! - se auzi firesc (da, acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i, trei crucioaie, din creștet până-ntre picioare, de-ai zice că desenează o troiță...) să te scap de sub jugul blăstămatului de Turc păgân și tu, nerecunoscător ce ești...» - și plânge Ivan, plânge cu lacrămi cât pearja... Tu, moldovean-cap-de-bou-omenos, te simți nu-știu-cum, că l-ai nedreptățit, l-ai obijduit, l-a ocărât pe creștin... Și te pomenești cerându-i iertare, tu lui, rugându-l să te ierte - el pe tine... - Și nu te trezești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
drumul, că tot În lagăr de prinzionieri ajunge ea... - urcă pe calidor și povestește: Cân’ m-o văzut, o vinit la mine cu mânurile-ntinse, de parcă la tătâne-său venea... Asta mi-i crucea, de nu venea cu mânurile-ntinse și cu lacrămi pe obraz... - Acolo, -n stuh?, Întreabă Mătușa Domnica, piezișă. - D-apăi un’e, alt’? - Asta nu mi-ai spus-o... - Când, fimeia lui Dumnezeu? Ț’ spun amu: Vrasăzâcă, aflu că Morcov a prins o fată trimeasă de Ruș’ - Îmi zic: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
exprima speranța că rubrica va avea succes, îl citez din nou pe Heliade, cu un fragment patetico-savuros despre entuziasmul cu care presupunea că va fi primit primul periodic românesc din istorie: „Acuma poate cineva vedea pe simțitorul rumân curgându-i lacrămi de bucurie, văzând în toate casele bătrâni, tineri, bărbați, femei, învățați și mai de rând, îndeletnicindu-se și petrecând cu gazeta în mână, și înmulțindu-și ideile având cunoștință și țiind un șir de întâmplările lumii; va putea cineva vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Lina cunoștea acum ascunzătoarea. - Tineri . . . bătrâni... îi privește. - Dar n-o s-o lăsăm să moară! milogise Rim a treia zi, tot zadarnic. - Nu mi se cade mie! răspunse Lina mai violent, cu ochii umectați de acea sforțare, dacă nu de lacrămi. -■ Dar nu e ce crezi! . . . Nimic care să te ofenseze! declarase Rim cu elan. Totuși, nici acele asigurări, nici venirea în toi de noapte a gemenilor spăimântați nu o putuse întoarce de la formula ei de refuz bine împuternicită: - Nu mi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului Oană deveniră un coșmar care chiar avea loc. Valul Cuceritorilor intră prin spatele dispozitivului moldovean, răsturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
niciodată. Ștefan, Începi să ai nostalgii de neiertat! Abia am trecut, amândoi, de patruzeci de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei o săptămână liberă după Întoarcerea primilor. Doar căpitanul Gâlcă rămăsese la Suceava, cu zece oameni. Se aflau alături de voievod trei sute de vânători domnești sub comanda tânărului spătar Mihai și căpitanul Petru Ilaș, cu aproape toți Apărătorii rămași. Oană și Lacrămă plecaseră Într-una din cele mai ușoare misiuni: arestarea vornicului Isaia și a slujitorilor săi de la Brănești. Data stabilită era de ziua Sfântului Ștefan, când nimeni nu se aștepta la o descindere a Apărătorilor. Iar aducerea trădătorului era un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzuse, Însă, decât cum pictorul realiza un peisaj excepțional al vechiului palat al sultanilor, Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acestea, căpitanul Oană Întârzia să dea semnalul de pornire. Privea În toate direcțiile, ca și cum s-ar fi așteptat să vadă o mișcare. Dar nu era decât liniștea iernii, așternută peste vaierul abia auzit al vântului. - Ce se Întâmplă, căpitane? Întrebă Lacrămă, apropiindu-și calul. -Nu știu... răspunse Oană. E ceva rău aici, În locul acesta... ceva foarte rău. Ca o forță ascunsă. - E liniște, căpitane. E iarnă. Sunt sărbătorile. Și apoi, acesta e un loc al trădării. - Da. Poate că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ca o forță ascunsă. - E liniște, căpitane. E iarnă. Sunt sărbătorile. Și apoi, acesta e un loc al trădării. - Da. Poate că tot ce simt e prezența răului. A unor oameni care visează să-l ucidă pe domnitor. Ai dreptate, Lacrămă. Să mergem. 27 decembrie 1475, ora 11.00, Istanbul. Catedrala Aya Sofia se vedea prin ceață doar ca o nălucire a iernii. Din locul În care se afla Alexandru, nu se distingeau decât fragmente de clădiri și umbrele oamenilor, grăbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu-și putea aminti unde și când. - Căpitane Oană! spuse comandantul turc cu un glas puternic, dar calm. Nu avem nimic cu oamenii tăi! Poruncește-le să se Întoarcă la Cetatea Albă și nu vor păți nimic! - În veci! strigă Lacrămă. Apărători! Zid În jurul căpitanului Oană! Cei cincizeci de călăreți executară ordinul cu iuțeală. Asemeni lui Ștefan pe câmpul de luptă, căpitanul lor se pomeni Înconjurat de o falangă de luptători gata să primească moartea apărându-l. Înțelegea, Însă, că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]