28,674 matches
-
tulburata, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurânda, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui, împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una, de fiica, cealaltă, de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapa, îi este viața-n paranteze rupte, răpusa, plânge blestemata soarta. Îi tremura genunchii, povestea-i terminată. A fost odată, o
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1410356588.html [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
pereții erau reci... de piatră... afară ploua infernal, iar Anei îi era frig,...teamă și se simțea așa singură... Ar fi vrut să se roage, dar... la ce bun?... Îngerii ... nu există ... Nimeni nu a văzut vreodată un înger... O lacrima călduța se rostogoli pe obrazul rece al Anei. Atunci cuvintele Alexandrei îi răsunară în minte că un ecou: Ana, stelele nu se sting niciodată, ele nu dispar de pe cer... Dar noi nu le vedem mereu... În sufletul Anei a pătruns
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
a creat hotar din infinit, Iar timpul și-a urzit în chip memorii, S-a rupt o umbră din visul nedospit, Iubirea sinelui în trupu-ncătușării. Povești și farmece au împletit poeme Și ochii s-au pierdut la zidul morții, Iar lacrimile-au amintit durere, Și clipe au născut sufletul cărții. În limbi străine s-a împrăștiat iubirea, Străină-n duh, modernă-i omenirea ! Referință Bibliografică: SONET IV / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017
SONET IV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1491032124.html [Corola-blog/BlogPost/342890_a_344219]
-
și jurați-vă că vă veți iubi până la moarte, la bine și la greu să fiți mereu unul lângă celălalt. Vorbele mamei l-au mișcat pe Nicu și, din ochii săi plini de nesomn, au început să curgă șiroaie de lacrimi. Îi semăna mamei, pe care, cuprinsă de emoție și bucurie, o podidi plânsul. Se aplecă peste trupul acoperit al fiului, își lipi fața de a lui și din lacrimile de bucurie ale celor doi se formă un râu cald, ce
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
ochii săi plini de nesomn, au început să curgă șiroaie de lacrimi. Îi semăna mamei, pe care, cuprinsă de emoție și bucurie, o podidi plânsul. Se aplecă peste trupul acoperit al fiului, își lipi fața de a lui și din lacrimile de bucurie ale celor doi se formă un râu cald, ce se aduna pe perna din fulgi de gâscă de sub capul băiatului. El nu avusese până atunci o bucurie mai mare, nici atunci când fusese declarat campion național, el, țăranul Nicu
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Și urma lor mă poartă la mormânt. Cu-a Domnului Lumină legământ Și-n astă primăvară-ți chemi rămașii Vor lăcrima de dor chiar și vrăjmașii, Iar eu sunt frunză legănată-n vânt... De șapte primăveri îți caut pașii. Rondelul lacrimii Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... Tovarăș bun și sufletului hrană Mi-a fost când tot părea apăsător. Cerneală pentru versul trist, în pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
la mormânt. Cu-a Domnului Lumină legământ Și-n astă primăvară-ți chemi rămașii Vor lăcrima de dor chiar și vrăjmașii, Iar eu sunt frunză legănată-n vânt... De șapte primăveri îți caut pașii. Rondelul lacrimii Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... Tovarăș bun și sufletului hrană Mi-a fost când tot părea apăsător. Cerneală pentru versul trist, în pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești o lacrimă din geană! Nu
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... Tovarăș bun și sufletului hrană Mi-a fost când tot părea apăsător. Cerneală pentru versul trist, în pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... De m-aș putea preface-ntr-o liană, Urca-m-aș către astru-orbitor S-ascult din nou cuvânt liniștitor, Tu, tatăl meu, pe bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... De m-aș putea preface-ntr-o liană, Urca-m-aș către astru-orbitor S-ascult din nou cuvânt liniștitor, Tu, tatăl meu, pe bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din geană! Dor... la șase ani Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
o lacrimă din geană! Dor... la șase ani Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă în tăcere, pe-un fir de Nu-mă-uita, oftat plecat din suflet, zbor frânt, neterminat, Mai, treisprezece, zi neagră, viața îmi va agita, când steaua ce-ți fusese hărăzită n-a mai luminat. Mă zdruncină din neguri întinsuri sufletești. Mi-
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta mângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu atâta dor, iubirea-ți să mai simt... Când ploaia stă și vântul nu mai bate, măicuța, lacrima, din colț de ochi, își șterge. - Îmi este frig în suflet, draga mamei, de-o vreme-ncoace, viața greu îmi trece. Mă dor picioarele și inima mă doare, nici somnul nu mai vine pe la mine. De tatăl tău îmi este
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
prin geamul ce-mi numără secunde. Norii ce-au plâns, parc-au furat surâsul mamei, care, privind în vatră, își răscolește gândul: - Of, draga mamei! Era bine când era și el acasă... Amintire Doream să prindă gândurile viață când junghiul lacrimii mă înțepa, intrând pe poarta unde tata, de câte ori plecam, mă petrecea. Mă uit în jur, dar nu-l zăresc niciunde. - A nins la noi în sat, tăticule! Mămica-i singură și iar e iarnă, bătrână-i și bolnavă și-i
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: - Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat? O poveste O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurată. Se înțeleg doar
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
tulburată, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapă, îi este viața-n paranteze rupte, răpusă, plânge blestemata soartă. Îi tremură genunchii, povestea-i terminată. A fost odată o
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
uliță, nu-l mai văd pe tata, încălzit de vin. la căruț- o roată, n-are piuliță și la el acasă parcă-i un străin. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; pe ulița largă n-a zărit nimic. nici la crâșmă lumea nu se mai îndeasă, în butoi nici mustul nu mai dă să fiarbă. încă e, pe dealuri, poamă neculeasă și, prin părul negru, brum
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 by http://confluente.ro/A_stat_toata_ziua_mama_la_portita_george_safir_1347434849.html [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
drumuri, nu mai cântă niciun moftangiu, că nu mai bea rachia cu borcanul. prin sate, numai popa umblă, fustangiu; pârleazul îl mai sare, doar, curcanul. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; a intrat în post și n-a mâncat nimic. Referință Bibliografică: a stat toată ziua mama la portiță / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 621, Anul II, 12 septembrie 2012. Drepturi de Autor
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 by http://confluente.ro/A_stat_toata_ziua_mama_la_portita_george_safir_1347434849.html [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
rele Sânt ca mortul când coboară În mormânt fără putere. Locuința mea e strâmtă Stau întins printre cei morți Și sânt despărțit de lume Cu întunecate porți. Veșnicia ca o groapă Fără fund șade la pândă Și durerea grea din lacrimi Valuri, valuri mă scufândă. M-am îndepărtat de lume Și de oameni și de toate Că mi se topesc și ochii De-atâta singurătate. Doamne, când sânt rupți de lume Și străini printre străini Pot și morții să îți vadă
PSALMUL 88 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1472747952.html [Corola-blog/BlogPost/376456_a_377785]
-
Acasa > Strofe > Creatie > HOTAR Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului în același timp, fără promisiuni banale, clătesc ochiul șarpelui și ochiul cuvântului, cu lacrima puiului de crocodil. ascund o cratimă, dezvelesc un punct, absorb verbul prin tălpi apoi, puțin câte puțin, clipesc. scuturate valori obosite de zgomot, în pumn își găsesc somnul. trezirea se amână, până la gravarea unui nou calendar pe piatra de hotar
HOTAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Hotar_anne_marie_bejliu_1332747578.html [Corola-blog/BlogPost/346406_a_347735]
-
se-ntâmpl-acum cu mine? Oare mâine ce m-așteaptă? Simt o dulce amețeală și mai simt că mă înalț Către zarea cristalină, tot mai sus... într-o vâltoare. Otrava iubirii dulci, acum am gustat, se pare... Este dulce dar și-amară... Lacrimi pe obraz s-arată, însă nu știu de ce vin... Navighez acum prin ele. Oftez dor și plâng... suspine! Te-am ascuns adânc în suflet Te respir numai pe tine! Dragostea este o boală care însă nu omoară... Ci doar chinuie
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1450035783.html [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]
-
Poemul are nostalgia unui lied, muzicalitatea și incantația sonetului și un aer de plăcută oboseală lirică. Ori, mai degrabă, ritmul rapsodiilor coșbuciene ori topîrceniene. Până și culorile amuțesc în tristă resemnare. Brodat în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri suave care te ating și te mângâie. Seamănă cu
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_carte_vera_craciun_cezarina_adamescu_1367094398.html [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
ciudat sub pași Din înalt privi-voi peste Urmele ce tu le lași. De iubire crângu-i plin Și de flori înmiresmate, Am să-ți las un cer senin Și metaforele toate. Să mă strigi singurătate Peste timp cu glasul ei, Lacrimi picurând în noapte Din rănitele femei. Viața e o agonie Cerasela Jerlăianu Viața e o agonie Rătăcită-ntr-un amurg Printre flori de iasomie Ce din ramul vieții curg. Zilele coboară-n noapte, Viața-n agonia ei, Iar durerile răscoapte
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1491070234.html [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
-n agonia ei, Iar durerile răscoapte Au parfum de flori de tei. Azi îți scriu că noaptea trece Și mă trec și eu ca ea Însă dorul mă petrece Precum setea-nspre cișmea. Eu mă rog că ziua plânge Cu o lacrimă de vis Și în inimă îmi frânge Un amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1491070234.html [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
Tată- neputința îmi vine de Sus. Ruga mea-i amară și a mea povară, Oștile haine vin ca să mă ia, Singur și mă rog, Tată,-n astă seară, Eu mă urc pe cruce fac pe voia ta. Ochii mei-n lacrimi poartă a mea durere, Planul Mântuirii împlinitu-sa! Întărit de îngeri-am o mângâiere C-am mărit, ” Părinte”, -mpărăția ta. Mâinile -n cuie -îmi sunt însemnate, Din Grădina lumii astăzi voi pleca, Voi spăla cu sânge, ispite, păcate, Tot ce
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Tată- neputința îmi vine de Sus.Ruga mea-i amară și a mea povară,Oștile haine vin ca să mă ia,Singur și mă rog, Tată,-n astă seară,Eu mă urc pe cruce fac pe voia ta.Ochii mei-n lacrimi poartă a mea durere,Planul Mântuirii împlinitu-sa!Întărit de îngeri-am o mângâiereC-am mărit, ” Părinte”, -mpărăția ta.Mâinile -n cuie -îmi sunt însemnate,Din Grădina lumii astăzi voi pleca,Voi spăla cu sânge, ispite, păcate,Tot ce este
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
aripi de lumină; În marea dulcelor speranțe, Și pic cu pic și orice vină, Avea și tonuri și nuanțe. Privirea mi-o țineam aprinsă ; O scurgere printre priviri) Că mă rugam cu mâna -ntinsă... De colțul prins de amăgiri. Sărate lacrimi de iubire... Amestecate cu furtună, Au tot cules dezamăgire, Cu trăsnete și norii tună. Doamne ale scrisului românesc de început de secol XXI Citește mai mult Zburam pe aripi de lumină;În marea dulcelor speranțe,Și pic cu pic și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]