131 matches
-
nici o judecată asemenea primului tip de critică devierile de la derularea firească a chestiunilor teologice, așa cum sunt ele formulate în învățătura Ecclesiei. S-ar putea pune întrebarea în ce măsură se permite un asemenea tip de critică, mai ales dacă aceasta provine din partea laicatului creștin? Răspunsul este foarte simplu și convingător, în același timp, dacă ne raportăm numai la cel de-al doilea tip de critică teologică, acceptată și de către Ecclesia. Astfel, că orice mădular al Bisericii, în măsura în care participă activ la viața religioasă, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
simpla constatare că modernitatea este departe de a reprezenta ceva exterior vieții Ecclesiei, că ea semnifică o mutație profundă în natura relației dintre teologie și politică, toate aceste aspecte ale vieții Bisericii fiind mediate de colaborarea strânsă dintre cler și laicat. În fond, volumul de față coordonat de Miruna Tătaru- Cazaban, Teologie și politică. De la Sfinții Părinți la Europa Unită, (Prefață de Mihai Șora, București, Anastasia, 2004) își propune tocmai să ofere o serie de elemente pentru o asemenea teologie politică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o gîndire democrat-creștină cu adevărat serioasă și credibilă. Democrația creștină, față de mai vechile doctrine liberale, conservatoare sau socialiste pare a fi capabilă să asigure răspunsurile necesare dilemelor vieții "postmoderne". Secularizarea este benefică statului, cu amendamentul de a se asigura din partea laicatului o atitudine binevoitoare și protectoare față de religie, sigur benefică ambelor părți. "Creștinismul, cum judicios remarcă profesorul de la Universitatea catolică din Washington, a fost, mereu și mereu, o credință și o biserică martirizată, care a dat naștere, ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
datorită excelenței virtuților ei ori datorită vreunei presupuse stări de perfecțiune, ci pentru că trebuie să asigure comuniunea și dialogul între ierarhie și laici. Pentru a îndeplini acest serviciu, consacrații aleg de bunăvoie să nu facă parte din ierarhie ori din laicat, ci să se situeze pe un «pământ de mijloc»: «Prin natura ei, starea de viață consacrată nu este nici clericală, nici laicală». Evocarea unui text din Cartea Numerelor, al cărui context nu este altul decât realizarea exodului, poate fi nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru a-i sluji pe toți cu o atitudine de incertitudine identitară, situație care le permite o prezență solidară, pe scară largă, fără prejudecăți și interdicții. Dreptul amintește și stabilește că persoanele consacrate se află la răspântia dintre ierarhie și laicat și, din acest motiv, sunt experți sau, mai bine zis, artiști ai medierii. Acest serviciu al medierii necesită o bună doză de flexibilitate și de creativitate. Nu trebuie să fim nici minimaliști, nici maximaliști. Nu este corect să spunem că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
evangheliei, aceasta trebuie considerată de toate institutele ca regulă supremă». Însă acest util proces de curățire a adus cu sine și primejdia unei înlumiri secularizante care este tot atât de periculoasă ca și o monahizare separatistă și elitară. Primejdia identificării absolute cu laicatul, în măsura în care au fost ignorate acele elemente caracteristice care îi situează pe consacrați pe «pământul de mijloc», elemente despre care am vorbit îndelung, nu a atins doar ambientele de viață consacrată mai robuste, ci și mănăstirile, creând astfel un soi de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]