266 matches
-
comunicarea dintre trecut și prezent, și teoria politică europeană, derivată din problema teologico-politică. Ambele teme sînt moșteniri provenite din formația creștină a Europei, constituie aplicații în sistemul lumii ale unei gîndiri religioase paradoxale. Mai mult, se consideră în genere că laicitatea e coextensivă creștinismului, că ar fi produsul lui întrucîtva natural, deși tîrziu, dat fiind că numai religia creștină stabilește ca principiu și încă din originile ei o distincție între sfera religiei și cea a puterii politice. Poate că relația istorică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
coextensivă creștinismului, că ar fi produsul lui întrucîtva natural, deși tîrziu, dat fiind că numai religia creștină stabilește ca principiu și încă din originile ei o distincție între sfera religiei și cea a puterii politice. Poate că relația istorică între laicitate și creștinism (occidental) nu e de înveșmîntat în rigoarea unei teoreme matematice care să lege printr-o necesitate neștirbită un termen de celălalt. Dar, în orice caz, argumente pentru faptul că Europa modernă stă pe o importantă temelie de gîndire
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
anuleze această tensiune, dizolvînd-o într-un discurs de toleranță confuză, fără articulare, a diversității. Pe de altă parte, se întăresc totuși anumite ipostaze ale tensiunii productive între poli : raportul între stat și o societate civilă puternică, dialogul între religie și laicitate sau, poate mai surprinzător, dialogul între creștinism și alte religii. Chiar funcționarea democrației cere, în fiecare moment, un efort de articulare a opuselor. Există, în modernitatea tîrzie, destul exercițiu public al polarelor în tensiune, iar soluțiile de armonizare nu au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Priviri și orientarea către ea pentru ca, din acest spectacol, să avem șanse să scoatem destul profit de sens. Pe deasupra, am devenit de o vreme conștienți că o bună parte din spectacolul modernității, din principiile și din regia lui paradigma istoriei, laicitatea, atenția față de demnitatea persoanei, accentul major pus pe libertatea ei, chiar tipul occidental de raționalitate coboară de-a lungul unui traseu complicat, dar coboară totuși dintr-o tematică religioasă. Nu e atunci pertinent să luăm în calcul posibilitatea ca, pornind
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
omului tîrziu modern. Dar e un scepticism sănătos, lucid, căci el înseamnă refuzul de a obiectiva politic suveranitatea absolută, de a asocia transcendența cu categoria de putere implicată de politic. Dacă inversăm perspectiva, obținem de aici un beneficiu spiritual important. Laicitatea ne ferește să gîndim divinul potrivit regimului mundan, ne împiedică să transpunem asupra transcendenței logica, familiară nouă, a legilor naturale și sociale. Sîntem bine situați pentru a nu ceda tentației combătute de Berdiaev de a tematiza sfera divinului prin asemănare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
prima modernitate a izgonit religia din sfera puterii, instituțiile creștine din Occident au resimțit acest divorț ca pe un atentat grav la misiunea lor spirituală ; timp de un secol și mai bine, au conceput modernitatea ca pe un război între laicitate și Dumnezeu. Dar, de la începutul secolului XX încoace, Bisericile occidentale au pornit să valorifice spiritual ceva din posibilitățile modernității. Ele nu mai concep acum separarea de sfera puterii ca pe o slăbiciune, ci ca pe o bine-venită independență. Se adresează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unor forme de religie asociate, mai clar sau mai disimulat, cu puterea : tradiționalismul asociat cu puterea obișnuinței ; fundamentalismul asociat cu puterea literei, a ideologiei, a armei ; noile religiozități asociate cu revolta individualistă împotriva pretinsei puteri represive a religiilor constituite. Totuși, laicitatea a produs o critică atît de netă a relației religie-putere, încît separarea celor două a devenit un dat al modernității tîrzii, care ne interpelează, care e de valorificat. A exploata spiritual distanța dintre religie și putere nu înseamnă a pleda
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acestea se susține în bună parte pe drept din ce în ce mai convențional sau mai comercial celebrate. Spre îngrijorarea multora, creștinismul pare să-și fi pierdut puterea de a strălumina actele cotidiene, de a iriga cu sensul său existența comună. Practicată în regimul laicității, orice religie tinde, de altfel, să se retragă din fluxul zilnic, să-și rezerve ca loc de exercițiu spațiul sanctuarului și intimitatea persoanei, cu interogația, căutarea, efortul ei spiritual. Viața noastră a devenit, într-adevăr, aproape străină de strălucirea transcendenței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
instala într-o lume bine instalată în ea însăși. Ne și ferește să privim religia doar ca pe un instrument de gestiune socioculturală, să o gîndim în termeni de putere și de lege, în loc să-i percepem potențialul eliberator. Bine folosită, laicitatea îndepărtează de la noi ispita de a îmburghezi spiritul, după expresia lui Berdiaev. Dacă am devenit aproape străini de strălucirea transcendenței, nu se poate oare îmbina critica acestei înstrăinări cu valorificarea ei, cu răsturnarea și convertirea ei spirituală? Mutînd accentul de pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Patapievici considera . Daniel Ménager, Diplomatie et théologie à la Renaissance, PUF, Paris, 2001, capitolul Médiation et mouvement. că rămîne în seama discernămîntului nostru să ratăm sau nu profitul spiritual aparte, de tip apofatic, pe care îl putem scoate din spectacolul laicității. Prin ceea ce îi lipsește, modernitatea oferă ceea ce o poate salva. Neavînd finalitate proprie, modernitatea poate fi foarte bine folosită atît pentru a întregi partea nevăzută a lumii, cît și (ca pînă acum) pentru a o nega. Nikolai Berdiaev vorbea despre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sau facultativ al acestui obiect de studiu). În Franța, țară În care religia nu are nici o tangență cu Învățământul public, s-au Înmulțit vocile ce declară necesitatea unei introduceri a studiului „faptelor religioase”. Istoricul și sociologul Mireille Estivalezes descrie eșecul laicității, indicând faptul că societatea franceză, chiar dacă poartă peceți profund creștine În realizările sale culturale, nu este În stare să le descifreze convenabil, datorită necunoașterii dimensiunilor religioase și simbolice ale propriilor Încarnări culturale. Ministerul Educației din Franța a instituit o serie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
instituțional, organizatoric, școala rămâne autonomă, echidistantă, „laică”, dar din punct de vedere cultural ea trebuie să se situeze la confluența mai multor formațiuni spirituale (religie, filosofie, știință, ideologie etc.), pe care le va capta În mod specific. Se exagerează În legătură cu laicitatea ei - Înțeleasă simplist, mecanic, autarhic - și cu principiul despărțirii unei instituții de stat (Școala) de Biserică. Ar fi mai nimerit să vizăm confluențele, legăturile, și mai puțin deosebirile, rupturile și dizarmoniile. Se tot vorbește despre descentralizare, autonomie și rolul comunității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
care pot garanta o anumită „neutralitate” și un control deontologic. În situațiile delicate de pluralitate religioasă care Încă mai generează conflicte (cum este cazul țărilor din fosta Iugoslavie), forurile laice trebuie să gestioneze cu inteligență aceste procese. În acest caz, laicitatea poate preveni prozelitismul și fundamentalismul religios. Ar fi de dorit ca Însăși programa la disciplina religie să fie gândită Într-o manieră comparatistă, interculturalistă, istoristă și mai puțin centrată confesional. Deconfesionalizarea, măcar și parțială, se justifică În situațiile de criză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
al personalului de cult; c) regimul privat al studiului teologic; d) admiterea limitată a religiei în școlile publice. radu Preda numește acest model iconoclasm social. Astăzi, în Franța se dialoghează mai mult cu Biserica, dar starea este cea a unei laicități calme. Statul secular nu privilegiază - cel puțin oficial - o anume religie sau un anume cult religios. în Olanda, separația radicală Biserică-Stat ca urmare a unei evoluții secularizate a scos din joc influența catolică și protestantă. XXIII.2. Modelul identificării totale
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
influent decât persoana (uneori se pot inventa eroi și când nu e nevoie, iar alteori salvatorul poate fi colectiv evreii, creștinii, națiunea, proletariatul, rasa).450 Trecerea la un alt regim al imaginarului, mai spune Boia, aflat sub semnul dominant al laicității și rațiunii, nu a afectat statura personajului excepțional (exemplul tipic fiind figura Salvatorului izvorâtă din imaginarul religios și eficient reelaborată în secularizările moderne); s-a petrecut un transfer dinspre religios spre politic, dinspre "o formulă religioasă, ea însăși cu implicații
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ei erau, în general, de origine modestă, dar aveau calități eminente și, „dacă regalitatea îi susținea, nobilimea războinică, ba chiar și clerul îi combăteau din toate puterile” (Kolabinska, 1912, pp. 36-38). Așa au apărut noi criterii de justificare a preeminenței: laicitatea, competența juridică și serviciul statului. Dincolo de luptele pentru putere din sânul elitei, când o mișcare de emancipare modifică raportul de forțe dintre diferitele componente ale unei populații eterogene, noi criterii de acces la preeminență (religia, etnia, limba) sunt recunoscute ca
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
raționalism voltairian și scientist, în care lupta pentru progresul social și uman, contra obscurantismului merge pînă la distrugerea Bisericii Catolice, bastion al reacțiunii, căreia trebuie să-i smulgi "sufletul de copil". După cum se poate constata, această ideologie se îndepărtează de laicitate prin caracterul său emoțional care îmbracă, la militanții ei, aspectul unei fervori religioase. La aceste partide trebuie subliniată, mai mult decît anticlericalismul lor, atitudinea religioasă și, în același timp, anticatolică. Aceste partide diferite își au originea în francmasoneria anticatolică în
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
397). Aceste date sunt legate doar de ceea ce însemna Apusul creștin, fără a mai lua în calcul Răsăritul creștin și, desigur, în lipsa unei statistici la nivel european cu privire la cei două mii de ani de creștinism. Nu este drept să ștergi, în numele laicității, secole de istorie și de cultură inspirate de credința religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susține o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cu caracterul laic al Constituției Franței a găsit un ecou pozitiv, din nefericire, în rândul edililor europeni de stânga, care au cerut în scris prezidiului de a se renunța la sintagma "moștenire religioasă", tocmai pentru a se afirma și apăra "laicitatea Europei". O astfel de opinie, din fericire, a intrat în contradicție cu textul Constituțiilor unor state europene (Grecia, Suedia, Irlanda de Nord, Germania, Polonia etc.) care precizează clar că această moștenire religioasă este izvorul drepturilor fundamentale ale omului pe care aceste texte
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
condamnat prin enciclica Pascendi dominici gregis din 8 septembrie 1907. Diversitatea experințelor naționale Franța iese în evidență prin absența unui partid catolic puternic. În această țară unde șocul Revoluției (și al decreștinării revoluționare) fusese foarte dur, unde se instala o laicitate militantă, o cultură a separației sferei religioase de aceea politică era deja bine formată. Jean-Marie Mayeur face cunoscută această scrisoare a lui Émile Keller către cardinalul Lavigerie: "În Franța nu este admisă cîtuși de puțin intervenția Bisericii în sfera politică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost suspendat în 1907 și excomunicat în 1909, după ce fusese ales deputat al Romagnei. Această evoluție confirmă faptul că nici o soluție nu era posibilă în afara magisteriului. Pentru creștin-democrați experiența era dureroasă, dar constituia o etapă de o mare importanță: importanța laicității și a Statului, raportul democrație-catolicism, autonomia credinciosului în sfera politică, acestea au fost cîteva dintre contribuțiile lui Murri. Adevărata noutate introdusă de Murri și de mișcarea sa, remarca Francesco Traniello, este descoperirea faptului că democrația modernă nu poate fi separată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al voinței conducătorilor de a reuși. Dar cazul german nu era izolat. În 1945, Partidul Creștin Social Belgian adresa programul lui de Crăciun tuturor oamenilor de bună credință. În Elveția, partidul s-a deschis protestanților în 1947 și a recunoscut laicitatea Statului în 1958. În Olanda se observă o evoluție asemănătoare pînă la crearea, în 1976, a federației formate din cele trei partide de inspirație creștină. Aceasta fusese posibilă datorită dificultăților electorale care au dus la această apropiere, datorită evoluției Bisericii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1949. Aici, două aspecte sînt esențiale. În primul rînd, noțiunea de angajament politic în numele cerințelor morale și pe baza principiilor etice care trebuie să ghideze acțiunea catolicilor și noțiunea de partid confesional autonom față de Biserică. Sturzo dezvolta ideea de laicitate printr-un partid nu oficial catolic, dar format de catolici, și propunea o Biserică eliberată de visul Statului creștin și un Stat care să fi renunțat la instrumentalizarea hegemonică a conștiinței religioase. Al doilea aspect important al filosofiei lui Sturzo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a feri Europa de orice nouă aventură totalitară, realizarea unificării ei era o a treia condiție intrinsecă a demersului creștin-democrat. Europa constituia pentru Robert Schuman forma cea mai desăvîrșită a modelului democratic. De Gasperi scotea în față valorile umaniste, pluralismul, laicitatea, drepturile omului, într-o formă lipsită de orice nostalgie pentru creștinătate, deschisă tuturor curentelor ideologice democratice, ceea ce a permis cu adevărat acestora din urmă să susțină și ei construcția europeană și să se angajeze din ce în ce mai mult în această acțiune. Principiul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
secția limbi și literaturi romanice, obținând licența cum laude, cu teza Aspetti blasfemi nella poesia lirica romanza delle origini, coordonată de profesorul Aurelio Roncaglia. Revenit în țară, își susține doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Intelectualitate și laicitate în poezia lirică italiană din secolul al XIII-lea (1975). Parcurge cariera universitară la Facultatea de Litere din Cluj: asistent (1973-1989), conferențiar (1990-1991) și profesor (din 1992). Predă cursuri și seminarii de literatură italiană, filologie romanică și limbă portugheză. Începând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]