200 matches
-
și doreau să-și ia rămas bun de la el încă odată; un gest semnificativ, care i s-a imprimat plăcut în suflet. De fapt pensiunea nu avea firmă. Era una din puținele tolerate de autorități, tocmai prin faptul că Nea Laie era protejat de cineva foarte sus-pus, iar adevăratul lui nume era Bobârnac Nicolae, născut dincolo de Prut, în țara lui Basarab. A venit în Regat după Primul Război Mondial, în anul 1919, odată cu părinții și s-au stabilit cu toții în București
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și funcționarii necăsătoriți. Capacitatea maximă: unsprezece chiriași, din care o parte luau masa de prânz și de seară, contra cost, chiar în bucătăria pensiunii în care erau și două mese cu câte patru scaune fiecare. Deși în bucătăria lui Nea Laie se gătea excelent, Bidaru era nevoit, de cele mai multe ori, să ia prânzul la restaurantul cu autoservire de pe Lipscani poreclit de studenți "La Mila Domnului", la cantina subterană "Victoria" din pasajul cu același nume sau la colț de stradă, în funcție de programul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
restaurantul cu autoservire de pe Lipscani poreclit de studenți "La Mila Domnului", la cantina subterană "Victoria" din pasajul cu același nume sau la colț de stradă, în funcție de programul de la Universitate sau de la biblioteca la care își pregătea seminariile. Patronul, adică Nea Laie, ducea o viață liberă, de boem, lipsită de griji majore. Nu a lucrat niciodată nici la stăpân, nici la stat și nici nicăieri altundeva. S-a descurcat întotdeauna, ca și părinții lui când trăiau, pe cont propriu și s-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o terasă mare în dreptul salonului, îmbrăcată într-o mantie de liane verzi chiar și în timpul iernii. Pe terasa respectivă, acoperită și mascată în așa fel încât nu se putea vedea nimic din stradă, din primăvară până toamna târziu, Nea Laie personal organiza câte o petrecere în fiecare sâmbătă seara, înainte de apusul soarelui și duminica după masa de prânz, în apropierea așa-zisului five o clock. Cine dorea să participe la petrecere, trebuia să contribuie cu bani pentru vin și pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bucătărie. Prefera vinurile mai ieftine, însă îmbuteliate: Fetească, Cotești, Odobești, Panciu. Multe din vinurile preferate de el proveneau tocmai din aceste podgorii, pe lângă care trecea trenul în momentul de față. Atât Bidaru, cât și ceilalți chiriași știau perfect că Nea Laie mai avea și alte proprietăți. Una din ele era Mura. Mura nu era o femeie urâtă, ba chiar frumoasă, în special atunci când lucra. În jumătatea de deceniu, petrecută în apropierea ei, care a luat sfârșit chiar în zorii acestei zile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu prezenta nici un fel de semn a vreo unei boli fizice sau psihice. O femeie absolut normală din toate punctele de vedere, care trăia și se mișca într-o lume simplă a ei, făurită cu migală și pricepere de Nea Laie în persoană. La umbra și sub protecția acestuia, a ocolit și școala și cursurile de alfabetizare. Nu cunoștea și nu întrebuința mai mult de două-trei sute de cuvinte. Nu știa să citească. Nu știa să scrie. Nu rezolva nici cele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a-și satisface anumite plăceri personale, imediat îi dădea stăpânului. Așa că, cine se frigea odată, a doua oară o lăsa baltă. În anumite momente, Bidaru o invidia pentru naivitatea și pentru felul ei simplu de a exista, iar pe Nea Laie îl admira pentru ingeniozitatea cu care a reușit să-i canalizeze potențele în folosul său și al chiriașilor. În concluzie, Mura avea o singură plăcere, să-și servească stăpânul douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, atât vara cât și iarna, atât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chiriașilor. În concluzie, Mura avea o singură plăcere, să-și servească stăpânul douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, atât vara cât și iarna, atât ziua cât și noaptea... Despre noapte nu se poate discuta, pentru că cele două camere ale lui Nea Laie comunicau între ele printr-o ușă interioară, ceva mai discretă, prin care se strecurau numai trei persoane și la care ceilalți "pensionari" nu aveau acces. În una din camere își avea sediul patronul, în cealaltă cameră: cele două "fete" cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se afla în apropierea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se afla în apropierea ei, precum un sugar își ia cu lăcomie porția mult așteptată de lapte de la sânul mamei, tot așa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
precum și ochii negri, decupați din abanos de un conștiincios ucenic al lui Brâncuși, îi dădea o alură de creolă sau mai precis, putea fi ușor confundată cu Domnișoara Pogany, scăpată din atelierul marelui maestru și rătăcită prin pensiunea lui Nea Laie. Datorită felului ei de a fi, putea oricând ispiti pe cineva neavizat. De aceea, se încetățenise obiceiul, amintit mai sus, de a-i avertiza pe noii veniți să se comporte ca atare față de Patricia, pentru a nu stârni gelozia patronului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și pasiune o slujea, și aruncată în unul din coșurile de gunoi din spatele grandioaselor teatre, adică transformată în deșeu scenic, iar acum se înfrupta cu amintiri și imagini din trecut pe care le trăia și le retrăia intens împreună cu Nea Laie și cu alți martori ocazionali. De la un vechi fan al ei, Bidaru aflase că, într-adevăr, a fost răpită "oficial" de pe scenă în toamna anului 1950 sau 1951, nu se știe din ce motiv, trimisă în Deltă într-un lagăr
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în primul an de școală medie. Pe măsură ce timpul trecea, prietenia dintre ei se consolida. Gicu, fostul lui confident, cu care schimbase primele impresii despre noii colegi, despre profesorii din liceu și pentru puțin timp coleg și de cameră la Nea Laie, cu toate că era un camarad de nădejde, cu care puteai pleca la luptă fără teama că vei fi lovit din spate, era greu de înțeles, uneori controversat, nu datorită defectelor sale, ci datorită faptului nu puteai ghici niciodată ce ghinion îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
timbru al vocii de o claritate aparte, plăcut la ureche, ce crease certitudinea că are și voce și ureche muzicală. Cu iubitori de muzică ca Patricia sau ca Doru Gârleanu, s-ar fi înțeles foarte bine. Chiar și cu Nea Laie. Bidaru era curios să afle în ce împrejurări s-au cunoscut între ei. Ar fi vrut să-i provoace la o discuție, dar nu știa cum și nu era sigur că era binevenită o asemenea idee, așa că, pentru moment, renunță
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
altcuiva. Pentru Bidaru, o veste mai tristă nici că se putea. Într-o situație asemănătoare, aproape identică, a fost pus și cu vreo 23 de ani în urmă, când fostul său coleg de liceu și chiar de cameră la Nea Laie, Gicu Batin împreună cu soția sa Marcela și cu copilul Vasilică, au obținut pașaport pentru stabilire definitivă tot în Canada. Ținând cont de cazul precedent, Bidaru a înțeles că la început va rămâne cu un sentiment amar și că în sufletul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cu Bela la braț și cu capul în nori, se plimbau prin Herăstrău. Au pus la cale o potlogărie. Vor să se căsătorească de Anul Nou. Îi cunună Batin Gheorghe cu soția (au fost și colegi de cameră la Nea Laie). Locul unde se vor cununa îl vor stabili mai târziu. M-a invitat și pe mine. Drept să spun, îl invidiez. Îmi vine să-l iau la palme...". Era isteț pezevenghiul, gândi Bidaru, după ce l-am băgat în pâine mă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fără substrat metafizic și viziune: " Se clatină tot satul când e horă/ și fetele trec drepte prin iubiri" (Petre Got). Un poet blagian cu tendințe de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul" (care amintește de "Laie Chiorul" lui Goga), dar ajunge curând la o poezie alambicată. Ion Iuga nu este un poet lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc/ prin sine asprului salt." Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de lăut marțea, că-i rău de năpaste. Nu-i bine de lăut în zile de sec, c-apoi cînd mori te uită nescăldat. Cei ce se lau într-o lăutoare* se văd pe lumea cealaltă. Dacă vrea să se laie o fată, uncropul însă este prea fierbinte, apoi se crede că nu e bine a ră ci apa turnîndu-se apă, căci la din contra, se împrăștie pețitorii. Din funia clopotului de la biserică e bine de pus în lăutoare, ca să fii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu e bine a ră ci apa turnîndu-se apă, căci la din contra, se împrăștie pețitorii. Din funia clopotului de la biserică e bine de pus în lăutoare, ca să fii ascultat de lume cum e ascultat clopotul. Fata, cînd are să se laie, să nu lese lăutoarea să fiarbă mult, ci numai să se încălzească, și după ce se va la să n-o lese mult în casă, ca să nu îmbătrînească la părinți. îndată după ce te-ai lăut, e bine să te speli cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dator să nu se bărbierească pînă în sara de vedere. Mireasă Cînd vine mireasa acasă, ea nu se dă jos pînă nu vine soacră-sa să o ia. Mireasa toate le poate face cît este mireasă, numai să nu se laie și să nu aducă apă de la fîntînă, că văduvește. Miriște Pe cine-l doare mijlocul de secere, să puie un șumuiag de miriște sub brîu sau sub curea. Mînă Se crede că acel copil mic care totdeauna ține mînile strînse
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
persoană binevoitoare, și părul îi va crește frumos; dacă-i rătează cuiva părul o persoană zgîrcită sau răuvoitoare pe timpul scăderii lunii, apoi nu-i va crește părul. Cine mănîncă sămînță de tiugă, îi cade părul. Nu-i bine să se laie o femeie sau o fată înaintea bărbatului, că nu-i mai crește părul. Să nu vii de la mort cu părul despletit, că-ți va cădea părul. Fetele să nu mănînce despletite, că le cade părul. Se crede că nu e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Sf. Toader, fetele își taie cîte-o șuviță de păr din cap și o pun sub o baligă semiuscată, zicînd de nouă ori: „Toadere, Sîn Toadere, fă codița fetelor cît codița iepelor!“ în ziua de Sf. Toader, fetele trebuie să se laie pînă în ziuă, ca să le crească părul ca cozile cailor, că dacă n-ar face aceasta, atunci caii pe care îi mînă Toader la păscut le-ar paște cozile. în acea zi se slobod caii la păscut. Dacă ți-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unor situații dramatice. Sursele umorului sunt susținute și prin zicători rostite în versuri: ―La plăcinte Înainte, La război Înapoi.― Voinic tânăr, cal bătrân Greu se-ngăduie la drum.― Poftim punga la masă Dacă ți-ai adus de-acasă.― Că e laie, Că-i bălaie, Că e ciută, Că-i cornută. Creangă folosește proverbe și zicători care deși nu sunt rostite în versuri, sunt hazlii: ―apără mă de găini, că de câini nu mă tem-, ―când nu sunt ochi negri săruți și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de energie vitală ca și cea a puternicului pădurean. Totul e, însă, doar un joc al oglinzilor. Ghiță, păcălindu-se pe sine, ne induce în eroare și pe noi. În 1895, Slavici scrie nuvela Ceas rău, în care personajele principale, Laie și Ana lui, trăiesc o dramă similară cu cea de la Moara cu noroc, născută din aceeași secretomanie a bărbatului. Alimentată de orgoliul exacerbat, ea se constituie în piedică în calea relației celor doi soți. Femeia îi e nevastă bună: îi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
amândoi, că să ne ascundem aiurea și chin are să-mi fie după ce au să te fi prins pe tine... Recunoaștem aici aceeași obiectivitate și sinceritate care o caracteriza și pe Ana lui Ghiță. Ca și cârciumarul sau bogătoiul cel tânăr, Laie nu suportă să vadă reflectată în ochii femeii sale o imagine a sa schimbată, deformată de greșelile săvârșite: Nu te temi tu să mi-o spui așa în față și să mă osândești așa, fără judecată, mai aspru decât orice
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]