654 matches
-
două, că pe întâi se doarme... o să începem să lucrăm din nou împreună. Mulțumit?... Din eter se auzi un oftat pornit din adâncul inimii. Doamne, dar până atunci mai sunt atâtea zile, atâtea ore, atâtea minute! parcă s-ar fi lamentat Bart, realizând cât îi lipsea prezența ei. Da, sigur, după Anul Nou, nu era absolut nici o problemă, o asigură el apoi cu voce tare și extrem de politicos. Cum și-ar fi putut permite să o mai supere, când avusese ocazia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe corpul energetic?! Că acest corp energetic există, este văzut de clarvăzători, se hrănește cu energii pe care le absoarbe din exterior și la rândul lui elimină spre exterior energii? Bart zâmbi în mod involuntar : Așa spun fizicienii?... Ooof, se lamentă Arm, la întrebarea „Ce este energia?” fizicienii nu au încă un răspuns satisfăcător. Putem clasifica câmpurile, dar oare înțelegem ce sunt ele, ce le generează și cum le generează? Fizicienii au definiții, însă uneori le cam lipsesc explicațiile. Și dacă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
scrisoarea și telegrama ta. Sunt mai bolnavă decât credeam - doctorul mă pune să urmez un tratament care mă obligă să-l revăd peste cincisprezece zile. Dacă am un break-dawn1, m-aș mustra să-ți dau spectacolul unui corp care se lamentează și el. Trebuie să-mi vorbești despre el și să mă lași să-ți vorbesc și eu despre el. Vreau să vin la Grosvenor Road, îți mulțumesc că mi-ai scris "camera ta te așteaptă". îmi place Grosvenor Road. Am
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
rustic, părul alb ridicat, căzându-i parțial pe frunte. Ochii mari, albaștri, îi strălucesc veseli, umorul său te încălzește, amărăciunea care răzbate din scrierile sale este bine păstrată acolo. Simone echilibrează totul, el emană mulțumirea unui om fericit. Nu se lamentează - coboară și urcă șapte etaje zilnic, de cel puțin patru ori pe zi, cu sacoșele de cumpărături, deseori foarte grele, uneori cu geamantane pentru călătorii, știu că are dificultăți de vedere, temeri imaginare etc. - "merge, merge". Râsul lui încurajează, oricum
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Cum nu pierde prilejul să elogieze prestația din acei ani a lui Victor Eftimiu sau Tudor Arghezi: "Îmi amintesc ce succes a repurtat Victor Eftimiu la o întîlnire cu studenții filologi cînd, vorbindu-le acestora despre piesele sale noi, se lamenta prefăcut că nu știe cum să-și stăpînească personajele. Eu vreau să le țin pe linie, spunea, dar ele, personajele, de cum le scap din ochi, o iau la dreapta. În sală rumoare, rîsete, iar Eftimiu către adunare, cu o mirare
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
spune, viitorul e trist, dar să nu intrăm în panică. Paradigma culturală poate să dispară, dar nu e un capăt de lume, căci nu e prima oară în istoria omenirii cînd au loc asemenea schimbări. Și atunci, de ce să ne lamentăm? Cum să nu ne lamentăm cînd ni se ia aerul în care am crescut și ni se cere ca, în loc de plămîni, să respirăm prin branhii? În concluzie, o carte sumbră scrisă pe un ton alert, de parcă Baricco, vorbind despre barbari
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
să nu intrăm în panică. Paradigma culturală poate să dispară, dar nu e un capăt de lume, căci nu e prima oară în istoria omenirii cînd au loc asemenea schimbări. Și atunci, de ce să ne lamentăm? Cum să nu ne lamentăm cînd ni se ia aerul în care am crescut și ni se cere ca, în loc de plămîni, să respirăm prin branhii? În concluzie, o carte sumbră scrisă pe un ton alert, de parcă Baricco, vorbind despre barbari, se molipsește de stilul lor
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
iscusiți de obiecte de artizanat artistic (poezie, proză), în care nu pun nici un fel de crez, de vreme ce sunt oricînd dispuși să facă concesii politicului, modei, care tot un fel de cenzură e. Paradoxal e însă faptul că aceiași scriitori se lamentează apoi că nu intră în universalitate... or, acolo nu intră decît acele opere care poartă pecetea unei creații vii". Autorii pilduitori au fost cei ce au cultivat o "mărturisire" perpetuă, și-au expus fără ezitări "gîndul lor adevărat despre realitate
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
ele și ele nu fac nimic. Au declarat război scamelor și prafului pentru că între mîncărurile pe care le gătesc la prînz și filmul de seară - film la care se sperie, comentează, te întreabă cine-i criminalul, își curăță oja, se lamentează că nu pot mînca înghețată la ora aia - urlă de inactivitate”.
Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61877_a_63202]
-
în epoca Dej. Mă pot scârbi sau, știu eu, poate și îngrozi retrospectiv de cât m-au urmărit. Fapt e că n-am știut. Nu i-am simțit. Contactele cu ei n-au fost comode, dar nu cât să mă lamentez. Au încercat; nu m-au bruscat, nu m-au amenințat. Nu vreau să spun că au fost mai buni decât înaintașii lor. Așa li s-a cerut. Când, cu Gheorghe Ursu, ori în decembrie, li s-a cerut să redevină
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
din Cernăuți, două imense centre de cultură aflate astăzi la hotarele unor vaste spații slave. Dincolo de amintirea reînviată a unei mari fraternități poetice, stimulat de Rarogne, așa cum o arată finalurile celor două versiuni ale Elegiei valaisiene, Celan începe să viseze, lamentându-se, la tinerețea lui (vacanța de Paști și cea de vară din 1947, petrecute în România) și la îndepărtatele lui afinități (Ossip Mandelstam, fratele lui întru poezie, și întinsa Rusie). Nu există nici o contradicție între acești poli de reflecție, din
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
susține că România nu a ieșit din criza economică și că vinovat este actualul Guvern, care nu a fost în stare să ia măsurile potrivite pentru relansarea economică. "Noi considerăm ca posibilă ieșirea din criză, spre deosebire de actualul guvern care se lamentează, în frunte cu primul-ministru, și care consideră că a căzut peste ei o năpastă. Nu a căzut nicio năpastă, este o criză pe care a traversat-o toată lumea, numai că România a rămas singura țară din toată Europa care încă
Tăriceanu: România nu a ieşit din criza economică. FMI să-şi ia valiza şi să se care cât mai repede () [Corola-journal/Journalistic/53038_a_54363]
-
în fruntea guvernului, Boc are tupeul să acuze și să-i responsabilizeze pe alții pentru ceea ce se întâmplă pe piața carburanților. Având reprezentanți ai statului în consiliul de supraveghere al Petrom, Boc poate să facă mai mult decât să se lamenteze și să mintă cu dezinvoltură“, a spus Adrian Năstase. Astfel, potrivit fostului premier, ar trebui să fie verificat modul în care s-au achitat de datoria lor reprezentanții instituțiilor statului român, membri în CA al Petrom-OMV, pentru a activa clauza
Clauza din contractul Petrom - OMV care prevede interesul consumatorilor, precum şi interesul naţional al României - ignorată de autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/53258_a_54583]
-
ce râd continuând încă să plângă. Odată, într-un târziu, întorcându-ne din străinătățile noastre, căutându-i pe bunii noștri prieteni, soții Regman, Cornel ne citi spre delectarea noastră din producția sa aforistică. Cei prezenți se porniră apoi să se lamenteze de mârlănia crescândă în populația orașelor noastre, la care Cornel mă întrebă: "Știi ce le lipsește românilor?". La care tot el dădu răspunsul: "Cei șapte sute de ani de-acasă". Nasc și în Ardeal oameni de duh. Regman era, fără îndoială
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
Antoaneta Ralian Luna noiembrie a agonizantului an 2009 a fost incendiară, vulcanică în ce privește cultura. Această Cenușăreasă care se tot lamentează că e ignorată a trăit un soi de prerevelion, o explozie de fântâni de artificii arteziene : valuri de festivaluri de lung metraj, de scurt metraj, de teatru național și internațional la metru și la kilometru, de cântărețe chele, de muzică
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
cei care caută constant să se îmbunătățească și se încumeta să își asume responsabilități suplimentare și să găsească metode de pe urma cărora compania obține avantaje. 5. Nu aștepți să vină oportunitatea... Ci dovedești că ești în stare, fără să pierzi timpul lamentându-te că dacă aia avea ocazia, ai putea arăta ce poți face. Este important să acționezi, nu să vorbeați despre lucruri pe care ai putea să le faci, pentru că șeful vrea să te vadă muncind, nu să te audă că
Top 10 modalități de a-ți impresiona șeful by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65497_a_66822]
-
ridicat de vreun suflet pios? îngropat pe ascuns și apoi uitat ca un câine? Să fi venit să mă caute pentru a mă ridica la ceruri golanii pe care i-am pictat deghizați în îngeri? Altul, în locul meu, s-ar lamenta(...) Eu mă consider, dimpotrivă, norocos că n-am nici mormânt nici piatră funerară(...) Dat fiind că moartea mi-a fost la fel de misterioasă ca viața, enigma destinului meu rămâne întreagă." Cât de întreagă? Ce-a mai rămas oare neînțeles după cele
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
Tema l-a obsedat pe poet încă din perioada debutului („Da, mult mai bine ar fi fost/ Să fi rămas în sat la noi,/De-ai fi avut și tu vreun rost,/ De-am fi avut pămînt și boi", se lamenta el în Adio, scrisă Ia 22 de ani); lamentația se prelungește apoi în poezii mai mult sau mau puțin inspirate (Nucul, În vis, Pribeagul), cu tonalități lacrimale; doar rareori regretul se coagulează în forme mai consistente: „Aud un cîntec. Vine
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
filmul său face parte dintr-un proiect provocator, și anume încercarea de a anima tablouri celebre conferindu- le în același timp și o interpretare, refăcând fictiv background-ul lor spiritual, de tensiuni și imaginar. Figura din Țipătul lui Munch se lamentează pe fondul unei discuții între un tânăr și un bătrân care străbat podul din tablou vorbind despre moarte. Bătrânul relevă lipsa de îngrijoare, iar aerul sceptic devine un fel de contrapunct al dramatismului pe care peisajul îl conferă oricărei prezențe
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
și colaboratorii săi apropiați, cunoscuți drept „intelectualii lui Băsescu” plimbați la Neptun cu avionul prezidențial, plătiți bine din banii publici, au fost numiți pe criterii de „simpatii” politice și au demonstrat acest lucru cu vârf și îndesat, oricât s-ar lamenta acum în postura de „victime” și le transmite acestor ”așa-zise „voci independente”, că nu sunt în măsură să dea cuiva lecții de obiectivitate, de corectitudine și moralitate”. Acești domni au transformat ICR într-o instituție de propagandă politică, iar
Zgonea: E îngrijorător că ”prietenii ICR” consideră antidemocratic Parlamentul () [Corola-journal/Journalistic/44210_a_45535]
-
de fapt noi suntem cei ale căror vieți nu merită trăite”, constată la un moment dat naratoarea, referindu- se la atrocitățile burilor și urmașilor acestora. Deși ar mai vrea să trăiască („am fost vie și am fostă răpită vieții”, se lamentează ea), deși sunt clipe când nu înțelege de ce trebuie să treacă prin tot calvarul durerilor atroce și al medicamentelor care o transformă într-o păpușă de cârpă („doar creatura asta e credincioasă până la capăt, animalul meu de casă, durerea mea
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
și sol. Oare am pierdut cu adevărat credința în celălalt spațiu? Și au dispărut, s-au dus și Cerul, și Iadul? Cum să întâmpini Mântuirea fără de luncile de dincolo? Unde își va fi aflând lăcașul uniunea celor condamnați? Plângem, ne lamentăm după o mare pierdere. Să ne mânjim fața cu cărbune, să ne despletim părul. Să implorăm să ne fie redat Celălalt spațiu. Veni Creator Vino, Duh Sfânt, Îndoind (sau neîndoind) iarba, Arătându-te (sau nu) deasupra capului printr-o limbă
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
dau pe spate când îl aude, îmi zic. I-l spun, iar ea îl notează impasibilă. Bine își mai stăpânește emoțiile femeia asta, mă gândesc. Nici o corvoadă la Târg. Nu s-a mai întâmplat. Ar trebui să mă întristez, îngrijorez, lamentez, să strig nu mă iubește nimeni, nu dă doi bani pe mine, nu mai exist și câte toate ? Uite că nu! De câte ori nu mi-aș fi dorit... Când eram tânăr, groaza mea era să intru într-o redacție. Astăzi ? Tot
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
în urmă cu câțiva ani la Festivalul de la Neptun: O literatură „medie” (pp. 266 - 271). În opinia autorului, de un optimism reconfortant, la capitolul vizibilitate, literatura noastră nu stă chiar așa de rău cum se tem (și, temându- se, se lamentează) unii. (Iarăși discursul public are parte de o corecție necesară). Argumentele sunt statistice: cele aproape treizeci de milioane de vorbitori de limbă română nu reprezintă chiar o cantitate neglijabilă. Bine reprezentați și în străinătate, unde există comunități solide, putem sta
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
Cronicar Ipocrizia noastră cea de toate zilele Să recunoaștem: în atâtea situații, practicăm toți o ipocrizie în care ne abandonăm fără ezitări, deși nu ne face bine. Exemple din viața literară? I-am văzut pe atâția colegi ai noștri lamentându-se că se pierde sediul din Calea Victoriei 115, unde, prin bunăvoința Primăriei Capitalei, funcționa USR, un sediu de care ei se simt atât de legați încât nu se pot închipui fără el. Am fi fost tentați să-i credem dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]