299 matches
-
totul pentru muncă, nu? Că nu voi fi nimic altceva pentru ea decît un amărît de servitor, mereu gata să-i torn ceva de băut și să-i aduc o scrumieră? Ieșirea lui John urmează cronologic soneriei din a). Dar lamentările lui John se raportează la trecut, la căsătoria lui de acum cinci ani, la fel ca la întreaga perioadă din momentul căsătoriei și pînă în prezent. Această problemă a nivelelor narative a fost dezbătută în capitolul anterior. Trebuie doar să
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
personaje sunt caractere excepționale a căror viață este răscolită în adâncurile ei, dăruită fără condiție și alegere iubirii, luptei, faptei, țintei precis direcționate. Conștiința, luciditatea și maturitatea spirituală a eroilor determină voință decizională pentru răspunderea integrală a acestui drum. Contestările, lamentările și suferințele trăite de aceștia angajează însăși umanitatea. Ei nu pot fi anonimi, iar dispariția în moarte a eroului tragic aici Bodea, ulterior Manea este doar fizică. Iubirea dintre Bodea și Mala sau aceea dintre Manea și Ana rămâne dincolo de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în schimb, într-o serie de fastidioase justificări și explicații: „...investigația noastră este prima și ea trebuie să ducă, în primul rând, la cunoașterea cât de cât adecvată a criticului prin înconjurarea descriptiv analitică a operei lui.” 1 Nu lipsesc lamentările deghizate: „Lipsiți deocamdată și de ediția completă a acestei opere, și de documentele necesare unei biografii umane și spirituale cât de cât revelatoare, au fost 1 Serafim Duicu - Vladimir Streinu, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1977, p. 278 14 necesare cheltuieli
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
zeflemea - sunt textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
acest context și-a făcut simțită prezența Enrico Thovez (1869-1925) care, în pofida diferitelor interpretări ce replăsmuiau ironic scrierile și imaginea romanticului, s-a apropiat fără prejudecăți de operă lui.49 El a subliniat exemplaritatea modelului sau etic în opoziție cu lamentările consolatoare ale crepuscularilor, a readus în atenția publicului tonul lui, pe alocuri tăios și vibrant, accentuând curajul eului poetic ce avea puterea să mistuie hic et nunc convențiile de orice tip. Impulsiv și vulcanic, Thovez s-a referit în același
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e construit însă din propoziții optative care indică posibilitățile de creație pe care le impune tradiția literară, pentru ca în final să le infirme pe toate. Tonul nu e virulent, tema liniștii, a tăcerii sufletești este aici refuzată. Se respinge literatura lamentărilor pe vechile teme, trecerea timpului, iubirea-ideal, platonică ("Ar trebui să înalț către o himerică iubită/ aceleași patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să le infirme pe toate. Tonul nu e virulent, tema liniștii, a tăcerii sufletești este aici refuzată. Se respinge literatura lamentărilor pe vechile teme, trecerea timpului, iubirea-ideal, platonică ("Ar trebui să înalț către o himerică iubită/ aceleași patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici, de la dublarea modalizatorilor incertitudinii, condiționalului-optativ i
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul devine meditativ, elegiile iau locul entuziasmelor celebrând iubiri pasagere, dragostea mistuitoare pentru Smaranda Negri, Zulnia, cum o alintă el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
bunicului meu, om de afaceri, care a finanțat ani de zile cu multă generozitate copiii și nepoții, oferindu-ne tuturor o viață fără griji. Din acel moment am amintirea unei copilării problematice și triste; tristețe derivată din incertitudinile economice, din lamentările continue ale mamei mele, a nostalgiei sale pentru "vremurile frumoase de altădată". Am avut o copilărie și o adolescență aproape fără bărbați, dar în familie, înconjurat de femei: mama, sora, mătuși, verișoare...; nu am frați, unchii și verișorii (cu câteva
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
timpul și, într-adevăr, către sfârșitul serii așa s-a și întâmplat. E înzestrat cu o volubilitate irlandeză și când e beat, degeaba încerci să-l întrerupi. În orice caz, preferam să-l incit la vorbă, decât să vorbesc eu. Lamentările lui elocvente îmi făceau bine și, trebuie să mărturisesc, necazurile lui mă bucurau. Mă tem că mă simțeam mai curând mulțumit de faptul că cea de-a doua căsătorie a lui dăduse greș; m-ar fi cuprins o oarecare amărăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să lucreze (în chip gratuit) la dărâmarea forturilor Brăilei. Divanul reclamă împotriva acestei rechiziții, căci, zice el, spre a strânge recolta trebuitoare pentru întreținerea rușilor, lipsesc brațele...” „... Sarcinile, care apasă asupra locuitorilor acestui Principat, alcătuiesc mai mult decât oricând obiectul lamentărilor locuitorilor, căci resursele sale, care se risipeau la începutul campaniei, sunt cu totul sleite și exigențele, departe de a fi scăzut, sporesc în proporția trebuinților crescânde... Transportul bolnavilor aduși de peste Dunăre se face cu atât mai multă greutate cu cât
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conștienți de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mișcări. Erau conștienți că, În esență, nimeni nu poate ajuta pe nimeni. Nu există nici o cheie, nici un secret pe care să-l aibă altcineva și să ți-l poată da. Am Învățat ecuația mărfii. Marfa nu e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la referendum; Camera Lorzilor trebuia să fie înlocuită de o adunare aleasă; o Constituție scrisă trebuia să fie adoptată; duratele mandatelor legislaturii trebuiau fixate dinainte; sistemul electoral trebuia schimbat; era nevoie de o nouă lege pentru liberatea informației; și alte lamentări (tabelul 11). Pot pune toate aceste plângeri sub semnul întrebării legitimitatea regimului? În ciuda nemulțumirii crecânde, răspunsul este negativ 28. Publicul pledează pentru necesitatea unei reforme profunde a regimului, ameliorarea acestuia, dar nu și pentru suprimarea fundamentelor sale democratice. Exemplul britanic
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în planul afectului, ca nemulțumire, resentiment sau în planul discursului, ca rumoare, scandal, bârfă, „vorbe de clacă”, lamentare, injurii, sfadă, ceartă. Rânduiala cosmică este condusă de legile firii. Este o armonie neconstrânsă de legea modernă sau de instituții (Barbu, 2000, pp. 50-65). Ea poate lua forma înțelepciunii celui puternic („voia domnului”, adică fie a stăpânului, fie a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stabilit fundamente pentru dezvoltarea industrială într-un grup privilegiat de țări slab dezvoltate. În celelalte, penetrarea capitalismului și impactul său au fost suficiente pentru a distruge modul de producție arhaic și a deschide calea progresului economic. Într-o expresie simplă, lamentarea acestor gânditori este: „de ce nu ne-au colonizat pe noi?”. Opinia dezvoltării dependente sau asociate este cea mai recentă interpretare a teoriei dependenței. Susținătorii ei arată că, în anumite condiții, relațiile de dependență pot conduce la o creștere economică rapidă
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
s-au îmbrățișat, în timp ce Țurcanu și agresorii din jurul lui s-au năpustit asupra celor doi, călcându-i în picioare, lovindu-i cu picioarele, mâinile și ciomegele, până când i-au transformat într-o masă de carne sângerândă 1. Octavian Voinea relatează lamentarea unui tânăr care înnebunise din cauza bătăilor: Ce, Dumnezeu?! Uite că totul este materie! Groaznică a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educația burghezo-legionară! Oare cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Aceste elemente de bază ale interpretării "cristo-teologice", apoi a doxei "matematico-tehnice" a modernității (M. Heidegger) sunt cu ușurință deturnate sau ocolite. Ceva care într-o interpretare era considerat ca un rău, ca Răul, devine parte integrantă a realității societale. Iar lamentările nu schimbă cu nimic situația. Într-adevăr, în societățile paralele societății oficiale, modurile de viață alternative prevalează. Microentitățile tribale secretă propriile lor ritualuri, coduri, legi specifice, care dau puțină importanță legilor instituite. O observație a lui Martin Heidegger poate să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
retrage valoarea celuilalt. Primul argument arată că teoria politică liberală reprezintă cu acuratețe practica socială liberală. Societatea liberală este fragmentarea în practică, comunitatea fiind exact opusul, locul coerenței, conectării și capacității narative. "Aceasta este tema comună a tuturor comunitarismelor contemporane: lamentarea neo-conservatoare, acuza neo-marxistă și neoclasică sau frământarea mâinilor în stil republican" (Walzer, 1996: 55). În condițiile în care societatea actuală ar fi descompusă, cea mai bună cale de a rezolva problema ar fi politica liberală. Deși mai dificil de acceptat
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
încasări, dar nu de la „spectacolele” de teatru susținute de către „celebrii” actori vasluieni prin orașele „vizitate”: „...în luna aceasta am avut un venit lunar de 1.713 lei care a rezultat din vânzarea timbrelor culturale ale T.P. (tineretul progresist, n.n.)”. Urmează lamentările și lacrimile grele de crocodil sadea ale tovului Bighiu: „...ținem să arătăm cu această ocazie că cu aceasta nu s’a putut rezolva nimic din tot ce are nevoie organizația noastră. Urmează ca având sprijinul moral (intervenții și „pile”, n.n.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
acest eveniment. În continuare, acasă, o reluare (de data aceasta la un nivel mai evoluat), la t.v., aceeași temă; trei personaje, din elita actuală a capitalei, deplângeau și ele apropiatul deces al cărții. Azi, în sfârșit, o oră de lamentări, semi-convinse, semi-ipocrite, despre aceeași tragică amenințare (la o librărie). Pe scurt, deși este încă plină de energie, încă "foarte bine", cartea este tratată ca o mătușă aflată pe patul de moarte. Este cu siguranță o întâmplare tristă, că asistăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
4). Orațiunea corespunde Cultului iar predicarea, instruirii. 114 Dovedesc acest lucru temerile pe care le manifestă în scrierile lor Sf. Grigore și alți Episcopi, care au fost primii care au trebuit să se angajeze în treburile seculare. Aceste temeri și lamentări părăsesc încet, încet Biserica, simptom al afecțiunii care cuprindea Clerul, împingînd spre averile trecătoare. 115 Se poate găsi probabil o excepție de la această lege numai în primele șase secole. În acestea a acționat numai forța organizatorică, dar nu lipsea antagonismul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
studenților Într-o direcție sau În cealaltă, ne reunim cu toții, elevi și profesori, și ridicăm paharul, cu urarea mea favorită: „Pentru un nou Început“. Orice Început e greu. E foarte posibil să ne fie frică, să ne sperie necunoscutul. Descurajări, lamentări, confuzii ne pândesc la tot pasul. Când lucrez În teatru, am sentimentul căutării a ceva imposibil de găsit, dar, În același timp, Îmi rămâne vie dorința de a continua. O anecdotă povestește despre o Întâlnire a lui Nastratin Hogea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
an, vara, în concediu sau la sfârșit de săptămână. Dar în restul timpului? Atunci este liber la... negativități? - Uf! Mi-a mai venit inima la loc! Mi-era că întrebarea ta mă va trimite la cine știe ce enciclopedii pentru documentare! - Lasă lamentările! Ai răspunsul? - Îl am! Și este la fel de simplu ca și celelalte. Uite, nu este niciodată liber la negativități! Omul se mișcă permanent în tot felul de medii, care mai stresante, care mai frivole, mai vulgare, care mai agitate... și este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
După ce l-am informat asupra sarcinilor "pe linie de comerț exterior", tovarășul a început să se lamenteze că nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și de atunci am rămas "pretini"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu Roma (greco-catolică). În ceea ce privește pe frații din Ordinul Franciscan, cu care am fost împreună, în diferitele închisori, pot spune că au dat dovadă că sunt „franciscani”, demni, caritabili, respectați de toți. Au știut să sufere cu încredere și resemnare, fără lamentări inutile. Au înțeles că suferința noastră este pentru Cristos și se încorporează în suferința Lui. În ceea ce privește unele evenimente ieșite din comun, înțeleg comunul vieții de închisoare și lagăre comuniste (se știe ce au însemnat acestea) făcând parte dintre cei cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]