305 matches
-
idei, un grup alcătuit din indivizi care uneori nici nu se cunoșteau între ei. Este ceea ce, în sociologie, se numește o școală de gandire: intelectuali răspândiți pretutindeni care se regăsesc în modul de a înțelege realitatea”. (ibid. p. 34) Sub „Lampadarul Luceafărului” unde Gabriel Artur Silveștri a aprins lumină în creația multor scriitori aflați sub vremea Orizonturilor roșii, asupra sa s-a abătut taifunul autocroniștilor, al paradoxului: cărțile lui trudite cu migala, cu bună întocmire, rămân nepublicate mult timp. Gabriel Artur
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
noi o rezumăm în trei: timp, iubire, destin. Ce ar susține realitatea iubirii și recunoștinței, dacă ele nu ar avea realitatea proprie?! Majestatea Sa Regina Ana face parte dintre personalitățile cărora istoria le-a scris numele într-o dantelărie de lampadare ce vor lumina etern cerul României. Dacă istoria României are unități de timp, fiecare dintre acestea are o fereastră de la care contemplă personalitățile contemporane acelei unități de timp. Suntem contemporanii Majestăților Lor Regelui Mihai I și Reginei Ana ai României
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
veșnicei păci îl va lua în fașele razelor sale! O rugă urcă azi din partea noastră la ceruri, prin Regină; neîncetată iubire rămâne aici, în inimile noastre! Amintirea Majestății Sale Reginei Ana a României ne va fi eternă cărare călăuzită și lampadar sufletesc de acum înainte! Adio, iubită Regină! Neamul românesc nu te va uita în veacuri! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Regina Ana. Fără iubire, pragurile puteau fi mine / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
alinte, Nici durerea unei mame, Nici odorul care doarme, Tot ce-a fost și nu mai este Și va deveni... poveste! Mai unge toamna cu amor Bătrâne oase care dor. Mai cântă doar un lăutar Pe-o bancă, sub un lampadar. Aleargă lumea, aleargă... Nici nu știu de ce, nici unde; Tot în groapă o să meargă, Tot țărâna-i va pătrunde. Referință Bibliografică: Aleargă lumea, aleargă... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de
ALEARGĂ LUMEA, ALEARGĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371259_a_372588]
-
Pope, Dorina Șișu și Viorel Ploeșteanu, din Irlanda. Ședința s-a încheiat cu schimburi de cărți și reviste editate de inimoșii scriitori din Maramureș. Am ajuns la Cluj-Napoca când orașul își închisese pleoapele pentru un somn binemeritat, “legănat “ de zumzetul lampadarelor de pe marginea străzii. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Sub egida Ligii Scriitorilor Români / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 828, Anul III, 07 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345763_a_347092]
-
2014 Toate Articolele Autorului E unu ceas, în miez de noapte Și eu mă plimb, pe aleea din cimitir. Câteva lumânări mai ard, semn că cineva, A mai trecut pe-aici, nu demult... Îmi luminează și ele drumul, Așa cum și lampadarele o fac, Neștiind ce caut , așa târziu, Nici eu nu știu cum am ajuns, sunt trist. E frig și ceață pustie din locul de veci, Mă face să-mi ridic gulerul de la palton Și să-mi îndes mâinile tremurânde În buzunarele largi
CIMITIRUL de COSTI POP în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347805_a_349134]
-
mine-acum, Mă-nvaluie cu răcoarea ei, am reîntâlnit-o, Într-o altă poveste sau o poezie, în care, Am dat viața morții, fiindu-mi de ea, atât de dor. Te iubesc, îmi spune, pe aleea largă din cimitir Sub lumini de lampadar și miros de lumânări, Unele arse, altele, încă mai pâlpâie, Că viața mea, de dinainte, de a fi aici, Atunci când pentru ea m-am întors, În locul rece, ca cel de astă noapte, Acolo, unde i-am spus, după ce otravă am
CIMITIRUL de COSTI POP în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347805_a_349134]
-
lui Savoia, acolo muzica e la ea acasă, se strâng seara artiștii și dau concerte în săli somptuase în asistența suitei imperiale. Pe o colină verde, într-un parc făcut după gusturile suitei imperiale, Palatul se ridica majestuos sub povara lampadarelor care luminau ferestrele cu lumina lor opulentă, sub plafoanele lucrate de mari maiștri ca un Daniel Grau, un Pozzo, un Solimina, un Luca Giordano sau un Rothmayer, unde și -au etalat talentul lor, lăsând opere nemuritoare ... -Eugen de Savoia, continuă
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
masa de petrecere ornată. A fost uimită de luxul pe care ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
Acasa > Eveniment > Recomanda > LAMPADARUL DE AUR Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 10 din 10 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Deși fondată doar în 1993, noi, editorii, încă din anii '70 am fost preocupați de literatura creștină bună, care, în acele condiții, era
LAMPADARUL DE AUR de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372137_a_373466]
-
radical cursul vieții noastre. Chiar și pe vremea aceea am căutat să multiplicăm și să distribuim, în măsura posibilităților, o astfel de literatură celor doritori de hrana spirituală tare. În împrejurări special pregătite de Domnul, în 1993 am înființat Editura Lampadarul de Aur. Scopul ei a fost, și sperăm că încă este, acela de a furniza hrană spirituală pentru cei flămânzi și de a-l face pe poporul lui Dumnezeu conștient de chemarea cerească a Adunării lui Isus Cristos, astfel ca
LAMPADARUL DE AUR de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372137_a_373466]
-
noi, cei care am crezut, dar și despre Adunarea care este trupul Lui, plinătatea lui Cristos. Rugăciunea noastră este ca această literatură să contribuie la pregătirea poporul lui Dumnezeu pentru foarte apropiata întâlnire cu Cristos. Vizitați www.lampadaruldeaur . Referință Bibliografică: Lampadarul de Aur / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 10, Anul I, 10 ianuarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluențe Românești : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LAMPADARUL DE AUR de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372137_a_373466]
-
pe asimptote, catre infinituri... mă oprisem într-un punct de inflexiune, să las ori să primesc un mesaj (nici asta nu mai știu). Mașină timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultăm muzică produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capat avea un ac în formă de gheara de pisică. Aproape
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
pe asimptote, catre infinituri... mă oprisem într-un punct de inflexiune, să las ori să primesc un mesaj (nici asta nu mai știu). Mașină timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultăm muzică produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capat avea un ac în formă de gheara de pisică. Aproape
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
gândesc la tine, Altfel părându-mi-se clipă, Surâzând parfumului tău, Adus parcă de vântul toamnei, Scăldat de stropi veniți din Univers, Fotografiindu-i, cântând pe streșini Plini de rugina, colorând chipul vieții, În nuanțe neștiute de mine, Luminate de lampadare vechi, Pe străzi înguste și puștii, Coborând pe trepte lunecoase, Mirate și ele, de gândurile mele, Vrând, parcă, să mă oprească, Să te vadă prin mine, Să-ți poată simți energia Ce ma cuprinde, oriunde-aș fi. Erai tristă, știind
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
-ți poată simți energia Ce ma cuprinde, oriunde-aș fi. Erai tristă, știind că sunt cu gând acolo, Te prefaceai, într-un târziu, Că ești atât de fericită, zâmbind, Găsindu-te, imaginându-mi, la o cafea, Sub streșini ruginii și lampadare vechi, Scăldate-n sunete nuanțate, În noaptea târzie, Aduse de picurii de ploaie, Trimiși peste noi, De cineva din Univers, Uitându-se atent apoi, uimit și el, De frumusețea ta, de gândurile mele, Ce vor să ne putem vedea, din
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
ploaie, Trimiși peste noi, De cineva din Univers, Uitându-se atent apoi, uimit și el, De frumusețea ta, de gândurile mele, Ce vor să ne putem vedea, din nou, Printre picuri de ploaie, măcar la o cafea, Privindu-ne sub lampadare vechi Și streșini ruginițe, sărutându-ne, În sunetul ploii de toamnă târzie Răvășindu-ne sufletele triste, Colorate de razele lunii, în noptea aurie, Trimise parcă, de cineva din Univers, Lăsându-mă-n acest final, Să-ți scriu, gândind cât ești
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
zarea, Nu aud, nu văd nimica, Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă sugrumă Strâng din mine până-n carne, Ispitind, eu tac, mă tulbur Și pornesc pe-a sorții cale. Vreau să vin acum la tine Haide, stinge lampadarul; Să nu-mi afle cerul umbra Nici să-mi știe adevărul. Iernii îi voi strânge vena C-un fuior din firul nopții, Să nu uiți, deschide ușa, Gândul meu e-n fața porții. Babele acidu-și varsă Blestemându-mi nebunia, Câinii
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica,Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă sugrumăStrâng din mine până-n carne,Ispitind, eu tac, mă tulburși pornesc pe-a sorții cale.Vreau să vin acum la tineHaide, stinge lampadarul;Să nu-mi afle cerul umbraNici să-mi știe adevărul.Iernii îi voi strânge venaC-un fuior din firul nopții,Să nu uiți, deschide ușa,Gândul meu e-n fața porții.Babele acidu-și varsăBlestemându-mi nebunia,Câinii-și vor lătra
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
sprijină memoria pe un ambient ticsit de obiecte adunate de prin consignații rafturi cu cărți, un birou pe care își fac veacul alte cărți, texte de piese în care a jucat, o birotică trecută prin cele două războaie mondiale, un lampadar cumpărat de la o evreică bătrînă, plecată în Israel, un scaun cu brațe, două fotolii din piele bătrînă și oarecum în pragul prăbușirii, o măsuță în apropierea lor și pe care stă o cană cu apă care pare dintotdeauna acolo, pahar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În locul acela, gardul de piatră nu era înalt. Dar partea de jos a paltonului meu s-a agățat de unul dintre cuiele de fier bătute în muchia zidului. Era să mă dau peste cap. În întuneric, ochiul vânăt al unui lampadar a descris un semn de întrebare. Am căzut pe un strat gros de frunze moarte. Căderea mi s-a părut foarte îndelungată, am avut impresia că aterizez într-un oraș necunoscut. Casele lui, la ora aceea din noapte, păreau monumente
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
multă vreme pe filosofi, de la Pitagora până la Spinoza sau Leibniz, ideea unei mathesis universalis persistă vreme îndelungată. Amestecul neologismelor, al cifrelor și al personajelor conceptuale are ca produs final un vesel bazar conceptual: Arhonții jonglează cu Sizigiile în Plerom, Marele Lampadare luminează contururile Sophiei Lascive sau ale Momelilor Salvatoare. Omul Primordial stă de vorbă cu Mama cerească în Hebdomadă - Cerurile inferioare, Hipochtonianul desemnând Haosul și Hedesul -, totul în ambianța Semințelor Pneumatice care garantează înveselirea ospețelor. - 7 - Gnoza croiește și însăilează. De unde
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
între secunde îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai întâi mi se luminează glezna apoi îți înfrunzesc mâinile și cresc spre tâmple ca un copac lampadar sunt vie priviți-mi ochii sunt lemn de vioară și aștept noaptea acelui cântec un cântec auzisem din toată povestea asta cum se evadează dintr-un străin că ochii sunt porți deschise către cămășile celorlalți am înțeles cum se beau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi s-a spus unde să mă duc. După aceea m-am rătăcit puțin. Am intrat într-o sală unde o mulțime de oameni în ținută de seară jucau cărți sau table. Am plecat repede și am dat peste un lampadar aflat lângă ușă. În primul rând că acesta n-ar fi trebuit să se afle acolo, cu abajurul lui lăbărțat. O vreme, m-am tot învârtit printr-un fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii,... mataaale... la ciocan și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]