272 matches
-
Se presupune că este locul potrivit pentru a săpa Fântâna de Aur. Chiar aici, în mijloc... Ce îl va însoți pe Majestatea Sa? îl întrerupe Nuharoo. Pe lângă sutrele din aur și argint, cărțile și manuscrisele preferate ale Majestății Sale, există lampioane ce-i vor lumina odihna. Arhitectul arată spre două vase gigantice care stau de-o parte și de alta a lespezii. — Ce este înăuntru? îl întreb. — Ulei de plante cu ață din bumbac. — Vor lumina? Nuharoo se uită cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arătat spre o cameră plină cu obiecte strălucitoare - copaci înalți până la umăr, tufișuri până la genunchi și clopoței din sticlă atârnau peste tot. Nenumărate casete și vase erau umplute cu flori de sticlă. Din tavan atârnau globuri din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să am păuni care să mă întâmpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca niște refugiați din calea unui uriaș cataclism, care continua zi și noapte. Evident, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul, iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii erau preluați, din oră în oră, direct de la intrare și conduși prin poarta centrală, până în grădină, unde Katsuyori asculta personal veștile. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt, intarsiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dormitor. Ușa masivă de cedru, care se deschidea spre coridor, fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, în odaia lor îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta pe scândurile și coloanele groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale înfrângerii, iar în castel domnea un sentiment abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți căutau o cale de a se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră, de mai multe ori, apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea mare grabă. Grupul ajunse la Templul Sanjuin la miezul nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări, dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat cu lampioane, curtea fusese stropită cu apă și peste tot se măturase. — Trebuie să fi venit cineva înainte ca să anunțe că sosesc. — Eu am fost, anunță Sakichi. — Tu? — Da. M-am gândit că probabil aveați să vă opriți aici pentru a vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou, spre statuia lui Kannon. Până în acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și de mama lui, cu modestie. Când Onaka îi ceru să se apropie, însă, se ridică grăbită, pentru a intra în sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar, fusese pusă o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hikoemon și cumnatului său, Hidenaga. Orice proiect de construcții întreprindea, Hideyoshi nu schimba termenul de predare. Slujba se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se întâlni pe întuneric crește. Mao începe să-l trimită de-acolo pe paznic. Într-o seară, Lan Ping e ferm hotărâtă să nu fie ea cea care să ceară afecțiune. Îi urează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așa fel ca vorbele ei măgulitoare să ajungă înapoi la mine. Wang Guang-mei nu este atât de înțeleaptă. Wang Guang-mei este opusul lui Deng Yin-chao. Doamna Mao Jiang Ching nu poate să o suporte pe Wang Guang-mei. Wang guang-mei este lampionul de Anul Nou care strălucește luminând calea spre căldură. Grația ei oferă încântare, iar vorbele ei aduc apropiere. Dintr-o prestigioasă familie influențată de lumea occidentală, Wang Guang-mei are o educație aleasă și e sigură de sine. Nu intenționează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
filme de balet de câte trei ore, Femeia din detașamentul roșu și Fata cu părul alb, și de filmele-operă Portul, Iazul familiei Sha și Raidul diviziei Tigrul Alb. Ce senzație! Nu pot să merg nicăieri fără să fiu felicitată. Povestea lampionului roșu este atât de popular, că Mao își exprimă dorința de a-l vedea. Iau asta drept compliment și îl acompaniez în sala lui privată de proiecție. Îi place totul, mai puțin finalul, unde eroina și eroul sunt împușcați. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
merită? ... Își lasă capul în jos și lacrimile îi curg șiroaie pe obraji. Ce pot face pentru a vă proteja? Audiența răspunde cu hohote de plâns și suspine. Cântărețul de operă Hao Ling, care a jucat rolul principal în Legenda lampionului roșu, iese în față. Bărbați curajoși! strigă el. Haideți la Biroul Politic, haideți să mergem acolo unde poporul ne poate auzi, la stațiile de radio, pe scene, la știri. Să dăm glas dorinței noastre fierbinți și să milităm ca tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gest repezit, care se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați, în holul din capul monumentalei scări interioare, din marmură șlefuită, ce urca maiestuoasă, pe ambele aripi, către nivelul următor. Pe laturile treptelor, la parter, în semicerc, sub lampioanele celor două nimfe sau alegorii feminine de bronz, opere delicate ale sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
recordurile lor sînt individuale, de „performanță” personală. Chiar și în afara domeniului alimentar, noi mai avem cîteva recorduri ciudate, tot de echipă : cel mai mare număr de mirese furate, cel mai mare număr de Moși Crăciun, cel mai mare număr de lampioane lansate în aer, cel mai mare curs de resuscitare cardiorespiratorie din lume etc. Recordurile de performanță individuală sînt mult mai puține : Nadia Comăneci, bineînțeles, cel mai tînăr cîntăreț de succes din lume (Cleopatra Stratan), mult mai puțin cunoscutul Ion Oncescu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
strălucitoare îl înconjoară de pretutindeni, deasupra flutură stridentele panașe roșii, iar halebardele sclipesc amenințător în întuneric... Unele însemnări n-au cum să nu-mi aducă zâmbetul pe buze. De cum am intrat m-a izbit aerul de feerie ce îl dădeau lampioanele de hârtie colorată și ghirlandele cu poze atârnate de copaci. Dar apoi am fost prins și eu, mai ales în timpul cât au durat acele tableaux vivants, ocupându-mă să o găsesc pe necunoscută și eventual să mă vadă. Nu am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia plată, stropi de noroi pe manșeta unor pantaloni abia astăzi scoși de la croitor, dar atunci de ce o vizită neanunțată ? La o oră atât de nepotri vită ? ! Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani în urmă, de o boală devastatoare. Acum, întărită de o viață de astfel de duminici de reculegere, ședea liniștită, cu brațele încrucișate, privind cu ochii larg deschiși, îngândurați, peste capetele familiei McCaffrey. Fața ei netedă, dulce, luminoasă ca un lampion irizat, radia de sănătate. Buzele moi îi erau ușor țuguiate, într-o expresie meditativă, părul castaniu-auriu, ondulat și ciufulit, încărcat de electricitate ca mătasea, îi încadra chipul. Obișnuită să folosească asemenea momente pentru introspecție, se gândea cu mâhnire la felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu toate lămpile aprinse revărsând o baie de lumină peste iarbă. Pe la marginile bălții de lumină și, intermitent, în centrul ei, roiau, tălăzuiau o sumedenie de oameni, unii în costume medievale, alții mascați cu capete de animale, și alții purtând lampioane aprinse (din recuzita piesei). Vreo două tranzistoare bâzâiau, nu prea tare, fiecare dintre ele reglat pe alt program de radio, amestecând muzică clasică cu cântece pop, și cineva deschise drumul la un casetofon cu muzică de dans. Câțiva dintre participanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domn general Ionescu. J. Da. Ionescu ăsta este foarte... general. P. Și sunteți rudă cu...generalul ? J. Nu vreau să te dezamăgesc, dar, ca particular nu mă pot dezice nici un moment de...general. ĂL DE SUS Sală superb luminată de lampioanele taiwaneze mișcate ritmic de cele 14 dansatoare a căror frumusețe abia se ascunde în spatele fragilelor anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi pînă tîrziu în noapte. Mîncau și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară. Doar tramvaiele aveau aceeași culoare albastră în tot orașul. Tatăl meu se îngrijise de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai slabă decît mine. Mda, dificil, dar aș putea să aranjez. Haide. Gloopy îl ghidă printre gărzile de la Quantum-Cortexin, care stătea în afara galeriei, și deschise o ușă de lîngă lift. Merseră pe o potecă pavată, printre pajiști și copaci cu lampioane chinezești. — Creadeam că sîntem undeva foarte sus, Gloop, spuse Lanark. — Numai în interior. Stadionul e construit pe locul unui fost doc. Fluviul e undeva jos, Narky dragă. Trecură de un debarcader cu mici ambarcațiuni de agrement care se legănau ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bătu prea tare și începu să tușească. — Lasă-te pe mine, Nark, spuse Gloopy. Lanark se sprijini de el și ajunseră la o pasarelă albă și zveltă care traversa apa spre o amenajare din cuburi de sticlă și copaci cu lampioane. — Olympia, zise Gloopy. — Frumos, zise Lanark. La mijlocul podului se opri din nou și spuse: Acum nu mai sînt artificii, așa că avem jocuri de apă, da? Trebuie să fac imediat pipi. Făcu asta între două balustrade și fu dezamăgit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trandafiri care creșteau din tăblia și din baldachinul sculptat întocmai ca dintr-o grădină. Dar acum, Grand Resort Dariush Spa adusese Persepolisul în golf și o opulență de kitsch: lei și tauri înaripați, ahemenizi cât un stat de om, păzind lampioane în grădinile pietruite, corăbii și spirite ale binelui din religia mazdeeană. Rezidenților saudiți și bancherilor din petrol le dădeau impresia că sunt regi, iar în port, localnicele învăluite, care după-amiaza mai purtau burqa, le păreau domnițele din suită. — Aici nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]