204 matches
-
ci în vederea sublimării, a transparenței în care sufletul se dezvăluie, "ca și cum sufletul ca sângele din cană/ ar fi privit în afară, fără văluri/ lina chemare/ și puținul trup"20. Schimbarea la față a trupului e o ardere de tot, până la lamura flăcării mângâietoare, "rouă/ înconjurată de flăcări"21; trupul ia chipul sufletului - "strălucea/ cu raze-năuntru"22, - iar "sufletul se-nfășoară-n mătase": "schimbându-și fața/ acesta e trupul"23. Retragerea omenescului - a prea umanului - corespunde retragerii divinului; pentru ca divinul să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fondul de scrum al sufletului. O imagine de fond, de fundal fără fund. În apariția acestui dar sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pumnul" (Imnul 46, în Sorin Mărculescu, Fluviul întâmplător, ed. cit., p. 11). Nu de o regresie spre neființă e vorba, ci de o înaintare intuitivă în arcuirea pe care se înscrie "săgeata luminii" ce își precede ținta. 18 Ca "o lamură spre sâmbur înnoptată" (Creșterea sărbătorilor, VI, în Sorin Mărculescu, Carte singură, ed. cit., p. 160). 1 Ștefan Aug. Doinaș, Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974, p. 5. 2 Mikel Dufrenne, Fenomenologia experienței estetice, Editura Meridiane, București, 1976, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
naturii se desăvârșește în poeme precum Ideal, Nepenthes, Piramidă, Înger de lumină, Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor și-a gândului./ [...] înalță mâni de preot cântăreții,/ aprind în noapte candelabre de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme smaltă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
cultural”. Sfaturi practice și îndemnuri, istorioare cu miez, pledoarii cu o solidă armătură documentară C. a publicat (semnând incidental și cu pseudonimul Cronicarul Cremene) în foile la care a lucrat ca redactor: „Vremea nouă”, „Sfatul țării”, „România nouă”, „Școala Basarabiei”, „Lamura”, unde a dirijat suplimentul „Lamura pedagogică”, „Albina”, „Școala țăranului”, „Școala și viața”. După debutul din „Cronica” (1906), a colaborat cu proză, însemnări culturale, sociale, politice și mai ales vizând probleme ale învățământului primar, cu note de drum și amintiri în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
istorioare cu miez, pledoarii cu o solidă armătură documentară C. a publicat (semnând incidental și cu pseudonimul Cronicarul Cremene) în foile la care a lucrat ca redactor: „Vremea nouă”, „Sfatul țării”, „România nouă”, „Școala Basarabiei”, „Lamura”, unde a dirijat suplimentul „Lamura pedagogică”, „Albina”, „Școala țăranului”, „Școala și viața”. După debutul din „Cronica” (1906), a colaborat cu proză, însemnări culturale, sociale, politice și mai ales vizând probleme ale învățământului primar, cu note de drum și amintiri în „Neamul românesc” și „Neamul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
desconsiderată în perioada interbelică, dintre criticii importanți U. este menționată doar de E. Lovinescu, pentru „sonurile fluide, cele mai multe în ton popular, fără ruralism însă”. SCRIERI : Sub plopi, Craiova, [1921]. Repere bibliografice: T.R., „Sub plopi”, R, 1921, 8; V.C. „Sub plopi”, „Lamura”, 1921, 12; I.U. Soricu, Ada Umbră, R, 1929, 10; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 231-232; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 283; Ciopraga, Lit. rom., 290; Florea Firan, Marta Mitran, „Ramuri”. 1905-1947, Craiova, 1971, 336-338; Micu, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
transformă și Înalță femeia cu o repeziciune uimitoare, așa cum viermele se transformă În albă crisalidă și În fluture multicolor, a intuit cu o tresărire bruscă tabloul, În a cărui alegere eu pusesem la contribuție, cu Îndoielile și frământările minții noastre, lamura strădaniilor unei vieți Întregi de lecturi bune sau rele, de experiențe reușite sau ratate, de frecventări alese sau mediocre. Cariera unor femei ca aceasta, capabilă de asemenea intuiții quasi-geniale, este de foarte scurtă durată, Întunecată fiind curând de obsesia comună
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
într-o casă modestă în care avea să-și primească nu numai admiratorii, dar mai cu seamă pe începătorii în ale literaturii. Ce a însemnat Bârladul, Academia bârlădeană și Al. Vlahuță pentru literați avea să o spună Vasile Voiculescu în Lamura nr. 4 din ianuarie 1921, când lucrurile se liniștiseră: În jurul maestrului, în anumite ocazii, se strângeau 20-30 de oameni “în toată firea”, scriitori, preoți, învățători, “băștinași sau refugiați”, întâlniri la care Vlahuță era nelipsit. El lua parte la dezbaterile care
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
rămas până în septembrie 1918. Voiculescu, după cum s-a văzut, a sosit la 1 iunie 1917 și va fi transferat definitiv în București la 14 februarie 1919, pe un post de medic comunal. Târziu, în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Tutoveanu, după cum își amintea Voiculescu în primul caz, «se cina, se vorbea, se așezau temeliile viitorului, se punea la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului... De aici, planuri de acțiuni mari și adânci» (Lamura nr.4). V. Voiculescu, autorul culegerii de poezii uitate într-o magazie din București, are prilejul aici la Bârlad să-și strângă recolta poetică a altor volume, Din țara zimbrului, care și apare la Bârlad în 1918, dar și pentru
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
arătată, iar toamna, la 22 noiembrie, primește decorația „Coroana României, în grad de ofițer”, devenind și medic-profesor de igienă la Institutul Pompilian, plus că, din 1922, devine și un publicist remarcat, ziarist de specialitate în presa vremii: Albina, Duminica poporului, Lamura, România administrativă. „Doctorul fără arginți”, cum i se spunea, de la 1 decembrie 1925 devine conducătorul Cabinetului de consultații medicale înființat de revista Albina chiar la sediul publicației, costul unei vizite doar achitarea unui abonament la revistă. Ceva mai devreme, în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ele ca valoare artistică. Dintr-un noian de tânguiri să iasă numai aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar nu se cuvine să alegem pentru bucuria prezentului decât lamura cea mai prețioasă a sufletului național. Mă adresez tinerilor care se îndeletnicesc cu asemenea prospecțiune. Dacă a greșit marele Alecsandri, și cu alții după el, neînțelegând deplin taina poetului anonim, cu atât cei care încearcă a o înfățișa astăzi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acestui popor se deschide. Între sufletul acestui popor și între sufletul nostru se nasc corespondențe intime și rezonanțe. Citim în el ca-n cartea naturii. Ne însușim din el ceiace e în armonie cu noi, după cum sorbim din natura înconjurătoare lamura ființei noastre. Prin ce ne înconjoară în acest chip intrăm în trecut până la morții noștri cei de demult și ne proiectăm în viitor. Numai astfel poate naște patriotismul eficace. Altfel ciocoii ori demagogii nu înțeleg clipa prezentă a folosului imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai bune pepiniere din țară, la modul de altoire, de creștere, de întreținere a pomilor, până la valorificarea lor. Articole despre horticultură a publicat și în alte reviste: "Calendarul sătenilor", ""Neamul românesc pentru popor", "Duminica poporului", condusă de Simion Mehedinți sau "Lamura" lui Al. Brătescu-Voinești și Al. Vlahuță 74. Pomicultura în special, și agricultura în general era, în opinia lui Rădășanu o modalitate de a ridica nivelul de trai al țăranului român, cum o dovedește un articol în care laudă rezultatele unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Fălticeni, fără studii, la care a stat în gazdă Mihail Sadoveanu în anii 1894-1895; 13. Alexandru Vlahuță, (1858-1919) scriitor, profesor, avocat, a publicat în revistele "Convorbiri literare", "Armonia", "Epoca", "România liberă", "Revista nouă", a coordonat "Sămănătorul", și a condus rezista "Lamura"; a fost membru de onoare post mortem al Academiei Române"; 14. Neculai Vlahuță, conform lui Rădășanu, fratele lui Alexandru Vlahuță, călugărit Nectarie la Mănăstirea Neamț; mai degrabă este vorba de tatăl lui Alexandru, călugărit și el și care a primit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Albastru”, „Tribuna familiei”, 1902, 16; Ilarie Chendi, „Albastru”, CL, 1902, 9; Iosif Vulcan, „Albastru”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXV, 1902-1903; Izabela Sadoveanu, „Albastru”, VR, 1910, 4; C.C.-R. [Constantin Cehan-Racoviță], George Tutoveanu, „Bucovina”, 1919, 154; Al. Al. Busuioceanu, „Balade”, „Lamura”, 1920, 4-5; G.M. [G. Ibrăileanu], „Balade”, VR, 1920, 3; Alexandru Bilciurescu, „Tinereță”, „Clipa”, 1924, 59-60; Perpessicius, Opere, VII, 374-375, XII, 535-537; Ovidiu Papadima, „Patria”, „Îndemnul”, 1926, 5; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 220-223; Lovinescu, Ist. lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
independent”. Această dihotomie a avut ca rezultat constituirea pe de o parte a romanității orientale, iar pe de altă parte a lumii slave. Ambele forme provin din fonetizarea spiritului aspru dinaintea lichidei l/r. Să se compare în acest sens lamură și ram cu vlăstar, rod cu plod, a lua și labă (organ care servește la apucat) cu slab și a slăbi „a relaxa strânsoarea, a slobozi”; vgr. lao „a apuca, a prinde” cu elao „a alunga, a izgoni”; sl. lov
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
95 a îngrădi, 43 a îngurzi, 134 între, 46 întru, 43 a învăța, 135 jale, 45 jilav, 129 Jiu, 129 jivină, 129 jos, 145 jupân, 66 a jupi, 135 a jupui, 135 jur, 145 la, 44 labă, 48 lacăt, 131 lamură, 48 laș, 45 latin, 46 Latium, 46 laț, 45 laudă, 46 lauruscă, 129 a lăsa, 45 lăsătură, 103 lăstar, 129 a lăuda, 52 leah, 51 leasă, 104 leat, 129 a lega, 127 lemn, 104 lene, 44 leneș, 45 a lenevi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cadrele literaturii a fost un apostol și unul dintre fericiții învredniciți de „acea tinereță fără bătrâneță și viață fără de moarte”, de care vorbesc basmele poporului nostru “și care nu e numai o poveste, cum s-ar socoti...„(A. Vlahuță, în „Lamura”, an I nr.1, p.1 ș.u.). La Pungești s-a desăvârșit ca personalitate și Constantin Tănase (1880-1945), talent de excepție și mare popularitate, cel care „a înveselit o țară” întreagă, întemeiatorul teatrului de revistă la noi, când a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în filologie clasică. Își începe cariera ca profesor secundar, iar în 1925 este titularizat profesor la Facultatea de Litere a Universității din Cernăuți, unde va fi și decan până în 1930. Colaborează la ,,Codrul Cosminului”, ,,Floarea soarelui”, ,,Drum drept”, ,,Junimea literară”, ,,Lamura”, ,,Limba română”, Orpheus”, ,,Revista Fundațiilor Regale”, ,,Studii clasice” ș.a. Cu preocupări cultural-sociale largi, deține și funcția de director al Teatrului Național din Cernăuți (1925-1926) și demnitatea de primar al acestui oraș. Din 1940 va fi profesor la Universitatea din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
zece caturi, cât o nucă de mare, toată din aur-lamur și împodobită cu pietre scumpe.” (Barbu Ștefănescu Delavrancea - Neghiniță) molimă - boală, epidemie cat, caturi - etaj, nivel a da ghes - a da cuiva o lovitură ușoară cu cotul, a îndemna etc. lamură - partea cea mai curată a unui lucru a ticlui - a aranja, a compune, a crea etc. Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Povestește conținutul fragmetului în 6-8 rânduri. 2. Explică semnificația enunțului: „cei mai mici sunt cei
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
și 1919, parte apărute în periodice, vor constitui substanța unei culegeri de legende, Ceasuri sfinte (1921), traduse în românește de autoare. D. colaborează cu proză și articole la ,,La Revue roumaine”, ,,Éclair des Balkans”, ,,Lumina”, ,,Ideea europeană”, ,,Convorbiri literare”, ,,Dimineața”, ,,Lamura”, ,,Calendarul povestirii”, ,,Cugetul românesc”, ,,Tribuna nouă”, ,,Căminul”, ,,Orizontul” ș.a. A tradus din scrierile lui Krishnamurti cartea La picioarele învățătorului (1924). La întoarcerea din India, unde participase la un congres de teosofie și unde îl cunoscuse pe Krishnamurti, se îmbolnăvește pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
magic, atitudinea naturală, mimetica cedează locul atitudinii transcendentale, compatibilă cu figurile oglindirii constitutive de sens și a căror semnificație se adresează unei conștiințe comunitare. Ființarea omului prin conștiință, concept preluat de Eminescu de la confluența "Upanișadelor" cu filosofia lui Kant, este lamura vieții sau Tat twam asi (Tu ești această ființă), dătătoare de sens. Eul postkantian din poezia "Ca o făclie ..." este spirit faustic, creator intramontabil ca și timpul imaginației. Întâlnindu-se peste timp, prin frecventarea mitologiei vedice, cu T. S. Eliot
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ascendentă, chiar cînd e curmat de secole de involuțieť". În situația societății românești, cu o evoluție brutal întreruptă de o jumătate de veac de totalitarism, continuitatea lui Aristarc a jucat un rol salvator. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, I.Negoițescu întrupează lamura criticii noastre contemporane, chiar dacă le-a fost dat a se rosti în bună parte ori integral de pe baricadele exilului, alături de cîțiva critici mai tineri, rămași în patrie, confruntați cu cenzura și uneori cu propriile lor dileme. Din păcate, alți critici
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]