326 matches
-
dă cea din urmă suflare abia după trei zile. În așa ticăloșie se săvârși un stăpânitor în floarea bărbăției încă, căruia nu-i lipseau nici puterea de acțiune, nici alte virtuți, mai cu samă nu moderațiunea și iubirea de dreptate. Latinii întărîtați răzbunară în curând moartea plină de dureri a nenorocitului lor împărat, iar bizantinii cei nestatornici învățară din pilda apusenilor cum adevărata fidelitate de supus are ocazie de-a se manifesta chiar față c-un monarh încetat din viață. După
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mare bunăvoință din parte-și, nu-l mai poate pune-n libertate, de vreme ce-l ajunsese-n temniță soarta tuturor muritorilor (quia debitum carnis exsolverat, cum carcere teneretur). Un an și patru luni trecuseră deci de la prinderea lui Balduin până ce latinii aflară cu siguranță moartea lui și abia după asta-l proclamară pe Enric împărat, încoronîndu-l. {EminescuOpXIV 108} Ioannițiu e învins. Moartea lui. Daca grecii din Tracia chemaseră pe regele Kalojoannes. (Ioannițiu) ca pe un liberator, ei speraseră pe de-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
si aliații săi, ținu bărbătește calea inamicilor aliați; câștigă o hotărâtoare biruință și zădărnici în acest chip al doilea asediu al rezidenței sale. Ruptura și reîmpăcarea între Ioan Asan și Vatatzes. Împresurarea orașului Tzurulus. Cu toată înlăturarea momentană a primejdiei, latinii erau în genere reduși la o stare foarte rea, iar trufia lor era adânc umilită prin legătura de familie a celor doi regenți ce le stăteau dușmănește împrotivă. Pe lângă asta se mai adaose și răul că bătrânul însă vigurosul împărat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și pradă, robire și măcel însemnau drumul sălbaticei invaziuni, iar pe piețele mai mari, precum Adrianopol și Didymotichos, Vizia și Kalliupolis se licitau public prizonierii cumanilor, deveniți sclavi. Folosindu-se de poziția critică și hrănind necontenita lor ură contra grecilor, latinii hotărâră să se răzbune asupra împăratului Ioan Vatatzes pentru campania de cucerire și pradă ce-o întreprinsese pe teritoriul lor împreună cu Asan, și despre care am vorbit mai sus. Spre acest scop, ei se împacă mai întîi cu Asan și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl câștigă aliat în război și izbutesc a căpăta de la cumanii doritori de luptă, nomadizând risipiți prin țară și petrecând ca venituri sălbatice, o considerabilă oaste auxiliară, pusă pe câmpul de război. Bine înarmați, împuterniciți prin ajutorul bulgar și cuman, latinii încep campania contra lui Vatatzes, la care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos, asaltată cu vehemență, dar și ținută cu statornicie de către viteaza garnizoană. Modul energic al împresurării și strivitoarea covârșire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această lovire a casei sale mâna răsplătitoare a lui Dumnezeu pentru că jurase strâmb și despărțise fără cale pe doi soți, înspăimîntat de aceasta, ridică numaidecât asediul, dă foc mașinelor-praștii, berbecilor pe care-i întrebuințase, și apucă repede drumul spre Tîrnova. Latinii, avizați la ei înșii, deci insuficienți, se văd asemenea siliți să întrerupă asediul, pleacă la Constantinopol și despresură de nevoie cetatea Tzurulos de cingătoarea ce-o înconjurase. Asan, zdrobit de căință și convertindu-se la alte gânduri, trimise o solie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împărăția sa, cumplit 114 {EminescuOpXIV 115} de cutremurată. Cu toată alianța sa cu Vatatzes și cu împărăția romeică, Asan îngădui trupelor auxiliare latine trecerea prin teritoriul său, pretextând că la invaziunea acestora ar fi fost siluit prin neînvinsa lor putere. Latinii întăriți în acest chip, mai căpătând și numeroase ajutoare de la cumani, smulseră din mâinile lui Vatatzes cetatea Tzurulos și înfrînseră greu flota sa creată din nou și comandată de armeanul făr'de esperiență Isfre. Împăratul Ioan Vatatzes din parte-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai binecuvântarea lui Dumnezeu, ci și absoluțiunea de păcate din partea papei, care se dă tuturor acelora ce vor lua parte în această campanie și are același efect ca și absoluțiunea dată cruciaților ce merg la Sf[întul] Mormânt. Din fericire latinii nu avuseră nevoie de ajutorul unguresc pentru a respinge cu succes noua năvălire a aliaților și a conjura furtuna momentană. Afară de asta a mai fost o favorabilă dispoziție a sorții pentru împărăția latină că Vatatzes, neprivind cu ochi buni cucerirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sorții pentru împărăția latină că Vatatzes, neprivind cu ochi buni cucerirea Traciei de către romîno-bulgari, încăpu într-o ceartă vehementă cu Ioan Asan, a căreia urmare a fost că acest din urmă, precum am spus deja mai sus, se alie cu latinii contra lui Vatatzes, prefăcîndu-se din aliat în dușman fățiș. Cu cât mai învederată ieșea la iveală intenția lui Vatatzes de a-și apropia toate țările bizantine din Europa cu atât mai simțitoare era amenințarea pentru regatul româno-bulgar în interesele și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și a lui Vatatzes și chemarea la război contra lor. Curând se-ntoarse foaia însă, căci trimiterea unui legat apostolic a rămas fără de nici o urmare și Asan nu se făcu nici fiu al bisericei romane, nici frate de arme cu latinii. Mânia Scaunului papal s-aprinse cu pornită fierbere și, din amicul interesat, se demască curând inamicul fățiș și persecutorul neîmblînzit. De mult deja Inocențiu III alesese și pusese mâna pe regele Ungariei Bela IV(carele pentru sprijinul ce-i se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de dinafară și hotărând de-a mănține față cu împăratul Ioan Vatatzes moștenitele lor drepturi de domnie. De dragul fraților săi, Manoil Comnenos se învoi să rumpă jurământul de fidelitate abia depus împăratului din Niceea. Cei trei frați Comneni întreținură cu latinii ce domneau în Pelopones și Eurip relații pacinice și amicale. Dar soarta nu-i îngădui lui Manoil Comnen o domnie lungă, și {EminescuOpXIV 121} pe patul său de dureri el se căi amar de călcarea jurăm]ntului; i fidelității comisă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
jumătate de putere, să surpe șovăitorul stat româno-bulgar. O privire retrospectivă asupra decursului evenimentelor de la acel domnitor încoace confirmă observarea aceasta. Încă regele Bulgariei, Ioan Asan, al cărui popor începuse a primi încet-încet oarecare civilizație, se îndușmănise din nou cu latinii în pornită ceartă de interese; iar aceștia încheiaseră în contra lui o alianță cu sălbaticele oarde de cumani, carii în urmă pătrunseră prin inima Macedoniei cu sabie și cu foc. Cu atât mai favorabilă deveni situația pentru cumintele și activul regent
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi iscălit osânda soțului ei; el dete voie de-a nu se pomeni în biserică soția sa chiar, care cu toată târzia ei pocăință n-a fost eliberată înaintea morții de prihana răspândită asupra nației întregi prin complicitatea sacrilege cu latinii. Dar silințele sale pentru a aplana cu binele cearta religioasă rămaseră fără rezultat, întocmai ca și încercările sale de-a liniști pe arseniani, cari de la nedreapta scoatere din scaun a lui Arsenie nu mai recunoșteau legitimitatea niciunui patriarh. În fine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se explică faptul paradoxal că sunt orbi care „văd” și surzi care „aud”, și invers: sunt persoane cu simțurile intacte, dar care se mențin Într-o stare de ignoranță, din cauza blazării sau a dezinteresului manifestat față de sine și față de lume.) Latinii legau specificul psihologic al omului de „curiozitate”: Homo sum, nihil humani a me alienum puto - Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu socotesc străin de mine. Decât un car de minte, mai bine un dram de noroc. Această
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cel mai frecvent, la „Adevărul literar și artistic”, unde debutează în 1929, la ,,Ramuri” și ,,Viața românească”. Primul compartiment al operei lui M. este reprezentat de piesele de teatru: dramele Tudor Ardeleanu (1926), O legendă (1927), făcând parte din ciclul Latinii la Dunăre, comediile Domnul Decan (1939), Egoistul (1939), un ,,pretext dramatic pentru meditațiune” intitulat Piele de cerb (1937) și tragedia Oglinda fermecată sau Divina recreațiune (1944). Cea mai importantă piesă este Tudor Ardeleanu, singura, de altfel, care se pare că
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
forma o educație națională. Weber scrie Într-un mod provocator: „Nu poate exista o expresie mai clară a sentimentului imperialist, povara francofoniei pe care o poartă omul alb, ale cărei prime cuceriri aveau să fie acasă”. Dacă Înainte stăpânirea limbii latinii era esențială pentru participarea unei elite restrânse la o viață culturală bogată, stăpânirea limbii franceze standard devenise acum condiția participării depline la cultura franceză. Logica implicită a acestei mișcări era definirea unei ierarhii a culturilor În cadrul căreia limbile regionale și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acestei inițiative cu Imperiul Latin e evidențiată de regele Bela IV, care afirma că unul dintre rosturile prezenței ioaniților pe teritoriul regatului ungar era de a asigura controlul asupra Dunării până la vărsarea în mare de unde urma să stabilească legătura cu latinii din Constantinopol 11. Mult mai puternică, deși mai târzie, a fost influența exercitată în Marea Neagră, implicit asupra spațiului românesc, de negustorii italieni instalați la Constantinopol în 1204, în cadru politic propriu și apoi sub autoritatea bizantină restaurată în 1261 cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
occidentală erau șapte sute de cavaleri și vreo treizeci de mii de călăreți. Ei nu ar fi putut străbate Bulgaria dacă nu o ajutau cumanii cu care două dintre căpeteniile cavalerilor latini s-au și încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe regele și pe arhiepiscopul ungar, ca reprezentanți ai săi în sud-estul Europei, să rezolve problema creată de «nobilul Asan», dar Asan a reușit să-l liniștească pe papă prin promisiunea supunerii față de Roma și a unei noi alianțe cu latinii. Totuși, când cuvintele sale nu au fost urmate de fapte, papa Grigore al IX-lea a proclamat cu surle și trâmbițe cruciada împotriva țarului schismatic, însărcinându-l pe Bela al IV-lea al Ungariei cu organizarea ei. Această cruciadă, punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tătar, ca și la alianța - încă în vigoare - dintre Ioan Asan al II-lea și Imperiul Latin, au preferat să îi primească pe cavalerii occidentali cu prietenie, să se alieze cu ei și, în cele din urmă, să treacă împreună cu latinii în Balcani, părăsindu-și fostele teritorii. Dar conform lui Nicephor Gregoras, în preajma anului 1241, s-au retras la sudul Dunării circa 10.000 de cumani din stepa nord-pontică15. Este, probabil, vorba de un nou val de emigrări cumane provocat de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
H., lex Plautia Papiria de civitate sociis danda din 89 î.H. și [lex Iulia Municipalis] Tabula Heracleensis din 45 î.H., care au dus la unificarea statutelor persoanelor, până atunci distincte 32; nu întâmplător, în Orientul elenofon cetățenii romani, latinii și aliații italici sunt adesea confundați sub numele de Rômaioi și Italikoi în inscripții grecești și de Italici în cele latinești 33. În epoca imperială, în condițiile deplasărilor diferitelor populații dintr-un colț în altul al statului roman prin fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
scopul de a verifica iscusința, puterea de inventivitate și fantezia tinerilor - o consemnează astfel și unele basme populare românești-, g. a căpătat, cu vremea, funcții predominant distractive. În Grecia antică, la mesele filosofilor, era folosită frecvent ca mijloc de întrecere. Latinii au cultivat-o mai puțin decât grecii. Între g. românească și cele întâlnite mai ales la popoarele din Peninsula Balcanică există mari asemănări. Nu rezultă de aici că trebuie căutate neapărat anume canale de influențe, pentru că g., ca și alte
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
o alta scriam” (Oraș cu Maria). Relevant pentru această mistică ambiguă a poemului (fără să excludă autoironia, ludicul și, din nou, livrescul) este poemul Tânărul artist face mici precizări: „Am scris și poeme în care am fost fericit. Grecii perșii/ latinii au spus: glorie acestui bărbat glorie lui./ Mama mea a spus: glorie fiului meu glorie fiului meu fericit./ I-am lăsat pe toți să vorbească am lăudat înțelepciunea/ îngenunchind în acele cuvinte am fost fericit. Zile întregi/ împreună am petrecut
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
numele EUANTHAS, conține numărul căutat, dar noi nu putem afirma nimic sigur în privința lui. Și numele LATEINOS conține numărul șase sute șaizeci și șase, fiind, în plus, cât se poate de potrivit (verosimil), întrucât ultimul regat are chiar acest titlu: nu latinii sunt cei care stăpânesc lumea acum? Noi însă nu ne vom împăuna nici cu acest nume (V, 30, 3). În ciuda acestei prudențe respectuoase de care am vorbit, Irineu lasă să transpară o anumită simpatie pentru numele TEITAN, „scriind prima silabă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pot găsi și altele. 3 Dar pentru că mai înainte spuneam că rana Fiarei dintâi a fost vindecată și ea va face chipul cioplit să vorbească, cu alte cuvinte, s‑a înzdrăvenit, este limpede pentru toți că [textul se referă] la latinii care stăpânesc și acum, în zilele noastre. Dacă transferăm numele lor în numele unei singure persoane, obținem LATEINOS. Așa încât nu trebuie nici să anunțăm cum că acesta [Imperiul roman] este cu adevărat [Anticristul], nici să ignorăm că el se poate numi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]