1,578 matches
-
în materie de notorietate obștească. Un bolnav de paralizie amiotrofică progresivă, țintuit într-un scaun cu rotile, și care se încăpățînează să dovedească lumii că mens sana in corpore sano e o brașoavă rătăcită în buchiile desuete ale unui dicton latinesc. Poți avea o minte genială chiar și într-un trup muribund, atîta doar că excepția pe care o reprezintă Hawking poate da naștere unui fenomen mediatic tot atît de disproporționat ca cel căruia i-a căzut victimă Einstein. Hawking e
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
întemeietorul terminologiei filozofice latine după calapod grecesc, un începător de drumuri care a așezat temelia limbii scolastice a gîndirii medievale. De pildă, după cum precizează Traian Diaconescu în studiul său introductiv la Arta oratoriei, Cicero a consacrat tălmăcirea termenului logos prin latinescul ratio, pentru ca tot el să introducă primele echivalente latinești pentru conceptele tradiționale ale gîndirii grecești. Așadar, un pionier pe umerii căruia avea să se ridice tiparul limbilor neolatine de mai tîrziu. Cartea de față, Partitiones oratoriae (Arta oratoriei), face parte
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
de drumuri care a așezat temelia limbii scolastice a gîndirii medievale. De pildă, după cum precizează Traian Diaconescu în studiul său introductiv la Arta oratoriei, Cicero a consacrat tălmăcirea termenului logos prin latinescul ratio, pentru ca tot el să introducă primele echivalente latinești pentru conceptele tradiționale ale gîndirii grecești. Așadar, un pionier pe umerii căruia avea să se ridice tiparul limbilor neolatine de mai tîrziu. Cartea de față, Partitiones oratoriae (Arta oratoriei), face parte din corpusul scrierilor ciceroniene despre retorică, alături de De oratore
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
stângăcii și greșeli: "alege forme clasice pentru a fi mai ușor de adoptat la ținută și pentru a nu face riscuri de stil inutile" (ibid.). Utilizările mai recente provin din engleză, unde termenul style (de origine franceză, cu sursa în latinescul stilus), dar mai ales derivate ale sale (stylish, stylist) au căpătat și sensuri legate de eleganța vestimentară și a coafurii (hairstyle). Ca împrumuturi culte din secolul al XIX-lea, stil și stilistic aveau în română doar sensurile preluate din franceză
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune placidă și apăsător de protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-un jargon despuiat de slavisme și ticsit de calchieri după calapodul scolasticii medievale. Paradoxal, plăcerea pe care o resimți vine tocmai din întîlnirea cu un grai revolut și tocmai de aceea nefiresc, cu o limbă de laborator croită
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
Basarabia este și gaura neagră care asimilează/înghite totul, fără să emane decât fascicule slabe, vizibile doar în propriul perimetru. (...) Criticii basarabene îi lipsește, în cvasitotalitatea ei, chiar spiritul critic. În sensul său inițial, etimologic, atât grecescul krinein, cât și latinescul cernere (sună aproape românește) însemnau a separa, a distinge, a discerne. Pe când noi... Spiritul critic (... ce-o mai fi și asta, că parcă ne dădea târcoale, dar...) l-am trimis la plimbare". Dincolo de această viziune de ansamblu, eseistul face până la
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
care încercau să evite termenii românești de origine non-latină, chiar și în toponimie, traducerea cuvintelor comune și proprii din familia lui bucuros cu termeni din familia lui hilare, hilaris, hilarus (în latină de origine grecească) era frecventă. În Dicționarul românesc, latinesc și unguresc al episcopului Ioan Bobb, 1822, bucurie era tradus prin latinescul hilaritas, -atis, iar bucuros prin laetus, hilarus sau hilaris. Echivalența era extinsă și în onomastică: August Treboniu Laurian, în Tentamen criticum..., 1840, traduce numele București prin Hilariopolis (într-
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
toponimie, traducerea cuvintelor comune și proprii din familia lui bucuros cu termeni din familia lui hilare, hilaris, hilarus (în latină de origine grecească) era frecventă. În Dicționarul românesc, latinesc și unguresc al episcopului Ioan Bobb, 1822, bucurie era tradus prin latinescul hilaritas, -atis, iar bucuros prin laetus, hilarus sau hilaris. Echivalența era extinsă și în onomastică: August Treboniu Laurian, în Tentamen criticum..., 1840, traduce numele București prin Hilariopolis (într-o listă de exemple de substantive proprii cu formă de plural). Nu
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
pentru slavi, putea fi totuși dusă mai departe", că trebuia să se folosească și colindele din reviste, că originea refrenului "Florile dalbe" "e lăsată însă nelămurită". "Din punct de vedere filologic - scrie Densusianu - slavul koleda e explicat ca provenind din latinescul calandae prin intermediar românesc, călendă, ceea ce nu se poate admite, cum nici forma noastră dialectală corindă nu poate fi rezultată direct din colindă". în fine, se opinează că s-ar fi cuvenit să fie analizate "mai de aproape" colindele păstorești
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
scenariul calcului semantic, despre care am mai vorbit, prin care sensurilor bine fixate în limbă, ale unor cuvinte împrumutate din franceză în secolele trecute, li se adaugă sensuri noi, preluate din engleză. Adjectivul suspicios - preluat din fr. suspicieux, modelat după latinescul suspiciosus, are un sens destul de bine precizat, descris în DEX prin sinonime: "bănuitor, neîncrezător". Suspicioasă poate fi doar o persoană, mai ales când este pusă în fața unei situații suspecte. Adjectivul suspect (tot un împrumut din franceză) caracterizează un lucru, o
„Condiții suspicioase“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6827_a_8152]
-
sa-i presupunem pătrunderea prin filiera turcească și grecească. Termenul table (care a avut și variantele vechi tavle, tavlii, tăblii etc.) provine din turcescul tavla și grecescul távli (la care s-au adăugat ulterior și alte forme moderne provenite din latinescul tabulă). Atestările cele mai vechi ale formei tavlie (înregistrate în Dicționarul limbii române, DLR, tomul XI, Litera Ț) provin din secolul al XVII-lea, cînd cuvîntul era folosit în construcția a juca în tavlii sau în tăblii: "După prînz, unii
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
absența, fapte străine de noi și totuși ale noastre, visul. Există, așadar, la Blaga, o dublă sursă a semantismelor spiritului creator. Fenomenul prin care inconștientul penetrează lumea conștiinței e numit de Blaga, printr-un concept insolit, „personanță”, derivat din etimonul latinesc „personare” (a răsună din toate părțile). Există două modalități de manifestare a personanțelor: una ce ține de nuanțarea lumii conștiinței și o alta în care „iradiațiunile inconștientului în conștiința au un aspect (...) mai compact și mai palpabil”. Insistînd asupra prezenței
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
în numărul din ianuarie al CAIETELOR SILVANE (revistă lunară editată la Zalău), Viorel Mureșan (în articolul I. L. Caragiale și clasa cea nouă) extrage nuanțe abisale din Domnul Goe. În accepția autorului, vocabula Goe nu e un simplu prenume, ci acronimul latinescului ego, amănunt care pledează pentru egocentrismul și egoismul care s-au adunat în sinele mititelui băietan pus pe pozne. De aici încolo, delirul exegetic se declanșează în voie: „Prin nume, Goe își pune pecetea definitivă pe universul banal, meschin în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
Glosarul care completează dicționarul lor academic, fiind rezervat cuvintelor non-latine (Glossariu care coprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor cum și cele de origine îndoioasă șindouiosaț, 1871); încearcă totuși să-l salveze prin ipoteza unei origini latinești (din involvere), care nu a fost acceptată de specialiști. În DA, i se indică o lungă serie de sinonime populare și regionale: bruș, boboloș, cocoloș, blucă, boț, bulz, lostopană, colcov etc. Recent apărutul Dicționar etimologic al limbii române (A-B
Bulgăreală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4953_a_6278]
-
coincizînd cu sensul lexical al propozițiilor. Fiind bine strînse, frazele sunt tăiate cu un bisturiu precis, scrisul lui avînd o claritate laconică de tip concis, dar nu de tip succint. Deosebirea ține de motivul din spatele laconismului. În cazul expresiei concise (latinescul concisio = a tăia), scurtimea vine din tăietura prozodică, adică din ritmul imprimat cuvintelor, pe cînd expresia succintă (succingo, succinctum = a fi în stare de alertă) cere o reacție promptă pornită dintr-o convingere extraliterară. Autorul succint e militant, cel concis
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
soluții". Termenul este, evident, un anglicism: engl. mix, substantiv care corespunde verbului to mix. Ca în multe alte cazuri, termenul englezesc are o mai îndepărtată sursă latină: verbul este refăcut din adjectivul mixed, care provine, prin intermediul francezei vechi (mixte), din latinescul mixtus, participiul lui miscere „a amesteca" (explicația etimologică este indicată de dicționarele englezești uzuale, de exemplu de Concise Oxford Dictionary, 1999). Anglicismul recent este, astfel, înrudit cu termeni deja existenți în română, moșteniți din latină sau împrumutați din franceză. Împrumuturi
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
informatisé). În română mai există și substantivul tehnic mixer,intrat în uzul comun ca denumire a unui aparat electrocasnic, explicat de dicționare ca provenind din engleză prin intermediar francez. Nu în ultimul rând, verbul de bază a amesteca provine din latinescul neatestat *ammixticare, din familia lexicală a lui mixtus; așadar, amestec și mix sunt dublete etimologice, sinonime care au o îndepărtată origine comună. Această densă rețea etimologică, în care sensul de bază (ideea de „amestecare") s-a păstrat, explică în bună
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
tenului palid, neatins de soare. Diverse picturi hieroglifice găsite în ruinele Egiptului antic ilustrau viața regilor și a zeilor, toți având parasoluri deasupra capului, informează site-ul umbrellahistory.net, citat de Mediafax. Aspecte interesante despre umbrelă: Cuvântul "umbrelă" provine din latinescul "umbros", care înseamnă "umbră". Răspândirea umbrelelor în zilele moderne a început în Europa, la mijlocul secolului XVIII. Până atunci umbrelele erau văzute ca un accesoriu de modă pentru femei. Primul bărbat care a purtat în public o umbrelă a fost britanicul
Lucruri mai puțin știute despre umbrelă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62082_a_63407]
-
fals, a pietrifica o substanță însemnă a o face piatră, a vivifica un lucru înseamnă a-l face viu, a simplifica ceva înseamnă a-l face simplu, și exemplele pot continua cu orice verb care se termină în „ificare" (din latinescul efficio-ere) cu sens de act culminînd într-un rezultat. Orice verb care are drept desinență „ificarea" are ca efect chiar rădăcina lui. Prin urmare „verificarea" unui sfînt în vederea „sanctificării" cere drept condiție mistificarea de sine însuși prin chemare de sus
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
clipa care bate, / Și viața care-ncepe dincolo de morminte". Hipersensibilitatea sa lexicală îl duce pe poet la explorarea dubletului etimologic slove - cuvinte, cel dintîi, de origine slavă, relegat la rangul de semn grafic, în timp ce adevăratul termen pentru a numi rostirea, latinescul cuvînt (din conventum), devine depozitarul celui mai înalt mod de rostire, rostirea literară. Varietatea prozodică și tematică a Fantasiilor nu joacă întotdeauna în avantajul poetului; întîlnim aici cicluri tematice ocazionale, ca și jurnalism versificat din abundență -așa cum vom găsi
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
malițios se asociază în primul rând cu ironia, cu atitudinea persiflantă și ușor provocatoare. Deplasarea semantică spre atenuarea negativității și chiar spre o conotație predominant favorabilă se produsese de mult în franceză, de unde au fost preluați termenii malice (provenind din latinescul malitia, derivat de la malus „rău”) și malicieux, adaptați în română după modelul împrumuturilor moderne latino-romanice. Malițiozitate e derivat de la malițios, poate și sub influența cuvântului italienesc maliziosità. Maliție apare în proza lui Eminescu („Mario, mă iubești tu? - Dar dacă nu
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
softpedia.com); „Un microprocesor malițios oferă noi oportunități atacatorilor” (securizare.ro) etc. Evident, în toate aceste cazuri ar fi fost posibile traduceri prin adjectivele dăunător, nociv, rău-intenționat etc. Așa cum am văzut, sensul pur negativ al lui malițios, moștenit din etimonul latinesc, e prezent în definițiile din dicționarele noastre; s-ar putea susține că influența englezei nu face decât să-l reactiveze. Uzul cultivat al termenului e totuși altul: folosit despre persoane și acțiunile lor, acesta evocă mai ales ironia și inteligența
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
îngrijire” (shoppingnews.ro); „La Râmnicu Vâlcea se investesc zeci de mii de euro în toaletele liceelor” (ziare.com). Un mesaj publicitar pare a folosi cu intenție glumeață lărgirea de sens: „Pe timp de criză, investește în distracție!” (inoras.ro). Verbul latinesc investire „a îmbrăca” stă la originea tuturor formelor moderne discutate, ca împrumut cult; în română, verbul a fost și moștenit: în textele vechi, apare a învește, cu participiul învăscut și sensuri proprii și figurate legate de „a îmbrăca”: „Domnul în
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
din cărțile Noului și Vechiului Testament. Sursele lui Ioan Marginai sunt: Biblia de le București 1688, o ediție a Vulgatei, Biblia Sacra, Veneția, 1690, aflată în fondurile vechi ale bibliotecii blăjene, dar mai ales s-a orientat după „un model latinesc de concordanță biblică tematică”. (Studiu introductiv, p. 23) Ținând cont că va mai trece un secol până la apariția în 1876, la Gherla, a lucrării Concordanța biblică reală sau locuri scripturale și în ordinea alfabetică a materiilor diverse, ne dăm seama
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
jurnalismului participativ sau cetățenesc, ale publicității și ale manipulării. Momoc pornește studiul de la obervația că astăzi atât muncă, dar și momentele de relaxare nu mai pot fi imaginate fără conect, join, link, search sau share. Prin noile tehnologii 2.0, latinescul communicus, "a pune lucruri sau informații în comun", "share" în limba engleză, definiția etimologica a comunicării, este repusa în drepturi. „Revoluțiile" Facebook și Twitter, percum și alegerea lui Obama din 2008 au polarizat analiza fenomenului între optimiștii participării 2.0
Studiu: Băsescu și Remus Cernea, comparați cu Berlusconi și Beppe Grillo by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54066_a_55391]