1,589 matches
-
cercetarea pot conlucra nu numai la clarificarea sensului cuprins într-un nume, ci și la cunoașterea avatarurilor unei familii. „Isanos” are, într-adevăr, prin sensul astfel dobândit, calitățile unui pseudonim „avant la lettre”: dacă etimologia propusă este corectă, devine echivalentul latinescului „Excelsior”. ¹Joanne et Ysambert, „Itinéraire de l’Orient” (Collection des guides Joanne), Paris, Librairie de L. Hachette et Cie, 1861 ²Actu de dovedire ce ține locul de act de naștere, Proces verbal no. 1014/1885 octombrie 5 Site isanos.ro
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
respectiv din Scaunul Secuiesc al Arieșului. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din mai multe zone etno-folcorice distincte (Țara Moților, Țara Călatei, etc.) la care se adaugă Zona Metropolitană Cluj-Napoca. Numele de "Cluj" provine din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvântul latin "clusa" înseamnă "închis" (în italiană "chiuso") și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Echivalentul german, "Klause
Județul Cluj () [Corola-website/Science/296653_a_297982]
-
mass-mediei, a publicității sau a oricărei alte forme de comunicare modernă. Definiția generală pe care Barthes o dă mitului semiotic modern este: "vorbire, limbaj, discurs, mesaj". Definiția lui Barthes este susținută de etimologia cuvântului, care provine din grecescul "mythos" și latinescul "mithus", traduse cu sensul denotativ de: "discurs, cuvânt, poveste, mit". Dacă Mircea Eliade și Claude Lévi-Strauss definesc mitul tradițional prin conținutul său: „Substanța mitului nu se află nici în stil, nici în modalitatea narațiunii, nici în sintaxă, ci în istoria
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
Un împărat este un monarh, de obicei domnitorul suveran al unui imperiu. Acest titlu face parte din categoria titlurilor nobiliare. Împărații de obicei sunt considerați a fi deasupra regilor în rang. La origine, etimonul cuvântului împărat, anume latinescul imperator, desemna conducătorul victorios al armatei române. În anul 27 î.Hr., Octavian Augustus a unificat lumea română și a creat Imperiul Român, dar nu a îndrăznit să-și atribuie puteri absolute și astfel să distrugă sistemul politic al vechii republici
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
s-a considerat continuatorul tradiției române, deși a abandonat cultură latină în favoarea vechii culturi elenistice. Împărații bizantini se intitulau "basileus", după termenul grecesc pentru rege. Totuși, în mediul oriental a început să fie folosit și titlul de Tar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari și de conducătorii Imperiului Rus, odată cu căderea Constantinopolului. În occident nu au mai existat împărați din anul 476, dar Biserică Catolică de la Romă se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
indivizilor, grupurilor, societăților. Habitus-ul include totalitatea obiceiurilor, a tehnicilor și a stilurilor corporale (mimică, gestică etc.), a gusturilor și a altor cunoștințe non-discursive întâlnite într-un grup specific. În "Procesul civilizării" și în "Societatea indivizilor", Norbert Elias utilizează termenul latinesc de "habitus" pentru a evoca o „amprentă” de tip social lăsată în personalitatea individului de către diversele configurații (sisteme de interdependență) în sânul cărora acesta trăiește și acționează. Conceptul este de asemenea prezent în scrierile lui Max Weber și ale lui
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
fost foarte puțin influențată de limba greacă și de limba latină în care erau scrise primele lucrări teologice creștine. Acest fapt s-a datorat alegerii de la început ca limbă de desfășurare a liturgiei a limbii slavone în locul celei grecești sau latinești. Triburile nomade turcice cumane (polovoții, kipciakii) au cucerit regiunile stepelor sudice dintre granițele Rusiei Kievene și de-a lungul coastei Marii Negre și au fondat un stat - Deșt-e-Kipciak. Respingerea atacurilor nomazilor, în special cele îndreptate împotriva Kievului, care se afla doar
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
vechi: 1. Un Antaloghiu, fără foaia de titlu. . 2.Cazania lui Varlaam, fără foaia de titlu. 3.Evanghelie de la București, 1760. 4.Liturghier, tipărit la Bart, Sibiu, 1798. Pe el a însemnat numele lui Avram Stănciulea, diacon (cu cirilice și latinești), la 1820 și 1821. 5.Octoih de la Râmnic, 1763, dat de Ion Căpățână pentru pomenire, în fața lui Mani Lupea și Onea Paște(a) la 1782.
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
fiu de domn este ucis de Gheorghe Duca cu o lovitură de buzdugan, iar nunta domnească își urmează cursul. Titlul romanului are o semnificație dublă. O primă semnificație provine din faptul că Zodia Cancerului este denumirea populară a Zodiei Racului (latinescul „cancer” însemnând „rac” în limba română); mersul înapoi al racului poate fi o aluzie la regresul țării în timpul domniei lui Duca-Vodă. O a doua semnificație se referă la cancer, o boală ce macină organismul dinspre interior înspre exterior, aceasta fiind
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
ul este un corp legiuitor, adeseori camera superioară a unei adunări legislative. Cuvântul "senat" vine de la cuvântul latinesc "senatus", care derivă de la "senex" „bătrân”. Cuvântul latinesc "senator" a fost adoptat de limba română fără schimbări de scriere. Sensul cuvântului "senat" reflectă o formă antică de organizare socială în care cea mai mare putere de decizie o deținea omul
Senat () [Corola-website/Science/297888_a_299217]
-
ul este un corp legiuitor, adeseori camera superioară a unei adunări legislative. Cuvântul "senat" vine de la cuvântul latinesc "senatus", care derivă de la "senex" „bătrân”. Cuvântul latinesc "senator" a fost adoptat de limba română fără schimbări de scriere. Sensul cuvântului "senat" reflectă o formă antică de organizare socială în care cea mai mare putere de decizie o deținea omul cel mai bătrân. Din același motiv, cuvântul "senat
Senat () [Corola-website/Science/297888_a_299217]
-
oamenilor, dintre imaginarul poveștilor universale și realitatea noastră. În acest sens Pascal Tremblay numea “Povestea fără sfârșit” ca fiind o “veritabilă pledoarie pentru imaginație“ . Noțiunea de imaginație poate fi mai bine înțeleasă pornindu-se de la noțiunea de imagine, derivată din latinescul” imago-imaginis” care înseamnă reprezentare, portret, aparență. Corepunde grecescului ”eikon” (chip) și “fantasmă“ (aparență). Imaginația este definită în dicționar ca însemnând ”închipuire, viziune, fantezie”. Multă vreme imaginația a fost definită ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potrivește numai
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
Yoga Sutras aparținând lui Patanjali (200 î.Hr.) deasemenea abordează conceptele și învățăturile yoga. În limba sanscrita "yoga" este o derivare a termenului pre-indo-europpean "yugam", dintr-o rădăcina "yeug"- (sanscrita "yuj-") însemnînd "a se alătura" sau "a se uni"; înrudit cu latinescul "iugum" și termenul modern englezesc "yoke". Termenul este atestat în Rig Veda în sensul unui „act de alăturare, atașament, dedicare”, dar și în sensul de „ocupație, încercare, performanța”. Un sens spiritual de „exercitare, zel, silința” este atestat încă din Mahabharata
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
a lucrat la proverbe și a adăugat la „Thesaurus” două tomuri în domeniul expresiilor frazeologice și idiomatice. În același domeniu a privit cu admirație la paremiografele din străinătate, aidoma lui Erasmus din Rotterdam și Paolo Manuziu -la aforismele și proverbele latinești și grecești adunate - dar comparativ cu limba polonă, aceasta a fost o muncă de pionier. L-a avut într-adevăr ca predecesor pe Salomon Rysiński, pe care l-a menționat în introducere (anonim), punând accentul pe faptul că a profitat
Grzegorz Knapski () [Corola-website/Science/329410_a_330739]
-
zona șanțurilor, însumează 2 hectare. Referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu Claudius (spre 90 - 168) sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este și argumentul referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
membrii lor au devenit cetățeni romani. Datorită faptului că în papir se regăsea un termen nemaiîntâlnit în limba greacă, care denumea o instituție fără corespondent în lumea elenă, iar traducătorul, P. Meyer, a fost nevoit sa redea în această formă latinescul “"dediticius"”, formă care respectă legile de formare a cuvintelor grecești din cele latine. Definiția clasică dată dediticilor este aceea că “erau indivizi sau comunități care s-au opus poporului roman cu armele și, fiind supuși, au capitulat fără condiții” (după
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
set comun de prefixe în bază zecimală, care au efectul înmulțirii sau împărțirii cu o putere întreagă a lui zece se poate aplicat la unitățile care sunt prea mari sau prea mici pentru utilizarea practică. Conceptul utilizării numelor clasice consecvente (latinești sau grecești) pentru prefixe a fost propus pentru prima dată într-un raport al Comisiei [Revoluționare Franceze] pentru Greutăți și Măsuri în mai 1793. Prefixul "kilo", de exemplu, este folosit pentru a multiplica unitatea cu 1000, iar prefixul "milli" este
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
omul este o vietate rațională”, prin „vietate” înțelegem o substanță cu corp și suflet. Astfel, genul „vietate” cuprinde și sufletul (forma oricărei ființe vii, exprimabilă prin termenul „animalitate”) și corporalitatea (materia oricărei ființe, exprimată de Toma prin termenul lapideitate, din latinescul lapideitas, „pietricitate”, un termen menit a desemna orice corporalitate neînsuflețită). În alți termeni, tot ai lui Toma, „corpul va fi genul ființei animate, deoarece în ființa animată nu se cuprinde nimic care să nu fi fost conținut în corp în
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]