327 matches
-
s-a ocupat și de problemele limbii literare, dar a adoptat o poziție mai realistă decât ceilalți cărturari ardeleni, aderând la ideile din prefața Gramaticii românești a lui Ion Heliade-Rădulescu și, mai târziu, la critica lui Alecu Russo la adresa exagerărilor latiniste. V. a fost, până la revoluția de la 1848, unul din cei mai activi prozatori români din Transilvania, însă meritele sale sunt mai mult ale unui precursor. A scris meditații și poeme în proză, schițe și povestiri moralizatoare și satirice, alegorii și
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
Interesul față de valorile literare și științifice românești și străine se manifestă și în recenzii despre cărți, printre care: D. Caracostea, Semnificația lui Titu Maiorescu, Ion Petrovici, La centenarul lui Titu Maiorescu, Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Mario Ruffini, La Scuola latinista romena (toate prezentate de D. Popovici), Aristotel, Poetica, traducere de D. M. Pippidi (C. Daicoviciu), Mihai Eminescu, Opera politică, ediția lui Ion Crețu (Eugen Todoran), Ștefan Manciulea, Timotei Cipariu și Academia Română (Pia Gradea) ș.a. L. D.
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
recunoaște meritul unei schimbări de axă în plan național: „Activitatea Renașterii transilvane contribuie în chip esențial la eliberarea poporului român de complexul spiritual sud-est european”. Fenomenul transilvan e urmărit și în prelungirile lui din secolul al XIX-lea, când exagerările latiniștilor „atrag prăbușirea curentului care inspirase literaturii române elanul novator”. O atenție specială i se acordă lui Ion Budai-Deleanu, marele scriitor al epocii (care va face și obiectul cercetării Doctrina literară a „Țiganiadei”, apărută în „Studii literare”, 1948), a cărui epopee
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
În 1941-1942 este redactor la „Revista Societății «Tinerimea română»”. După reforma învățământului din 1948 lucrează, până în 1957, când e pensionat, ca funcționar la Fabrica Pipera. Esențiale pentru cariera de istoric literar a lui M. sunt formația de clasicist și cercetările latiniste efectuate în tinerețe. Ca și în cazul lui Petru Creția mai târziu, acestea se dovedesc hotărâtoare în dobândirea disciplinei filologice (aplicare la text, rigoare, acribie) și a unui solid fundament cultural, cu funcție de reper valoric. Lucrarea La Poésie néo-latine... demonstrează
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
I.L. Caragiale, burgheziei mărunte. Înrâurite de realism și având ca model câteva dintre creațiile lui Costache Negruzzi, „copiile” vizează, de regulă, obiective ce au stat frecvent în atenția criticii junimiste: politicianismul (Tachi Zâmbilă, om politic), demagogia (Ștefan și Mihai), mania latinistă (Vespasian și Papinian), veleitarismul literar (Poeticale). Scrutând atent moravurile contemporane, N. realizează câteva portrete remarcabile: Părintele Gavril, Cucoana Nastasiica, Ioniță Cocovei, Cuconul Pantazachi. O contribuție deosebită la campania începută de Junimea pentru cultivarea limbii populare și pentru îndepărtarea neologismelor o
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
Pleiada” craioveană (1927-1928), publicația bucureșteană include în sumar un studiu al lui Tudor Vianu, Poezia lui Ion Pillat, urmat de un grupaj din lirica autorului (ciclul Scutul Minervei), apoi versuri de V. Voiculescu și Ștefan I. Nenițescu. Aici N.I. Herescu, latinistul care polemizase cu E. Lovinescu pe marginea unei traduceri din Horațiu, tălmăcește poezii din Catul, scriind și articolul Dante în românește. Tot el semnează un necrolog al poetului Nicolae Milcu. I.R.
PLEIADA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288846_a_290175]
-
diferite împrejurări, el anticipează programul pașoptist conceput de Kogălniceanu în Introducție la „Dacia literară”, crezul său lăsând să se întrevadă însă și nuanțe prejunimiste, mai ales în chestiunea limbii literare. Prin scrierile lui (Muza de la Burdujăni, 1851, ș.a.) combate exagerările latiniste sau italienizante ale lui Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
țărani și cinci cârlani (1849), probabil o adaptare, e o farsă fără aplomb, cu o atmosferă idilică. Muza de la Burdujăni, după un proverb dramatic al lui M.-Th. Leclercq, întreprinde o satiră a cosmopolitismului și a exagerărilor lingvistice, nu numai latiniste. Cucoana Caliopi, un fel de Chiriță a Burdujenilor, vorbește un jargon imposibil, franțuzist, ciunist etc. Carantina (1851), după Eugène Scribe și Édouard Mazères, e croită în maniera farselor clasice. N. a mai tradus din Victor Hugo (Angelo tiranul Padovei și
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
educație, geografie, științele naturii, precum și modeste încercări de prelucrare a unor poezii populare. O. l. este prima gazetă transilvăneană care, prin scrisul lui Cipariu, pune în discuție, folosind o bogată argumentație filologică și istorică, chestiunea limbii române literare, susținând direcția latinistă și etimologistă. În același scop adoptase și tipărirea cu litere latine a tuturor materialelor. Cipariu a încredințat O. l. și încercările sale de versificație, pe cele ale lui I. I. Mani, P. Kerekes și ale altor autori transilvăneni. Aproape toate
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
ansamblu cuprinzător. În concepția lui, folclorul are în primul rând valoare documentară atât pentru istoria, cât și pentru lingvistica națională. Din această perspectivă recomandă culegerea folclorului nu de la oamenii instruiți, ci direct de la locuitorii satelor, și combate culegerile întocmite de latiniști. El este, la noi, cel dintâi folclorist care susține ideea alcătuirii unui corpus al literaturii populare prin înregistrarea tuturor variantelor și speciilor în forma lor autentică, spre înțelegerea exactă a ideilor, credințelor, spiritului și înclinațiilor literare ale poporului român. Susținând
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
luceferi rătăcitori. Gheorghe Șincai și Samoil Micu Clain, București, 1924; Iorga, Ist. lit., III, 167-200; Z. Pâclișanu, Un vechi proces literar (Relațiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P. Maior), RFR, 1935, 7; Mario Ruffini, La scuola latinista rumena, Roma, 1941, 27-51, 89-115; Popovici, Studii, I, 197-209; Perpessicius, Mențiuni ist., 502-524; N. Mladin, I. Vlad, Al. Moisiu, Samuil Micu Clain - teologul, Sibiu, 1957; Ion Lungu, Gândirea social-politică și filosofică a lui Samoil Micu, DIF, II, 111-156; Lucian Blaga
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
1867, al „Convorbirilor literare”, unde publică, în următorii ani, studii și articole cu un larg răsunet în cultura română. La 20 iulie 1867 devine membru al Societății Academice Române, dar demisionează la 10 octombrie 1868, nefiind de acord cu orientarea latinistă a majorității membrilor ei (va reveni în 1879). Pledează în câteva procese angajate mai dinainte, ceea ce dă prilej adversarilor politici să provoace destituirea sa de la catedră la 24 martie 1870. După scurt timp este reintegrat de P.P. Carp, ajuns ministru
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
specific național, pentru a se crea premisele unei culturi adevărate, în care energia națională să nu mai fie consumată într-o direcție eronată. Continuând acțiunea începută de Alecu Russo și V. Alecsandri, M. a inițiat o campanie îndelungată împotriva exagerărilor latiniste, condusă de pe poziții științifice moderne și după principiul că limba asigură conservarea naționalității. În acest scop a recomandat consecvent cultivarea limbii populare, socotind că un idiom evoluează după uzul vorbitorilor, nu după legi inventate de filologi. Aportul său principal constă
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
omenesc”. Tacticile național-comuniste de acest tip au culminat în ideologia culturală a protocronismului, care a înlocuit practic după 1974 marxism-leninismul ca doctrină oficială a comunismului românesc. Protocronismul reprezintă sinteza mai multor discursuri endemice în cultura și politica românească, de la esențialismul latinist al școlii Ardelene până la naționalismul de tip Risorgimento al anilor 1840, estetica metafizică a istoriei din anii 1860 (o critică a imitării Occidentului, susținută de Titu Maiorescu, 1840-1917, și grupul „Junimea”), până la ontologia etnică a perioadei interbelice 13. Ceea ce începuse
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și prin semnul â. Cine cunoaște evoluția ortografiei limbii noastre în decursul vremurilor știe că prin sunetul respectiv noi am avut nu mai puțin de cinci semne: â, î, ô, o, u, după cum, conform scrierii etimologice preconizate și aplicate de latiniști, în cuvântul de origine sunetul corespunzător era a, i, e, o sau u. Se scria astfel câne (din canem), adune (din aduneus), rîs (din risum), vînt (din ventum) (...). Unul câte unul, semnele e și o au fost date uitării, simțindu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să aștepte colaborarea «opiniei publice». Experiența de până acum a dovedit că intelectualii, muncitorii și studenții noștri nu se prea îndeamnă la discuția proiectului (...). De ce oare? Din cauza inconsecvenței acestui proiect, din cauza «răsturnărilor» pe care le preconizează sau din cauza rămășițelor burgheze, latiniste, naționaliste, șovine, care încă se mai pot observa la unii? În 1953, cu unele modificări, proiectul este aprobat de prezidiul Academiei, devenind Norme privind ortografia limbii române, aprobate la 16 septembrie același an de Gh. Gheorghiu-Dej, președintele Consiliului de Miniștri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în traducerea în limba română. Recenta descoperire în fondurile bibliotecii Houghton a Universității Harvard (Cambridge, Massachusetts) a manuscrisului latin cuprinzând ultima formă a Istoriei creșterii și descreșterii Imperiului Otoman aparține istoricului Virgil Cândea, iar traducerea acestei prime părți (Praefatio) aparține latinistului Dan Slușanschi. Avem, prin intermediul revistei mai sus citate, începutul republicării acestei opere „cunoscute până acum în copii defectuoase și în traduceri trunchiate”; vezi și Dimitrie Cantemir, Monarchiarum phisica examinatio sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700), ediție îngrijorată de N. Locusteanu, București
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
atunci de Napoleon. Beneficiază, între 1805 și 1808, de prelegerile de matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Germanistul, latinistul, idișistul, stăpânul limbii lui Dumas, melomanul, inginerul, gânditorul de mamuți industriali, omul de lume, îndrăgostit de frumos, călătorul de jur împrejurul planetei Pământ și îndureratul ce asistă astăzi la spulberarea visurilor mărețe de îmbelșugare a României, în care se investise atâtea speranțe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
vorbe. Acum o să vă citesc numele și voi o să-mi spuneți tare moderne sau clasice, după cum ați ales. Citi din nou lista cu nume. Thaw era deprimat că toți pe care-i cunoștea alegeau latina. Alese și el latina. Elevii latiniști făcură rînd la ușa unei alte clase care dădea în hol. Fetele care aleseseră latina erau deja acolo, chicotind și șușotind. Doar o clipă îi trebui lui Thaw să o observe și să se îndrăgostească de cea mai frumoasă dintr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de amatori de artă rafinați, cu situație socială bună (Eugeniu Ștefănescu-Est, Ion Pillat). O utilă schiță sociologică în acest sens găsim în Poezia simbolistă românească, Antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italian nu ar fi fost posibil fără influența lui Rimbaud, dar și a unor autori catolici precum Peguy sau Claudel... De fapt, inaderența lui Densusianu în perceperea curentelor postsimboliste radicale este o consecință directă a concepției sale clasicizante, raționaliste și „latiniste”, dublată de o sensibilitate poetică minor-elegiacă, livrescă și retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în zona calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din citadela universitară, „anarhismul” avangardist intra timid pe fereastră. Abordarea de tip „clasificator” se asociază, în studiul semnat de Const. I. Emilian, cu o aplicare polemică și procustiană a grilei ideo-estetice. Conservatorismul autorului este - faptul merită subliniat - unul de sursă „latinistă” și clasicizantă. Citarea reverențioasă a unor critici moderni precum Ovid Densusianu (adversar al ofensivei „barbare” asupra spiritului latin în cultură) sau E. Lovinescu, în pofida unor rezerve și „nedumeriri” legate de opțiunile acestuia din urmă, este de fapt o reverență la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre elevi Își vor schimba numele, chiar În cursul primului an școlar. Așa, bunăoară, Gheorghe Gumă Își va spune Jac Goma. În septembrie 1865, spre sfârșitul lunii, Școala Aromână din cadrul Mănăstirii Sfinții Apostoli, condusă de părintele Averchie și de savantul latinist Ioan C. Masim (membru, din 1867, al Academiei Române), a putut să deschidă primul an de Învățământ. Numărul elevilor, de la 10, la Început, a crescut, chiar În cursul Întâiului an școlar, la 16, ajungând până În 1870 la 33. La sfârșitul anului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]